2,445 matches
-
momentul în care Grecia și-a proclamat independența în 1821. Cu acest prilej a fost folosită pentru prima oară expresia „Chestiunea Orientală”. Încă de la înfrângerea lui Napoleon în 1815, au existat zvonuri cu privire la planurile rușilor cu privire la invadarea Imperiului Otoman, iar rebeliunea grecilor părea prilejul potrivit pentru o asemenea acțiune. Miniștrii de externe britanic, Robert Stewart, și austriac, Metternich, l-au sfătuit pe împăratul rus Alexandru I să nu intre în război. Ei au pledat pentru păstrarea conceptului „concertului european” (colaborarea extinsă
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
toate navele de luptă în caz dă război, cu excepția celor ale sultanului și aliaților lui. După semnarea Convenției Strâmtorilor, împăratul Nicolae I a renunța la ideea subordonării sultanului și a reluat lupta pentru împărțirea teritoriilor otomane din Europa. După încheierea rebeliunii egiptene începute în 1831, slăbitul Imperiu Otoman nu a mai fost dependent în totalitate de Rusia. Imperiul Otoman nu era un stat pe de-a întregul independent, fiind nevoit să se bazeze pe intervențiile marilor puteri pentru supraviețuire. Otomanii au
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Serbia (așa-numita Revoltă din Aprilie). Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani împotriva populației civile au șocat opinia publică europeană. Astfel de vești erau un motiv suficient pentru Imperiul Rus ca să se implice în conflict de partea rebelilor. O nouă tentativă de pace a fost făcută
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
incidentului a fost: În perioada 1875-1876 au fost diferite intervenții în Peninsula Coreeană începând cu Incidentul din insula Ganghwa al cărui rezultat a fost Tratatul din Ganghwa,un tratat comercial, inegal,în favoarea Japoniei care deschidea Coreea pentru comerț. În curând rebeliuni domestice au forțat șogunatul să se concentreze asupra forțelor terestre. Apoi s-a adoptat tactica apărării defensive statice care însemna apărarea coastelor japoneze punând în prim-plan principiul: Armata prima, Marina pe locul doi. În 1878 crucișătorul japonez "Seiki"s-
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
În particular, castelul Harzburg a devenit un simbol al tiraniei imperiale și era reținut ca o barieră în fața drepturilor saxonilor. Ca și tatăl său, Henric dorea să stabilească la Goslar capitala fixă a Regatului Germaniei. Henric izbutise deja să reprime rebeliunea condusă de Otto de Nordheim și ducele Magnus Billung de Saxonia (1070-1071). Regele l-a reținut pe Magnus prizonier la Harzburg, chiar și după ce acesta obținuse succesiunea în Ducatul de Saxonia din 1072. Acest lucru a escaladat tensiunile dintre curtea
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
a reprezentat o rebeliune a trei conducători din Germania medievală, toți având numele de Henric, declanșată împotriva împăratului Otto al II-lea în anul 977. Într-un moment în care împăratul Otto al II-lea se afla într-o campanie împotriva lui Boleslav al
Războiul celor Trei Henrici () [Corola-website/Science/325242_a_326571]
-
Marca de Verona. În ceea ce privește Ducatul de Bavaria, aceasta a revenit Ottonianului Otto I de Suabia, în vreme ce Leopold de Babenberg a fost învestit cu Marca de Austria. Totuși, în 978 Henric "cel Tânăr" a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul Războiului celor Trei Henrici, instigat de către predecesorul său, Henric "cel Certăreț" și de episcopul Henric I de Augsburg. Alături de forțele ducelui Boleslav al II-lea de Boemia, răsculații au ocupat orașul bavarez Passau, însă au fost înfrânți
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
său, fostul sultan al Rumeliei, Musa Çelebi, sădise semințele revoltei în rândul claselor sărace balcanice. În 1416 a izbuncnit o revoltă populară a musulmanilor și creștinior din Dobrogea conduși de fostul confident al lui Musa, misticul și învățatul Șeyh Bedreddin. Rebeliunea s-a bucurat de sprijinul voievodului muntean Mircea cel Bătrân. Bedreddin predica unirea marilor religii ale vremii - islamul, creștinismul și iudaismul - într-o singură mare credință, îmbunătățirea situației sociale a țăranilor liberi și nomazilor pe seama birocrației otomane și a claselor
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a făcut o scurtă vizită la Constantinopol în 1423, a asediat orașul câteva luni mai târziu și i-a forțat pe bizantini să plătească un tribut mai mare. În timpul asediului, controlul împăratului
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
față de Regatul Poloniei, pentru a se apăra de amenințarea Ungariei. Poziția geografică a Modovei, la nord-est de Valahia și de Dunăre, a ținut departe pericolul otoman până în 1420, când Mahomed I a efectuat primul raid militar în regiune, după înăbușirea rebeliunii lui Sheikh Bedreddin. Principatul Moldovei a fost slăbit în următorii treizeci de ani de la acest atac de războiul civil pentru controlul tronului. Sultanul Murad al II-lea a profitat din plin de slăbirea Modovei, obligându-l pe voievodul Petru Aron
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Vader. Înaintea capturării ei, prințesa trimite o navetă către planeta aflată în apropiere, Tatooine. La bordul navetei se află doi roboți, R2-D2 și C-3POm în memoria primului aflându-se planurile stației spațiale Steaua Morții, construită de Împărat pentru a înăbuși Rebeliunea din care face parte și prințesa. Ajunși la sol, roboții devin proprietatea unchiului lui Luke Skywalker, Owen. Însă R2-D2 pleacă în căutarea celui căruia trebuie să îi predea planurile stației, Obi-Wan Kenobi. Pornit în căutarea lui, tânărul Luke află că
Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker () [Corola-website/Science/324716_a_326045]
-
Darth Vader, fostul său ucenic, folosind săbiile laser. Vader îi dă lovitura finală, dar Obi-Wan se volatilizează și, în confuzia generală, Luke, Leia, Han, Chewbacca și cei doi roboți evadează de pe Steaua Morții, ducând planurile stației la cartierul general al Rebeliunii. Steaua Morții pornește în urmărirea lor și, în Bătălia de pe Yavin, navele Rebeliunii - în rândul cărora se află acum și Luke, reușesc să distrugă periculoasa stație. Singurul supraviețuitor este Darth Vader, a cărui navetă se pierde în spațiu. Câteva porțiuni
Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker () [Corola-website/Science/324716_a_326045]
-
dar Obi-Wan se volatilizează și, în confuzia generală, Luke, Leia, Han, Chewbacca și cei doi roboți evadează de pe Steaua Morții, ducând planurile stației la cartierul general al Rebeliunii. Steaua Morții pornește în urmărirea lor și, în Bătălia de pe Yavin, navele Rebeliunii - în rândul cărora se află acum și Luke, reușesc să distrugă periculoasa stație. Singurul supraviețuitor este Darth Vader, a cărui navetă se pierde în spațiu. Câteva porțiuni din carte deviază considerabil de la film, în special în cazul scenelor care au
Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker () [Corola-website/Science/324716_a_326045]
-
l-a eliminat pe acesta, după care l-a intemnițat și mai târziu chiar l-a orbit. Pentru a-și consolida poziția, Guaifer l-a exilat pe propriul său nepot, un alt Daufer. Toate aceste evenimente au fost considerate ca rebeliuni de către Ludovic al II-lea, însă, din fericire pentru Guaifer, împăratul era ocupat cu alte priorități la acea vreme. La începutul domniei sale, era încă deschisă chestiunea Capuei, care, după mai multe evoluții, devenise independentă sub gastaldul și contele Landulf al
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și Uniunea Polono-Lituaniană).
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
era destinată realizării unei continuări cu buget redus a "Războiului stelelor", în cazul în care filmul original nu ar fi avut succes. Luke și Leia călătoresc pe Circarpous IV pentru a-i convinge pe locuitorii acestei planete să se alăture Rebeliunii. O furtună energetică ciudată face ca nava lor să se prăbușească pe planeta mlăștinoasă Mimban, pe care se află o mină energetică secretă a Imperiului. Pentru a-și ascunde identitățile, Luke pretinde că Leia este servitoarea lui, dar o bătrână
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
greacă Ορλωφικά , (cunoscută și ca A doua revoltă peloponeziacă sau Revolta maritimă este o precursoare a Războiului de Independență al Greciei și este numele sub care este cunoscută ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez împotriva Imperiul Otoman din 1770. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. După încheierea victorioasă a războiului cu Veneția
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
mobilizarea populație la luptă împotriva turcilor. La începutul lunii noiembrie 1768, mai înainte chiar de semnarea manifestului cu privire la declarația de război, Orlov a propus trimiterea unui ecadre ruse în zona de coastă a Mării Egee, care să aprindă și să susțină rebeliunea națiunilor ortodoxe împotriva otomanior. Se consideră în acest moment că cel care a formulat pentru prima oară această idee a fost Alexei Orlov, iar Grigori a fost cel care a prezentat-o împărătesei În cadrul consiliului de coroană de pe 12 noiembrie
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
a contribuit la salvarea unui număr de rebeli greci și a drapelului de luptă al grupării lui Psaro, comandantul Sokolov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a. După înfrângerea lui Psaro și Mavromihali, numeroși participanți la rebeliune s-au refugiat în munți, unde au continuat să lupte împotriva otomanilor. Dacă în regiunile de coastă și de câmpie ienicerii au reușit să restabilească ordinea,prezența lor în regiuniile muntoase ale Peloponezului a fost mai degrabă simbolică. Insurgenții au
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
mai târziu Alexei Orlov, ar fi fost mai potrivit un atac în interiorul Moreei. Un asemenea atac ar fi dus la capitularea fortărețelor de pe litoral, supuse blocadei flotei ruse și fără ajutorul corăbiilor otomane, blocate în Dardanele și la Constantinopol . Înfrângerea rebeliunii elene a avut consecințe dramatice asupra populației Peloponezului. Această provincie bogată a Greciei a fost devastată de război, iar numeroși locuitori au căzut victime ale violențelor și terorii. Multe localități au fost distruse sau jefuite. Livezile de măslini și duzi
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Orlov. Ei cred că expediția din Peloponez a fost defapt o diversiune în războiul ruso-turc, în care grecii au plătit cu sânge o operațiune prost planificată și fără sorți de izbândă. În același timp, tot ei apreciază importanța deosebită a rebeliunii ca precusror al Războiului de Independență. Istoricul englez Douglas Dakin apreciază că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe renașterea Imperiului Bizantin. Printre agenții agitatori s-a numărat Papazolis, un ofițer de artilerie originar din Macedonia. El este cel care împreună cu frații Orlov a conceput un plan optimistis al rebeliunii din Peloponez, pentru sprijinirea operațiunilor militare ruse antiotomane din 1769.. După cum spune Douglas Dakin, Papazolis a fost mai degrabă un patriot grec, dacât un agent al serviciilor secrete țariste. Pentru a obține aprobarea împărătesei, el a a asigurat-o pe
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din Macedonia natală pentru sprijinirea luptelor din Peloponez. Efectivele rușilor au fost mult mai mici decât se așteptaseră grecii, iar forțele mobilizate de eleni nu au corespuns promisiunilor făcute de Papazolis împărătesei. Dakin descrie în cartea sa „ „ ultima săptămână a rebeliunii, afirmând că mii de greci au încecat să evite represiunile otomanilor și să se refugieze în Navarino,unde era staționată flota rusă, dar porțile fortăreței au fost închise, nepermițându-li-se accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei din urmă să se îmbarce pe corăbii și să-și lase aliații la discreția otomanilor furioși. Sarcina de înăbușire a rebeliunii a revenit în special trupelor neregulate albaneze, care s-au remarcat prin instituirea terorii nu numai împotriva populației elene, dar și împotriva celei musulmane. Reprezentanții grecilor și turcilor din Peloponez s-au adresat într-o petiție comună sultanului, cerând încetarea
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din 1770 a zdruncinat încrederea grecilor în Imperiul Rus și le-a redirecționat opțiunile politice. Printre aceștia s-a numărat Cosmas din Aetolia, care și-a orientat eforturile spre ridicarea nivelului moral și spiritual al grecilor. Una dintre urmările eșecului rebeliunii elene a fost și formarea unor comunități puternice grecești în sudul Rusiei și în Austria, în special prin emigrarea unor locuitori din Peoloponez și din insulele Mării Egee. Istoricul Dimitrios Fotiadis consideră că este greșită opinia conform căreia grecii au plătit
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]