3,026 matches
-
semnat V.V. - desigur vechiul luptător Vasile Vitencu - își dă seama câtă pagubă națională au pricinuit românismului de la Nord-Estul Țării cei 25 de ani de târguială politică internă”. „După Unire, ar fi fost logic și necesar ca - G.M. și R. - să reapară pentru a contribui la desăvârșirea unirii fiilor înstrăinați ai țării cu frații dezrobitori. Dar chestia națională a răzeșilor nu mai avea în cale organizarea ucrainenilor bătăioși favorizată de o autoritate de stat și școala românească introdusă peste tot urma să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la care trec și colaboratorii săi, mulți dintre ei, de mult cernăuțeni. * La 18 octombrie 1910 în condițiile când taberele românești își dăduseră mâinile sub egida Partidului Creștin Social Român (1908-1910) de sub conducerea lui Iancu Flondor, „Revista politică” de la Suceava reapare. Își trăiește viața de luptă politică și culturală, dar și informațională până la 16 aprilie 1911. * Vasile Bumbac (1837-1918), scriitor și gazetar a făcut parte din liceu la Cernăuți, ca elev al lui Aron Pumnul la care a și locuit împreună cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
l-a iubit în tinerețea sa de la București, o neliniștește. Pădurea adâncă din preajma Bucureștiului este „pădurea interzisă”, care o atrage așa cum oceanul o atrage pe Ellida Wangel. Ileana crede că Ștefan a dispărut, căzut pe frontul rusesc, dar brusc el reapare. Dr. Bernard este la fel de sensibil ca și dr. Wangel și specializat în psihologia profunzimilor, pe care dr. Wangel o utiliza doar intuitiv. Deci el vrea ca soția lui să-l revadă pe Ștefan și astfel să se elibereze definitiv de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de nici o lectură și de nici un adult amabil! -, era Încă unul „primitiv”, abia schițat, pe care, de altfel, cum se Întâmplă, aveam să-l pierd În cețurile și convulsiile adolescenței. Dar, ca un bun - și viclean! - slujitor, „el” avea să reapară și apoi să mă urmărească neobosit, inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple!Ă Nu cunosc deci, cum o spuneam, o mai bună comparație a acestui eu - care, după ce a „dispărut” un timp, a reapărut apoi cu mult mai insistent și cu multe fețe, decât cu a acestui tip de „slujitor” apt de o crâncenă fidelitate, ca o Xantipă, o nevastă cârtitoare care te urmărește o viață ca o umbră - necesară și imposibilă În același
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și alții, mulți, nu-mi acceptam extincția fizică, chiar și foarte depărtată, cum părea atunci; universul, timpul, lumea ar fi trebuit să se oprească odată cu mine și, ceea ce e interesant În această aprehenisune obsesivă a puberilor este faptul că ea reapare „la suprafață” În cazul unor adulți care, printr-un proces sau altul, se pomenesc În postura de dictatori absoluți. Și atunci ei Își trădează ne-acceptarea actului final prin tot felul de „măsuri” și programe care trebuie să se finalizeze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
memoria, cum spuneam, nu „o fugă” În alt timp, așa cum o făceau până la el nu puțini prozatori de marcă, ci o condiție sine qua non a existenței! Numai printr-o anume strategie a memoriei, a unor „noduli” de existență, ce reapar și se repetă cu o anume insistență, de parcă ar fi niște „mesageri” care ne obligă să luăm act nu numai de clipele care ne curg sub ochi și se duc, se aruncă să se topească În valurile informe cele mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comuniste, oameni deja trecuți de șaptezeci de ani, În frunte cu Corneliu Coposu, au reînființat Partidul Național-țărănesc, căruia i-au adăugat apelativul „creștin și democrat“ — P.N.ț.C.D. (Încă Înainte de 1989 Coposu se afiliase În secret familiei creștin-democrate europene). A reapărut și Partidul Național-Liberal. Poate că o soluție mai bună decât reînvierea — cam artificială — a partidelor istorice ar fi fost formarea unor partide cu adevărat noi (ca În Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia; Însă În aceste țări bazele noilor mișcări politice fuseseră
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe șezlong, cu privirile ațintite la etajul întâi. Nici o mișcare. Lumina era tot aprinsă, dar nu se distingea nici o umbră. M-am relaxat puțin, pe punctual de a relua conversația, când o siluetă a zvâcnit în rama ferestrei. Apoi a reapărut, exact ca o umbră, adusă de spate, de parcă n-ar fi vrut să fie văzută. Nu-mi dădeam seama cine era, dar aducea a bărbat, purtând ceea ce părea a fi un costum. Și iarăși dispăru. Fără să vreau, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucru. Apoi camera - aproape simțind cât de mult mă consumam - plonjă înainte și panoramă de jur împrejurul casei. Aparatul dădea dovadă de îndrăzneală și discreție în același timp. Se apropie de o fereastră care dădea spre o bucătărie mare, modernă, în care reapăru tatăl meu. Groaza nu-mi mai dădea pace. Orice se putea întâmpla acum. Tata deschise ușa din inox a congelatorului și scoase o sticlă de Stolichnaya pe jumătate goală, turnându-și o mare cantitate de votcă într-un pahar înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din casă păli. Cineva găsise combina stereo și muzica se stinse abrupt. Liniștea a fost pe moment terifiantă. L-am întrebat pe scriitor: ce le spune ofițerul Boyle celor doi Allen? (Da, scriitorul reapăruse. Nu vroia să fie lăsat în afara acestui episod și începuse deja să-mi șoptească tot felul de lucruri.) În timp ce Boyle se îndrepta spre casa vecinilor, n-am observat că Robby îmi luase celularul din mână. Ofițerul Boyle le spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
greutăți aveam atunci de luptat, ca să Înfiripăm ceva pentru binele public . Nu mă bucur prematur În privința „Șezătoarei”. Aștept totuși cu Încredere, căci Îl știu pe Cioculescu perseverent (cu trecere și ține la mine, dar mai ales la ideea de a reapărea o revistă de mare clasă, cum a fost cea condusă de Gorovei. Știu eu dacă urmașii vor fi la Înălțimea lui? Prin urmare, semicentenarul nu se mai serbează. Cel puțin anuarul festiv iese? Îți trimit matale o copie de pe un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am fi spus: Dincolo de ecluză. Un titlu de roman. Ce ne-ar fi așteptat de partea cealaltă? Poate nu mare lucru (cum s-a și văzut), dar nu am fi știut niciodată. Așa, știm și ne-am mai liniștit. Castelul reapare de după curbură, ca o arătare supranaturală. Îl întreb pe Thomas Wohlfahrt, „bossul” nostru de la literaturWERKstatt Berlin, aflat și el pe punte, împreună cu câțiva colegi din Anglia și din fosta Iugoslavie, ce crede despre acest vechi sit german, iar el, fixându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cerșind. A doua zi, el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe de localitatea israeliană Sderot, și de unde au fost lansate rachete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se umplu la cerere se oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică și declarat "eco" a acestor puțuri cu fund de ciment și marcate în partea superioară cu moloane mari rotunde lăcuite în alb. Industria grea a memoriei veghează la aprovizionarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emmaus. Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. (Luca, XXIV, 13-14) Nu mă așteptam să văd cum reapare spiritul republican, în prima duminică a adventului, la mănăstirea benedictină de la Abu Gosh. Abatele, jovialul părinte Charles, infirmier ca formație, fost preot al închisorii Santé, tocmai oficia mesa consulară. De data asta, Veșnicia nu și-a bătut joc de actualitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că a ajuns a trăi foarte greu, că nu are ce face, că d. G. Tătărăscu, cu toate făgăduielile lui, nu face nimic. Afacerea nu merge bine; dar d. G. T. crede că, la un moment dat, ar putea să reapară "Dimineața" și "Adevărul", ceea ce ar înlătura o serie din gazetele existente. G. T. are o parte din acțiuni. Altă parte e deținută de d. I. Bujoiu și Gigârtu. A rugat pe d. Cancicov, cu care era bine, să intervie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un bătrânel de 70 de ani. A fost câtăva vreme bolnav; ar dori să vadă România. Cunoștința mi-a făcut o deosebită plăcere. G. e o ființă blândă și simpatică. După Cimentul, multă vreme nu dăduse nimic. Anul trecut a reapărut c-o carte bună. 12 dechembrie. Comitetul nostru pentru decernarea premiilor internaționale Stalin s-a oprit la următoarele propuneri: 1. Pierre Cot, 2. Sing Sokhei, 3. Andrea Gagero, 4. Isabelle Blum, 5. Howard Fast, 6. John Bernal, 7. Leon Kruci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că soarele reprezintă „prototipul «mortului care învie în fiecare dimineață». Un întreg ansamblu de credințe în legătură cu inițierea și suveranitatea (...) derivă din această valorizare a Soarelui ca zeu (erou), care, fără să cunoască moartea (...), traversează în fiecare noapte împărăția morții și reapare a doua zi, etern el însuși, egal cu sine în eternitate”. La această condiție aspiră și eroul din folclorul literar, și cel plecat în lumea fără dor, anume să redevină, nu să dispară. Rugămintea din cântecele de priveghi adresată zorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ușurință, puteai afla aici toate ingredientele de „fabricare” a eroului comunist. O altă mărturie aparține lui Dumitru Vasiliu, lucrător la Arsenal. Personaj atractiv. Fuge de la București la Iași, participă la manifestațiile muncitorilor din 1918-1919. Doi ani mai târziu, în 1921, reapare ca lucrător la Atelierele Nicolina și membru activ al mișcării sindicale. Aici plănuiește, împreună cu alții, unificarea sindicatelor într-unul singur, comunist, și înlăturarea de la conducere a lui Virgil Ionescu, șeful moderat, cu simpatii social-democrate declarate. Deși, în general, comuniștii se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
țările capitaliste creștea zilnic șomajul și mizeria oamenilor muncii, în timp ce „în lagărul păcii și a socialismului”, proletariatul, scăpat de opresiune, dobândise forțe proaspete în construirea patriei de tip nou, bazată, aproape exclusiv, pe oțel și cărbune. Ca din neant, apoi reapare chestiunea războiului din Coreea. Limbajul și „justețea” interpretării apar demne de redat întrutotul: „Oamenii muncii din țările marșalizate își intensifică și ei lupta împotriva ațâțătorilor la un nou război. În acest timp poporul Coreian ajutat de voluntarii Chinezi, luptă cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vestitul corsar Francis Drake. Cu Sir Francis a participat la multe expediții în Caraibe, în America de Sud, inclusiv în Chile și Peru. S-a întors cu Drake în Caraibe pe la 1585, tatonând "apele" și în zona Havanei. La 18 februarie 1603 reapare "Căpitanul Diego Grillo" zis și "El mulato Luci-fer". Împreună cu olandezul Pata de Palo au atacat nave spaniole în Golful Honduras și se pare că tot împreună au atacat, la 1628, Flota de La Plata în golful Matanzas și în 1638 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]