2,350 matches
-
țări diferite - Anglia, Franța, Statele Unite, China, Japonia și India -, iar o temă fundamentală ce poate fi depistată este explicația generală privind rolul jucat de clasele sociale superioare și de țărănime. Explicația a constituit o contribuție semnificativă În domeniul istoriei. Natura repetitivă a construirii explicațiilor. Procesul de aplicare a construirii explicațiilor la studiile de caz explicative nu a fost bine documentat În termeni operaționali. Totuși, explicația finală În aceste cazuri va fi probabil rezultatul unei serii de repetiții: • Formularea unei afirmații sau
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
la Începutul studiului și, prin urmare, diferă de abordările prin pattern matching descrise mai sus. În cazul acestei tehnici, dovezile sunt examinate, ipotezele teoretice sunt revizuite, după care se mai examinează o dată dovezile, dintr-o altă perspectivă, În această manieră repetitivă. Construirea treptată a unei explicații este similară procesului de rafinare a ideilor, În care un aspect important este, din nou, luarea În considerare a explicațiilor plauzibile sau alternative. Ca și până acum, obiectivul este să demonstrați de ce aceste explicații nu
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
TA sistolice. ulterior se dezumflă manșeta cu o viteză de 2 mm Hg pe secundă, cu ascultația zgomotelor Korotkoff (31, 32). Sunt descrise cinci faze ale zgomotelor Korotkoff, prezentate în tabelul 4.9. (18). Zgomotele Korotkoff -Faza I sunete clare, repetitive, caracter de lovire, care cresc gradual în intensitate și care coincid cu reapariția pulsului la palpare. La apariția primului sunet din faza I, manometrul indică tensiunea arterială sistolică; -Faza II - o scurtă perioadă poate urma fazei I, în care sunetul
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
antihipertensive preferată la subiecții cu coarctație de aortă (87). 6.7. Apneea obstructivă de somn Apneea de somn obstructivă (OSA) este o afecțiune care afectează până la 25% dintre bărbații și femeile din întreaga lume (88). OSA se definește prin colapsul repetitiv, parțial sau total al căilor aeriene superioare, generând hipoxie intermitentă, fragmentarea somnului și destructurarea arhitecturii normale a acestuia. Fiziopatologia OSA are la bază susceptibilitatea pentru colapsul inspirator al căilor aeriene superioare, favorizat de diferite condiții funcționale sau clinico-anatomice: scăderea tonusului
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de activități rituale. Rutinizarea creației artistice Acest proces se aplică, mutatis mutandis, de la artist la profesiile culturale. Dacă actul de creație produce o anomie pozitivă (cf. "noul val" din cinematograful experimental al anilor 1950, de exemplu), creatorii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pulsionale, evaziune, reguli de integrare socială, norme culturale ("dacă publicitatea sugestivă propune evaziunea, visul, paranteza psihologică, publicitatea proiectivă propune și/sau impune norme, modele, reguli de integrare, de participare, de aculturație" B. Cathelat & A. Cadet, 1976: 114). În fapt, dimensiunea repetitivă (Dubo, Du Bon, Dubonnet) coexistă cu cea sugestivă și proiectivă. 6.5. Principalele funcții ale comunicării de masă și publicității B. Cathelat & A. Cadet (1976: 62-72) analizează principalele funcții ale comunicării de masă în general și ale publicității în special
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm: • armonia, aliterația: "Într-o lume nesigură ASIROM vă asigură"; • structura rimată a mărcii: Coca Cola/C'est ça (pronu-mele ça figurează în același timp pulsiunile inconștientului, dar și notorietatea non problematică; • structuri repetitive (de obicei ternare) la inițială: Du pain, du vin, du Boursin. Într-o epocă în care se fabrică serial semne, devine legitimă chestiunea calității intrinseci a semnului (publicitar, pictural, cine-matografic etc.), dar mai cu seamă a ideologiei subiacente, pentru că sistemul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să-și minimizeze efortul respectând protocoale, urmând proceduri standardizate, aplicând rețete universale. Într-un fel procedural, cogniția economică seamănă cu evaluarea pe care o face medicul a stării unui pacient pentru a-i prescrie medicația. Starea economică nu este invariabil repetitivă, nu are conținuturi transcendente decât dacă reducem totul la absurd, adică scoatem omul viu din ecuația economică. Ceea ce, se știe, pare să fie o preferință a unor teoreticieni să renunțe la propria conștiență pentru a ne propune teorii „superbe”. Problema
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sugestivă și explicativă a conceptului de sistem, funcția lor de autoreglare, ca și a pieței de autoreglementare, fiind, până la urmă, consecințe tehnice și procesuale ale „învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este vorba despre funcțiuni similare, dar nicidecum identice, primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele tehnice sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în fragmentarismul ultraspecializării în care nu mai este nevoie de perspectivă, de coerența ansamblului și de urgența soluțiilor pentru schimbarea radicală a formei. În timp ce devine tot mai evidentă nevoia de înțelegere a perspectivei globale, translatarea în protocolul cercetării a comportamentului repetitiv, imitativ și izolant al corectitudinii politice, sărăcește algoritmii globalizării, creează zone de precaritate în raport cu capacitatea de a accesa modelul explicativ al globalizării pe aliniamentele identității. În mod explicit se ajunge să se favorizeze nivelarea diversității în numele unor principii nenaturale de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cartezianism. Noua sinteză devine astfel o iluzie inutilă! Acceptanța modelului explicativ este de nediscutat în această mare deturnare de sensuri și semnificații. Științele sociale se abandonează pretențiilor de falsitate și recunosc fără argumente validitatea testului falsificării (Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv până la identitate reprodusă invariabil, schimbarea privește eventual doar forma, evoluția este o spirală preformată a unui pattern autodefinit, lumea fiind, până la urmă și în definitiv, ceea ce îi permite modelul să fie. (Dinu, 2006c) În aceste determinări orice concept este egal
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ceas de seară", "conjuncție favorabilă", "adunare cu succese", "necaz și ceartă", "pagubă în casă", "realizări frumoase" etc.); la nivelul explicativ (mai toate evenimentele neplăcute din viața cuiva au la origine răul, invidia sau au alte cauze suspecte). Deși discursul este repetitiv, el nu incomodează clienții. 13.2.3.3. Polisemia Polisemia termenilor și a limbajului folosit în practicile divinatorii lasă suficient loc interpretărilor. Ambiguitățile limbajului sunt puse pe seama cunoașterii ascunse care este încifrată în semne. Acestea, cum se știe, pot avea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fenomene sociale? Michel Maffesoli crede că, cel puțin în cazul astrologiei, nu poate fi vorba de o credință puternică: "Masa leagă simbolurile zodiacului de o tradiție orală arhaică unde discursul sub influența astrelor era o manieră de a înfrunta colectiv, repetitiv angoasa și destinul"267. Discursul stereotip, polisemia, familiaritatea și caracterul arhetipal al retoricii au un rol social nebămuit. Ele asigură, cel puțin la nivelul mentalului colectiv, o solidaritate organică a cărei absență omul modern o resimte din plin. Problemele sentimentale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu se transformă în modele de existență. Formele degradate de divinație sunt mult mai evidente. Le putem afla cu ușurință pe mai toate canalele de informare și comunicare. După cum se știe, kitschul reprezintă unul dintre "copiii" modernității și sugerează prezențe repetitive, banale și triviale ale unui fenomen. Matei Călinescu îl definește drept una dintre manifestările nemijlocite ale esteticii triumfaliste și ale epocii consumiste 316. Nici una dintre caracteristicile kitschului enunțate mai sus nu se verifică în cazul practicilor divinatorii populare. Ele funcționează
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca al doilea element. Răbdarea este importantă în educație deoarece pare a fi rezultatul unor opțiuni fundamentale: pentru unicitatea concretă a copilului în defavoarea abstractizării unificatoare reprezentată de elev, pentru un scenariu educațional necesarmente individualizat în defavoarea unui proces instructiv-educativ mecanizat și repetitiv, pentru entuziasm și spontaneitate în defavoarea unor strategii și metode concepute din perspectiva unor obiective prestabilite, pentru autoritate slabă (despre care vom vorbi ulterior) în defavoarea puterii etc. Practic, vulpea propune un proiect educațional de factură postmodernă, ca un răspuns exasperat (de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
preponderent în non-locuri și vor implica prezența non-lucrurilor, dar devine tot mai probabil să fie oferite în locuri și să implice prezența lucrurilor". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, pp. 114-115) Sinonimul pentru non-servicii este rutina, iar munca profesorului devine tot mai repetitivă; lecția reprezintă un proces de asamblare a unor elemente prefabricate: conținuturile, tehnologiile didactice, obiectivele, caracteristicile copiilor (uniformizate prin transformarea lor în "elevi", adică în persoane despre care se presupune că au venit la școală din dorința sau nevoia de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mare de la mână, mai târziu, ajuns la școală, poate mânca fără să-i fie foame (compulsiv), poate fuma, se poate îmbăta sau își poate roade unghiile etc., orice pentru a umple vidul programat prin orar. Activitățile de acest tip sunt repetitive, registrul lor fiind fatalmente limitat, motiv pentru care le practicăm îndelung în goana după stimuli, cu riscul maxim de a deveni dependenți. Orarele școlilor organizează activitățile în mod repetitiv, generând învățarea ca activitate repetitivă, reacțiile elevilor intrând frecvent în registrul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a umple vidul programat prin orar. Activitățile de acest tip sunt repetitive, registrul lor fiind fatalmente limitat, motiv pentru care le practicăm îndelung în goana după stimuli, cu riscul maxim de a deveni dependenți. Orarele școlilor organizează activitățile în mod repetitiv, generând învățarea ca activitate repetitivă, reacțiile elevilor intrând frecvent în registrul substimulării; la școală nimeni nu devine "bulimic" pentru că nu are ce face, dimpotrivă, va desfășura strategii demne de o cauză mai bună pentru a lăsa impresia că este atent
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
orar. Activitățile de acest tip sunt repetitive, registrul lor fiind fatalmente limitat, motiv pentru care le practicăm îndelung în goana după stimuli, cu riscul maxim de a deveni dependenți. Orarele școlilor organizează activitățile în mod repetitiv, generând învățarea ca activitate repetitivă, reacțiile elevilor intrând frecvent în registrul substimulării; la școală nimeni nu devine "bulimic" pentru că nu are ce face, dimpotrivă, va desfășura strategii demne de o cauză mai bună pentru a lăsa impresia că este atent și interesat atunci când, de fapt
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a frecvenței fenomenului. Comparația între aceste statistici și anchetele despre victimele din mediul școlar arată, într-adevăr, un decalaj spectaculos. Mai departe, contabilizarea violenței în școală trebuie să țină cont nu numai de frecvența fenomenului, ci și de caracterul lui repetitiv, violența în școală constând mai mult în microvictimizări asociate decât în evenimente majore, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie luată în serios, dimpotrivă. Este vreun statistician în sală?* Fiindcă m-am învârtit, chiar și de la distanță, prin preajma cercurilor guvernamentale, am
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tulburări de comportament, incivilități, agresivitate sau delincvență, insultă și hărțuire sexuală? Putem cu adevărat să adunăm toate acestea sub termenul "violență"? Capitolul III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru a înțelege ce este această violență obișnuită, căreia i s-au dat mai multe denumiri: hărțuire, incivilitate, microviolență. Trebuie să înțelegem în ce mod devine cineva victimă. La finalul capitolului precedent, am pus în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
obișnuite. Eventual, putem să-i preferăm nomenclatura tulburărilor de comportament, așa cum o propune Asociația Americană de Psihiatrie pentru principalul test de depistare (AAP, 1994, SDM-IV, in Vitaro și Gagnon, 2000, II, p. 235). Măsura propusă este cea "ansamblului de conduite repetitive și persistente în care sunt încălcate drepturile fundamentale ale celuilalt sau normele și regulile sociale corespunzătoare vârstei subiectului, cum o dovedește prezența următoarelor trei (sau mai multe) criterii în cursul ultimelor douăsprezece luni și a cel puțin unuia dintre aceste
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în mediul școlar la school bullying înseamnă să nu luăm în considerare violența adulților asupra elevilor, nici violențele antiinstituționale care se traduc printr-o creștere a furturilor din localuri sau prin agresiuni împotriva dascălilor. În plus, chiar dacă insistăm pe violența repetitivă, bullying-ul care implică o continuitate în violența între colegi nu poare cuprinde violențele între tineri care nu se cunosc. De altfel, din acest motiv echipa noastră, dar și, de exemplu, echipa israeliano-americană a lui Benbenisthy și Astor (2005, p. 9
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cum, folosit în paisprezece țări diferite, termenul, după accepția sau traducerea sa, a afectat răspunsurile elevilor. Microviolențele Am insistat pe faptul că repetarea violențelor minore este deosebit de importantă. În acest sens, "incivilitatea" corespunde descrierii efectelor sociale ale unei mici delincvențe repetitive: retragerea în sine, de frică sau din dezamăgirea față de puterile publice, distruge orice asumare colectivă și comunitară a ordinii comune, civilitatea, dacă vrem. Incivilitatea, hărțuirea, repetarea victimară sunt expresia unui posibil haos, a pierderii sensului și a încrederii în sine
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
circumstanțe exterioare, ceea ce lasă loc de acțiune pentru școli. Definirea violenței: o falsă problemă? Pe scurt, dacă ar trebui să definim violența, am opta pentru o definiție largă, incluzând atât faptele majore și izolate cât și microviolențele, cel mai adesea repetitive. Dacă împingem definiția spre un tot înglobant care-ar putea fi considerat excesiv, am include o noțiune foarte vagă precum "climat școlar degradat". După ce am analizat cu atenție criticile aduse acestei definiții largi, ne punem la urmă întrebarea: chiar avem
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]