2,250 matches
-
o puternică dorință de a fi remarcată și crede că este folosită de ceilalți. Nu suportă să fie singură și interpretează pozițiile de viață prin prisma iubirii. Eu-Tu(Eu sunt nonOK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția inutilității, a resemnării. Persoana se pune în poziția de spectator al ei înseși și al vieții, astfel încât nimic nu se apropie de ea sau să o atingă. Adesea defensivă și dezinteresată, se complace cu propriile-i slăbiciuni și își amână obligațiile pentru a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
totdeauna rămîne o incertitudine, că dificultățile zilnice te leagă de viață: Ceea ce te împiedică să te scufunzi într-o disperare fără fund în timpul călătoriei și după aceea sunt tocmai lipsurile, loviturile, frigul, setea. Nici voința de a trăi și nici resemnarea conștientă n-aveau nimic de a face cu noi: cei capabili de așa ceva sunt rari, noi eram niște specimene de umanitate cît se poate de ordinare." Refuză să facă previziuni, își interzice să caute să înțeleagă: "Înțelepciunea era "să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează pe o înlănțuire de simboluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
prins”, personaj în care, în chipul cel mai evident, a investit mult din propriul sine. O poveste de dragoste, precum și alte întâmplări extrase din cotidian conferă romanului consistență epică. Finalul este simbolic, stingerea tânărului e dedramatizată printr-o buclă a resemnării victorioase, căci personajul domină grozăvia morții absurde prin puterea autointrospecției și printr-o înțelegere calmă a existenței. Romanul sintetizează cu acuitate și un ansamblu de mentalități, comportamente, reacții și atitudini ale tinerei generații de orășeni instruiți din anii ’70. Acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
cu trupul în cer și sufletul pe Pămănt, sunt avorturile dorite pe care un păntec păgăn nu le-a suportat sfințenia. Sunt bastarzii! Îngerii bastarzi! În privința originii sale, Gavriel a acceptat-o cu conștiința unui înger dar nu și cu resemnare. Era om prin definiție, deci poama răului, încă își poartă rădăcinile în el. Își văzuse părinții și încă nu înțelegea: De ce el nu? Deși sosiseră de ceva timp, nu dorise să strice planurile Luminii , înfățișăndu-se la ei. Avea un singur
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
cu necesitatea proprie, iar dacă necesitatea este liberă, libertatea este necesară. Cuvintele lui Spinoza sunt: . În alt loc al Eticii aflăm: Libertatea se reduce, în esență , la conștiința necesității, chiar dacă, astfel stând lucrurile, ne vine greu să reducem libertatea la resemnare. Libertatea nu înseamnă absența determinării, ci cunoaștere eliberatoare. Adevărata libertate există doar prin voință și rațiune, care furnizează înțelegerea a ceea ce este necesar în mod imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
120 Nici în singurătatea de la Rosro Wittgenstein nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro, în august, pentru o vizită la familie, în Austria, și o ședere la Cambridge, unde a dictat din manuscrisele sale, Wittgenstein s-a întors
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de a râde exprimă indiferența, frica, resemnarea sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe același plan cu manifestările nonverbale ale acestor stări. În anumite împrejurări, expresia „acum sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de la ele, presupuneri despre ceea ce simte cineva, ci determinăm ceea ce simte el ca reprezentând semnificația a ceea ce am perceput. Expresii ca „Nu mai e nimic de făcut!“ sau „Ce surpriză plăcută!“ au aceeași semnificație ca și expresiile nonverbale caracteristice ale resemnării sau ale bucuriei. Semnificațiile nu se asociază pur și simplu anumitor exprimări sau manifestări comportamentale drept ceva exterior, ci sunt, pentru a spune așa, „scrise“ în ele. 47 Vezi Franz von Kutschera, Sprachphilosophie, 2. völlig neu bearbeitete und erweiterte Auflage
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Napoleon se prăbușea. În dimineața zilei de 31 martie, Frederic Wilhelm al III-lea pășea în fruntea trupelor sale, alături de țarul Alexandru I, pe străzile Parisului. La 6 aprilie 1814 Napoleon abdica, dar exilarea în insula Elba nu a însemnat resemnarea totală, fiind urmată de cele "100 de zile" (10 martie 1815 22 iunie 1815). Aceste zile nu au mărturisit decât o "umbră" a Franței napoleoniene. La 26 februarie 1815 Napoleon Bonaparte a părăsit în secret insula și, la 1 martie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de mirare, înfiorare în fața lucrurilor sublime "din afară"". Între întemeietori și Grigore Alexandrescu la rîndul său se lamentează, deplînge sărăcia limbajului, nu mai puțin lipsa unor modele, de posibilitățile de exprimare lirică reduse ale limbii... În pofida acestor neajunsuri, plin de resemnare, scrie în toate genurile, pe cît se poate pe un ton măreț, e drept, nu la dimensiunile grandiosului heliadesc. Un laborios, un exigent, un perfecționist - cum s-ar spune astăzi, este convins că temeiul unui bun poem este continua lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai rele decât iadul însuși și nici nu par prea departe de acele timpuri. Și nici nu prea sunt pavate. Să mergi cu mașina în România a devenit un fel de pariu nebun, în care adrenalina și isteria, stupefacția și resemnarea fac casă bună. Te și întrebi: se poate oare și mai rău? Iar răspunsul rabinic al dragilor noștri edili nu întârzie să pogoare blând și nerușinat deasupra noastră "Ba bine că nu..." Întâmplarea a făcut ca, de două decenii de când
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sete. Totul, cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă față, liniile frunții, ușoara insinuare a sprîncenelor, fondul țesăturii romboidale a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei tinere muribunde. 2. Privind pe fereastra ce dădea spre uscat, Faulques l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atingea cu dinții marginea paharului. - E complicat. La Început a fost o aventură amuzantă. Durerea a venit apoi. În rafale. La sfârșit, a fost neputința. Presupun că nu mă mai doare nimic. - Duritatea de care vorbeam? - Nu. Eu vorbesc despre resemnare. Deși nu descifrezi codul, Îți dai seama că există reguli. Atunci te resemnezi. - O, nu, a negat celălalt, cu delicatețe. Brusc și cu cruzime, Faulques s-a simțit ușurat. - Dumneata ești Încă viu, a spus brutal. Și dumneata simți un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
descifrezi codul, Îți dai seama că există reguli. Atunci te resemnezi. - O, nu, a negat celălalt, cu delicatețe. Brusc și cu cruzime, Faulques s-a simțit ușurat. - Dumneata ești Încă viu, a spus brutal. Și dumneata simți un soi de resemnare. Spui că ai fost trei ani prizonier, nu? Și, când ai aflat ce s-a Întâmplat cu familia dumitale, n-ai murit de durere, nici nu te-ai spânzurat de un pom. Ești aici, acum. Ești un supraviețuitor. - Sunt, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
două ori din cutie. Croatul a realuat discuția. - Crezi că nevastă-mea a Încercat să se pună bine cu bărbații care o violau, ca să scape? Ori ca să-l salveze pe fiul nostru? Crezi ca a acceptat de frică, ori din resemnare, Înainte ca ei să-l omoare pe băiat, iar pe ea s-o mutileze și să-i taie gâtul? A dus țigara la gură. Jarul i s-a Înroșit Între degete și un val de fum i-a Încețoșat o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Încercând să nu dea ocazia de a se face explicit. Florile continuă să crească, impasibile și sigure de ele, spusese ea odată. Noi suntem cei fragili. Pe Faulques Îl Îngrijora eventualitatea de a trebui să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el este, În nu mai mică măsură, un gen funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între autodezvăluire și auto-camuflare (self-disclosure și self-concealment, În terminologia lui Herbert Leibowitz 1). Termenii sunt, desigur, relativi și, la rigoare, interșanjabili. Ponderea unuia sau altuia din ei depinde de subiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici Îndrăzneala de a nega (la celălalt pol) simbolul protector prin excelență - poala maternă. Dorința de a evada din lume e atât de radicală, de irațională și de... totalitară (aspirația, resemnarea de a trăi sub dictatură!), Încât respinge orice formă de dialog. Cuvintele nu mai vor să se supună realității - nici măcar aceleia, fictive, a universului imaginar -, intrând Într-un fel de grevă a expresivității: parcă ar dori să-și recapete sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui individ care a Încheiat toate conturile cu lumea. Nimic din ce-l Înconjoară nu-l mai poate impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a fugi În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și un reacționar ca el merită. „Trăim”, scrie el cu o resemnare plină de patetism, trăim În epoca primului secol dinainte, și a primului secol de după Hristos, epocă a exilurilor, a proscrierilor, a sinuciderilor. Epocă dificilă pentru că nu mai e loc, literalmente, unde cei Învinși să pună piciorul. Învins, definitiv Învins, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adolescenți sunt firești, pentru ea devin covârșitoare pietre de Încercare. E reconfortant să descoperi, totuși, că peste toate aceste persistente autodenigrări se insinuează un puternic sentiment al feminității. Sentiment perceput și el cu o anumită asprime, cu o violență a resemnării pe care literatura n-a Înregistrat-o prea des: Îngrozitoarea mea tragedie e că m-am născut femeie. Din chiar clipa În care am fost concepută am fost predestinată să-mi Înmugurească sâni și ovare, iar nu un penis și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care Eva și le-a satisfăcut prin săvîșirea păcatului plăcerea, posesia, puterea se vor răsturna în destinul ei pămîntesc, dobîndind semnificații opuse. Astfel, pe de o parte, plăcerea va deveni durere a nașterii, dorința de posesie se va transforma în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel al elevilor buni, ce merg la olimpiade sau vor să urmeze un liceu bun și, eventual, o facultate, având astfel nevoie de o pregătire solidă. Aceste afirmații sunt elocvente pentru situația materială a familiilor incluse în studiu și evidențiază resemnarea părinților față de nivelul de pregătire a copiilor lor și de inutilitatea investiției în educație. În acest context, referindu-se la opțiunile pe care copiii lor le au după terminarea ciclului primar, părinții din mediul rural consideră că aceștia ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]