14,075 matches
-
marele dramaturg austriac nu văd ce-ar putea avea În comun cu scenaristul telenovelei mioritice, nu mă pot abține să declar că am devenit invidios pe libertatea compozitorului de teatru și film, În general. Un dramaturg nu poate scrie aceleași replici pentru o comedie cu studenți de azi și o piesă istorică despre Decebal ; un regizor nu poate monta identic Hamlet și Noaptea furtunoasă ; un costumier musai să diferențieze Franța secolului XIX, de Africa secolului XXI. Dar compozitorii...oho! Un cîntec
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
celebrului Iura Luncașu. Că marele Dinică a jucat și sub Îndrumarea regizorală a lui Esrig și Pintilie, Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jugnitoare, că replica emblematică a operei marelui co median ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Cresida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jugnitoare, că replica emblematică a operei marelui co median ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Cresida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o altă gogomănie : actorul ar fi fost cel mai mare...rău al cinematografiei românești. Doar atît? Dar a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
n-aveam ce căuta - Dej, Tecuci, Caransebeș, Barboși ș.a. Calamburizînd, a la gare, comme a la gare! Cornel Udrea, mare specialist În dialoguri, Îmi zice vara asta, la Cluj, cînd eram la o pizza : „ Despre ce vrei să... tăcem?”. Minunată replică! Sper că a băgat-o deja Într-o piesă!... Blaga despre mască : „ Masca, pentru unii, poate fi mai adevărată decît fața!”. Just! CÎnd n-ai șansa...unei fețe! Sorina Bălănescu vorbește despre „sufletul de taină al actorului”. Cred că poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e palidă, greul căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o iubită de la noi, nu face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice atitudine a celor din afară a mai fost tranșată și altă dată, dinăuntru. Iar fiecare acțiune tranșată conduce către tranșarea alteia, prin purtarea pe umeri a unei mulțimi cu un catrilion de scăfîrlii standard
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
standard. Șabloa-ne. Asta se face acolo. Seriozitatea mea , nevoia mea de serviciu În fond de aer, de activitate, de viață În cele din urmă, devin cîmpuri de bătaie” etc.) . Dramaturgul, deci, ar trebui să recitească piesele și să reducă unele replici; dacă nu, o s-o facă regizorul. Fiindcă, nu mă-ndoiesc, textele lui Silvian Floarea vor ajunge ( mai devreme sau mai tîrziu), acolo unde le e locul - sub luminile rampei. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
viață, precum Hagi, Nadia, Ilie Năstase, Doroftei sau Iolanda Balaș. Cred că mi-e mult mai clară viziunea asupra unor fictivi, precum Antigona, Hamlet sau Trahanache... CÎnd a murit marele actor Gheorghe Dinică, o parte a presei a scris că replica lui ...emblematică ar fi fost „ Nu trage, dom’ Semaca!”. Și pe posturile tv au vorbit...Cabral și Nelu Ploieșteanu. Iată, mi-am zis, o consecință nefastă a faptului că ai fost un actor de succes : se uită rolurile cu adevărat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a plictisit să-l asculte, de zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu vorbesc, punîndu-mi, În același timp, Întrebări”. Sau, peste cîteva săptămîni, reia ideea : Am musafiri cîți vrei și cîți nu vrei! N-am loc, n-am cearșafuri, n-am chef să stau de vorbă și să fac pe gazda politicoasă”... Replici frumoase din cartea lui Troyat, spuse de Cehov, ori de apropiații lui:”Să mă apăr Împotriva bîrfelor ar fi ca și cum aș cere Împrumut unui evreu!”(p.146); Iată că undeva, În Ceylon, există un Cehov!” (fratele lui, Alexei, a propos
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În biroul directorului, În ziua În care era sărbătorit Ion Lascăr ; stătea pe un scaun și ...mă privea senin ( așa părea). Fără să-mi dau seama, Îmi scapă „porumbelul” : „Teo, ce bine-mi pare că te văd!”... După o pauză, replică :” Îți dai seama că eu nu-ți pot răspunde la fel!”... Teo VÎlcu - o instituție. A cărei lipsă o simțim , azi, cu toții... Pe Vasilica Oncioaia am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fete gureșe care discutau, fără urmă de îndoială, despre un profesor de la noi. Păreau să aștepte o a treia persoană, după care urmau să o ia spre școală. În cinci minute a apărut un băiat cu care au schimbat câteva replici pe care nu mă obosesc să le mai transcriu. Important e că au luat-o din loc în direcția dorită de mine. Ascuns în rucsăcelul uneia, meditam la ce va să întreprind o dată ajuns. Și nu-mi era deloc clar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată. Dar imediat a găsit o replică neașteptat de lingușitoare. Sau, la naiba, sinceră. În fond, discutam cu o biată insectă, nu? A zis: "Nu știu Șefu'. Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar Țonți avea personalitate și ținea să și-o afirme cât mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
datur", sintetiză situația Corneluș, cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de râs, arătându-l cu degetul unor martori imaginari (sigur, asta dacă nu ne-ai fi luat și pe noi, gândacii, în considerație): "Te-am avut îmbrăcat, ciumpalacule! He, he, he, îmbrăcat te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie el la Fany. "Am venit cu un pacient. M-a trimis domnu' doctor Gherasim. Zicea că-i urgent" se justifică fătuca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mea deloc, domnu' doctor. Ce, eu v-am adus-o pe cap?" " Da' cine stătea hlizindu-se cu ea aici?" "Păi, ziceți și dumneavoastră, ce era să fac? S-o țiu la ușă?" Văd că nu există să n-ai replică în glas, don'șoară! Ia, că tot ai tu atâta timp liber, completează fișele alea și când termini, mi le aduci la semnat." Asistenta pune un bot cât o zi de post, dar nu crâcnește. Cei doi studenți îl privesc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu...", începu să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
familiar au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
probleme. Nu pot să discut despre asta, mă scuzați!" "Probleme? Hm! Probleme avem toți, dragă. Dar ce fel de probleme? Cumva unele de natură profesională?", întrebă fulgerat de un gând rău mai marele universității. "De toate felurile", răspunse Relu evaziv. Replica directorului economic îl sperie și mai tare pe decan. Se gândi rapid la cele mai sinistre scenarii. Oricum, nu pleca Ciucurel așa iute din postul ăsta mănos doar de florile mărului. Simțise el ceva. Ba nu. Nu că simțise el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și că eu într-o viață anterioară aș fi fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Nu știu ce-i venise. De unde până unde făcuse ea legătura cu personajele tragediei lui Shakespeare? Vorbele ei păruseră atunci ca rămășițe dintr-o replică mai serioasă, de teatru, la o remarcă de-a mea. “ 3. Duminică, 9 noiembrie ’80. Avem uneori senzația că, până ne trăiesc părinții, nu suntem obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Mihai de Giulești, cu toate că nu corespundeam detaliilor corporale ale personajului principal. Ce era să mai răspund? Nici câinele nu merge de bună voie și nesilit de nimeni în lanț. Foarte bine ai punctat, Gerard-îmi zice Regizorul-în primele scene, prin replici mai ales, detaliile referitoare la felul de a fi al eroului. E bine. Ele rămân așa, dar tu care va trebui să intri cu adevărat în pielea personajului, va trebui să mă faci pe mine ca spectator să înțeleg că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea trebuie să apară undeva, domnule Gerard. Mai ales în replici. Ele fac parte din atmosfera acțiunii piesei, iar personajul trebuie conceput în funcție de aceste trepte prin care trece el de-a lungul a zeci de ani de viață. Spectatorul trebuie să vadă saltul pe care-l face Mihai, cel de dinaintea carierei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]