3,881 matches
-
ghiolul de la Bășinoasa. Amintiri vagi, fără contur, dar care uneori, ca în astfel de înserări lângă măreața statuie a unificatorului de țară, țâșnesc, bucurându-te. Nu se bucura Bumbu. Ca să-mi facă plăcere totuși, și-a arătat și el surpriza revederii. „Ia uite, dom’le, cum se întâlnesc oamenii. Te țin minte, cum să nu. Te-am urmărit chiar, o vreme. Apoi te-am scăpat. Făceai faima facultății, doar! Ai dus-o chiar mai departe...“ Am dat să-l contrazic, „aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am fascinația înaintării, ci a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu revenire. De fapt, nu am plecat niciodată. Am revenit mereu, întors ca dintr-o continuă despărțire, pribegie. Cunoașterea, întâlnirea mea cu locuri străine a fost mereu ca o revedere. Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
univers, zicând În sinea sa: „Da, Într-adevăr, materia e-o nebunie. Crește, crește, dospește... și deodată: fâs, dispare cât ai clipi din ochi...” „Ei bine, dacă-i pe-așa, atunci eu vă zic salut. Sau mai bine zis: la revedere. Pe curând...” Medicul aruncă o privire În direcția vocii, dar deja era prea târziu. Profitând de o clipă de neatenție, arătarea de jos, adunându-și forțele, se puse, cum se spune, pe picioare. Acum grămada de piele și de cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște afurisite de cuvinte încrucișate...N-ai habar?... Nu, încă n-am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel Vintilă... În fund, lângă calorifer... Să mai poftească nesuferitul de Alex sami ceară compasul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu m-ai uitat... Pa! (așează receptorul și începe să citească) ,,Carpații Meridionali sunt cei mai înalți munți din ...“ (‘telefonul sună din nou, Șerban se ridică iar). Tu ești, Dane? Da, am găsit: vulpea... Mulțumesc. Ce fac eu? Învăț. La revedere... (se așează la masă) Unde-am rămas? Aha: Carpații Meridionali sunt . . . (din nou telefonul: (țârr,țârr...) Spune! Da știu... Vulpea! (trântește telefonul și vine spre masă. Din nou telefonul) Alo! Da! Vulpea ( Închide și bombăne) Mare lucru. Știe orice prost
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cum circulă pe șosea toți copiii din clasele mai mici. Frumos încolonați se aseamănă cu rândunelele, că numai ele zboară așa de frumos. În primăvară când vom reveni la cuiburile noastre, ne vom roti mai mult asupra satului vostru. La revedere, Semnează: “Zborul păsărelelor” Toți Vai, ce surpriză plăcută! Vă așteptăm, dragi oaspeți ai primăverii! Să-i felicităm și din partea patrulei pe cei ce respectă regulile de circulație. Voi sunteți exemplu bun, Circulați corect pe drum, Iar noi vă felicităm, Viață
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Voi sunteți exemplu bun, Circulați corect pe drum, Iar noi vă felicităm, Viață lungă vă urăm ! Spectatori mari și mici Care-ați fost prezenți aici Fiți atenți cum circulați Legea să o respectați! Iar acum în încheiere Vă spunem, la revedere Si-n programul care vine S-auzim numai de bine! TODERIȚĂ ȘI SEMNELE DE PUNTCUAȚIE scenetă Semnul întrebării: Cum se poate una ca asta? Liniuța: Își râde de noi. Semnul exclamării: E nemaipomenit! Sfetnicul : Dar ce s-a întâmplat? Toți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ce mă aflu cu un cocteil de coniac cu zmeură zice că ei au În comună și un ansamblu de dansuri folclorice care a luat premiu În Polonia și În Belgia. Da, da, dar acareturile, chioșcul ăla de ședințe?... La revedere, Zare * Și nu s-ar putea afirma, din perspectivă auctorială, că Zare Popescu e un tip care se abține de la alcool. Chiar este unul din pluton cu el care-i zice mereu că el e rudă cu șampnaia „Zarea“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că e vorba de descoperirea celui care venea cu mâncare (lucru Într-un fel adevărat, simultan cu altele) și salivară În tăcere. Pe urmă, pauza de emisie a scenaristului Grințu se prelungi foarte mult - probabil că Popescu Își lua la revedere de la fata aia cu care venise, poate că veneau de la gară și ea stătea pe undeva prin preajmă și trebuia condusă până acasă - Între timp el mâncă salam și bău suc de roșii, ciocni Încă unul sau două păhărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aspect. Rolul istoric al delațiunii. Am ajuns Împreună la concluzii dintre cele mai ciudate. Ne-am și certat uneori, dar, acum mă gândesc, delațiunea nu este și ea imaginată de delator tot ca o ecluză? Acum mi-e somn. La revedere, Zare * Printre celelalte obiecte de inventar pe care pedagogul Radu A. Grințu le-a predat cu proces-verbal noului pedagog se aflau și câteva hârtii scrise de mână, un fel de declarații luate de la elevi care comiseseră diferite acte antisociale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a băiatului care a fost coleg cu mine, numele e același, de amintit ne-am amintit multe lucruri pe care le-am făcut Împreună, dar... În primul rând vorbea altfel, avea alt accent. Spre deosebire de mine nu părea deloc surprins de revederea noastră bruscă, ba chiar mi-a dat de Înțeles că el știa mai de demult că eu sunt pe acolo. N-avea ce povesti când l-am Întrebat ce-a mai făcut Între timp. Era curios să afle detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintr-un Întreg sector al mesei festive se Îndreptară pline de curiozitate spre ei. — C’est votre frère? Întrebă una dintre doamnele așezate În dreapta lui Grințu. — Non, madame, on a fait le service militaire ensemble! Păreau grozav de bucuroși de revedere. — Ia loc, zise Grințu trăgând spre el un scaun de la masa vecină. — Nu, nu, sunt cu niște prieteni - refuză Zare și-i arătă cu mâna spre locul În care Mușu și Așchiopoaie stăteau nemișcați ca două curci Într-o colivie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
piciorul stâng la talpa goală În față pe linoleumul rece. Aranjați-vă ținuta! Toți Își pun la loc În șliț ce stătuse până atunci afară. Drepți! Toți iau poziția de drepți, dar unele șlițuri ar trebui din nou aranjate. La revedere! Să trăiți, tovarășe căpitan! În urma lui se aude vocea somnoroasă a lui Zare: Cum Îl cheamă pe ăsta, mă? La Valencia oamenii din popor mâncau orezul cu lingurița, ceilalți se serveau de furculiță. În timpul războiului civil, lingura și furculița devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ocazia să schimbăm câteva cuvinte. Un an Întreg ne-am Întâlnit numai În astfel de ocazii puse la cale de mine. În timpul vacanțelor mi se făcea dor de el și-mi promiteam că voi fi mai Îndrăzneață la prima noastră revedere. Ceva Îmi spunea că și cu el se Întâmplă la fel, ghiceam asta după tonul primelor cuvinte pe care mi le adresa, dar mie mi se păreau arogante, Începusem să-l ironizez, simțeam că trebuia să mă apăr de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
huța! Iar când îți vei fi învățat puișorii să zboare, să-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța nu s-a mai arătat iar când sosi într-un târziu, a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Întoarce la birou. Da. Bineînțeles. Da. Da. Da, o să-i spun categoric să vă sune imediat ce iese din Întâlnire. Da. Desigur. Firește. Da. Normal. Da. Mi-a făcut mare plăcere să vorbesc cu dumneavoastră, ca de obicei. Bine atunci. La revedere! Am așteptat până când am auzit clicul la celălalt capăt și am trântit telefonul. Au trecut aproape patru ani și Încă n-am reușit să pronunț cuvântul „nu“, căci se pare că trebuie să ai cel puțin șaptezeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și umple orice tăcere stânjenitoare cu alte Întrebări. După ani Întregi de instruire, reușeam să port o conversație cu absolut oricine, dar nu-mi făcea mai mare plăcere În seara asta decât când eram adolescentă, așa că mi-am luat la revedere și m-am retras imediat după salată. Întâlnirea clubului din seara asta se ținea la apartamentul lui Alex din East Village. Am sărit În trenul de 6 și am navigat prin playlist-ul iPod-ului meu până când m-am oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușă În clipa asta. — Sigur, dragă, normal. O să cred povestea asta dacă alta mai bună n-ai, dar În seara asta nu te las să scapi. Te vedem curând, da? — Sigur. În câteva minute... Am Închis fără să spun la revedere și m-am Întors la mobil. —Hei, scuză-mă. Tocmai a sunat unchiul meu și am... —Bette! N-o să ghicești niciodată ce s-a Întâmplat! Am cele mai bune vești din lume. Stai jos? Vai de mine, sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vezi cu Philip Weston și, ei, organizezi complet un eveniment de una singură. Mie mi-a luat un an Întreg să fac chestia asta când am Început. —Care dintre ele? am Întrebat. —Amândouă. Am râs Împreună, ne-am luat la revedere și am Închis Înainte să insiste să particip la o altă petrecere. Pentru un scurt moment, am simțit-o ca pe o prietenă. După un scărpinat rapid al lui Millington și o schimbare Încă și mai rapidă În jeanși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
devenit clar că nici unul dintre noi nu reușea să găsească nimic altceva de spus, am extras-o pe Millington din poala lui Sammy, unde, În mod evident, Îi plăcea să fie mângâiată - cât de bine Înțelegeam! - am mormăit un la revedere și am tulit-o În direcția apartamentului meu, cu o viteză soră cu umilința. Am auzit-o pe Isabelle râzând și Întrebându-l pe Sammy cine era mica lui prietenă și am avut nevoie de fiecare strop de voință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
convins că nimeni n-o să vadă. M-am hotărât să-i ignor pe toți, dar apoi mi-am adus aminte că plecam din țară și nu prea puteam să evit să-mi sun părinții măcar o dată, ca să-mi iau la revedere. Am optat pentru mobilul tatei, gândindu-mă că nu e deschis și că voi putea să las un mesaj pentru amândoi, În care să le urez un an nou fericit și să le spun că-i sun când mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În ultimele două săptămâni nu fusese o problemă, pentru că mă afundasem În pregătiri, dar mă cutremura gândul la cât de mult m-ar obseda, dacă aș avea puțin timp liber. Kelly achită nota de plată și toată lumea Își lua la revedere când Elisa mă luă deoparte. Pot să vorbesc ceva cu tine un minut? Întrebă ea. — Sigur, ce s-a Întâmplat? —Ascultă, știu că lucrurile au mers cam ciudat Între noi, dar chiar cred că ar trebui să ne străduim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care a întrecut în timp și bestialități toată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează, făcând semnul crucii deasupra frunții mele, apoi mă îmbrățișează și pleacă însoțit de gardianul care aștepta la ușă. Ne-am despărțit pentru totdeauna, aici, pe pământ, până la marea revedere. Sfințindu-mi inima și toată ființa cu cuvintele calde ale trimisului și marelui slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, am rămas iar singur, am rămas în așteptare, cu sufletul și cu trupul mai viu în lupta cu diavolul, întins pe scândura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o celulă, pe un grătar sub care permanent, zi și noapte, forfotea un circuit de apă care istovea rezistența și năucea mintea victimei. Revederea cu Părintele a fost scurtă, în trecere. De la Siguranța Statului, lotul nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești, 1942, am petrecut cel mai frumos Paște al vieții mele. Aici neam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]