3,662 matches
-
dintr-odată de versurile pe care Fratele John le citea cu voce tare dintr-un mic volum pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ziar spunându-le să scrie câteva note despre deschiderea unui cabaret internațional unde vrem să facem câteva lucruri interesante. Și au fost și ei de acord. Doamnele Hennings și Leconte au cântat cântece franțuzești și daneze. Domnul Tristan Tzara a recitat versuri românești. O orchestră a cântat câteva cântece populare rusești împreună cu câteva dansuri. Mult suport și simpatie a venit din partea d-lui Slodki, care a conceput afișul cabaretului; și a d-lui Hans Arp, ce mi-a pus la dispoziție
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
să știi? l-a întrebat serioasă doamna Cramm. Vultur-în-Zbor s-a gândit: o spune de parcă aș avea de ales. A privit-o în ochii ei nerăbdători, strălucind de grozăviile aflate, și a încuviințat. Livia Cramm a închis ochii și a recitat: — Vei trăi mult și, cu excepția unei boli grave, vei fi foarte sănătos. Boala este o afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar putea avea un efect profund asupra destinului tău. Nu te vei căsători și nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zi ori din noapte când să nu se prăbușească beat criță, dar se considera un om puternic. Era dus la culcare în fiecare noapte într-un abur de dezmăț și vomă, dar era convins că e un stâlp al comunității. Recita poezii la fel de ușor cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că mi-a rupt piciorul, fir-ar al dracului. Acum cel puțin nu va mai trebui s-o fac. Vultur-în-Zbor s-a căznit să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite, pentru că în cameră era întuneric, se tot întuneca tot mai tare, pe măsură ce se lăsa seara și până și cea mai slabă rază de lumină pălea. Liv știa caietul pe de rost. 19 iunie, ziua lui Wotan Jurnalele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite, pentru că în cameră era întuneric, se tot întuneca tot mai tare, pe măsură ce se lăsa seara și până și cea mai slabă rază de lumină pălea. Liv știa caietul pe de rost. 19 iunie, ziua lui Wotan Jurnalele mi-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din strânsoarea sufocantă a Mediei. Am de transmis un mesaj, după care trebuie să-l iau pe el cu mine. Media vru să spună ceva, dar tăcu. Părea îngrijorată. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Transmite mesajul. în timp ce Prepelicarul începea să recite din memorie cu o voce cântată, o siluetă în rochie neagră și văl ieși din casa cea neagră ca să o asculte. Grimus spune: — Vă mulțumesc tuturor pentru eforturile voastre. Mi-a făcut foarte mare plăcere să vă privesc. Lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să aibă profesorul sănătate! Tot mai des sunt prezent în sălile de lectură din Iași, unde epigramiști, poeți, prozatori, iubitori ai enigmisticii, critici literari și de artă, parcă îmbrățișați, tineri și vârstnici, fac lectura operei lor. I‐ați auzit, vreodată, recitând pe Emil Brumaru, Nicolae Turtureanu, pe Valentin Ciucă făcând artă și din dantelăria cuvintelor, pe Olga Rusu susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
lucra la aprozar. Poate fusese mai bine așa; dacă l-aș fi văzut, grăbită cum eram, m-aș fi împiedicat de o piatră și aș fi căzut. Și asta mi-a dat motiv să mă uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunat-o când tata a spus că trebuie să mergem neapărat, continuă Suki. —Dar de ce neapărat? Nu știu. Poate voia să aibă companie. Nu, am întrebat de ce trebuia neapărat să veniți voi amândouă? —Din solidaritate, mi-a răspuns Suki, parcă recitând. Mai ales după ce a ieșit articolul. Pentru a face să pară că totul este în ordine. Tata se pricepe de minune la asta. Este marea lui calitate. Era o amărăciune în acel comentariu care părea nejustificată doar de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
idealul meu uman, intelectual, fizic și metafizic este punctul. „Doar un punct aș vrea să fiu“, i-am spus Liei (sau cui va fi fost), „un punct într-un text desăvârșit. Întotdeauna cel care va citi textul sau îl va recita știu că se va opri când mă va întâlni. Va zăbovi un dram de clipă, își va trage sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un gin. Ne-am concentrat, în holul hotelului, unde funcționa barul, pe noua poezie sovietică. Nu-l prea plăcea pe Evtușenko, dar era plin de Vîsoțki. Nu auzisem de acesta, nu știam nimic despre poezia lui. A început să-mi recite în rusește, convins că-l înțeleg. I-am spus că nu pricep nimic. „Păi, tu n-ai făcut rusă la școală? Cum să nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plătesc consumația și tu mă ameninți că mă prelucrezi cu tezauru’. Vreau să-ți cânt din Vîsoțki și tu mă întorci la sentiment cum vrei tu și mă aduci la Chișinău. Dacă mai luăm un rând, ai să începi să reciți și Limba noastră-i limba dulcilor cazanii, cu ciobanii... Nu-i corect, frate Simioane! Zău, dacă te mai înțeleg. O porniserăm atât de frumos în dimineața asta numai a noastră și tu...“ Nu știam dacă glumea sau chiar credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde am cumpărat trei discuri Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să fie mamă. Iar mie femeia asta Îmi place mai mult decît o piersică În sirop. Îți spun că, pentru ea, sînt În stare să Întru Într-o biserică după treizeci și doi de ani de abstinență clericală și să recit psalmii sfîntului Serafim sau ce-o mai fi trebuind. — Te văd foarte avîntat, Fermín. Dar abia ai cunoscut-o... — Uite ce e, Daniel, la vîrsta mea ori Începi să vezi mișcările cum trebuie, ori te-ai ars de nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un băiat pe nume Miquel Moliner. Miquel provenea dintr-o familie aproape la fel de Înstărită ca Aldaya și aș Îndrăzni să spun că era elevul cel mai ciudat pe care l-a văzut școala asta. Rectorul Îl considera alienat, deoarece Îl recita pe Marx În limba germană În timpul slujbelor. — Semn inechivoc de posedare, coroboră Fermín. — Miquel și Julián trăiau Într-o foarte bună Înțelegere. Uneori, ne adunam tustrei În timpul recreației de la amiază și Julián ne spunea povești. Alteori ne vorbea despre familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, dacă Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească. Imaginația mea, Îmbătată Încă de atingerea și de gustul trupului ei, ardea de dorința de a o Înghesui pe o bancă, de a o săruta, de a-i recita tot șiragul de nerozii care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să se prăpădească de rîs pe socoteala mea. Însă Bea deja nu mai era prezentă. Ceva o rodea pe dinăuntru, În tăcere și totuși strident. — Ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
roșu ce apăruse Într-o zi În casă și apoi dispăruse pentru vecie, iar alții o atribuiau vrăjilor unei călugărițe nebune care pătrundea noaptea prin case pentru a otrăvi copiii și care, după ani, avea să moară executată prin gîtuire, recitînd Tatăl Nostru pe dos și cu ochii ieșiți din orbite, În timp ce un nor roșu se Întindea peste oraș, declanșînd o furtună de gîndaci morți. În visele ei, Jacinta vedea trecutul, viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta. Și iertați-l pe bietul Fermín. Fără nici o Îndoială, a vorbit astfel din pricina traumei. — Poate, Însă eu n-aș exclude nici ipoteza nerușinării, fiindcă nu-i chip să-l oprești s-o piște de fund pe infirmieră și să recite distihuri glosînd tăria și rotunjimea coapselor ei. I-am Însoțit pe doctor și pe infirmieră pînă la ușă și le-am mulțumit călduros pentru bunele oficii. CÎnd am intrat În cameră am descoperit că, pînă la urmă, Bernarda nesocotise ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală de dimineață Dumnezeu Îl ajută, dar În cazul dumitale, tinere, e ca și cum i-ai cere o bursă. — E vorba de o urgență. SÎnt așteptat. — Ego te absolvo, a recitat el, acordîndu-mi o binecuvîntare. Am alergat pe scări În sus. În timp ce urcam, Îmi examinam posibilitățile cu oarecare reținere. Dacă aveam noroc, urma să-mi deschidă una dintre servitoare, de al cărei blocaj puteam trece fără a mai zăbovi. Cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Numa Consule, enumeră cele zece limbi știute de acesta, așa cum numără Pristanda steagurile: „Lătinești, spănești, tălienește, lătinește, franțuzește, lătinește...”. Efecte comice au fost obținute de Hasdeu înaintea lui Caragiale prin reproducerea textuală a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei în fața lui Dumitrache). Caragiale a prețuit opera dramatică a lui I. Negruzzi, cu care a scris împreună Hatmanul Baltag. Moravurile politice l-au inspirat și pe I. Negruzzi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile Îi veneau În cap una după alta, fără ca Noimann să facă nici cel mai mic efort pentru a-și pune În mișcare gândirea. Era ca și cum ar fi stat cu creștetul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]