3,455 matches
-
plângea cu mare amărăciune anii din trecutul său, a fost copleșit de bucuria Duhului Sfânt, care l-a asigurat de iertarea deplină a tuturor păcatelor sale...» (p. 141-143). Al patrulea motiv se datorează faptului că același lucru i-a fost revelat abatelui Ioachim care, vorbind despre cele două ordine viitoare, afirmă: Mi se pare că ordinul mai umil (minor) va aduna roadele pământului, fiindcă îi va introduce în Biserică pe clerici și laici, pe când celălalt ordin îi va recruta mai ales
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care curgea mult sânge, și a spus: «Tu îmi reînnoiești rănile mele, tu mă răstignești din nou». Înspăimântat de cele văzute, s-a aruncat la picioarele acestuia plângând și l-a implorat să-l ierte. Imediat, cel care i se revelase a dispărut din ochii săi. Atunci el s-a întors la Fericitul Francisc, i-a povestit cu lux de amănunte ceea ce văzuse și a rămas în Ordin evlavios până la sfârșitul vieții. 9. Fratele Bonaparte Liber exemplorum, nr. 123 p. 265
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adevăr, la începutul convertirii sale, a întemeiat trei biserici, una în cinstea sfinților Cosma și Damian, alta a construit-o în cinstea apostolului Petru, iar cea de-a treia în cinstea Sfintei Fecioare. În aceasta din urmă, Domnul i-a revelat viața pe care trebuia să o ducă. A întemeiat trei ordine. Primul a fost Ordinul Fraților Minori. Cel de-al doilea a fost Ordinul Surorilor Fericitei Clara, care înainte se numeau doamnele sărace ale sfinților Cosma și Damian, pe când acum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nevoiți prin prezenta scrisoare să comunicăm tuturor credincioșilor creștini modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în viață, a obținut-o de la papa Honoriu. Locuind Fericitul Francisc la Sfânta Maria de la Porțiuncula, Domnul i-a revelat într-o noapte că trebuie să meargă la suveranul pontif, domnul Honoriu, care pentru o perioadă de timp se afla la Perugia, în vederea obținerii indulgenței pentru biserica Sfintei Maria de la Porțiuncula, pe care el o restaurase de curând. El, ridicându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
devenind un mare ritual recuperator: generația care lipsise, în genere, la 21 decembrie participa acum din plin la repunerea în scenă a actului fondator al revoltei anticomuniste 67. Această recuperare simbolică a participării a avut o funcție eliberatoare și deculpabilizantă, revelându-se ca ritual eficace, solidarizant și productiv. Un spațiu devenit simbolic cel al "zonei libere de (neo) comunism" -, un timp anume cel al înserării, liber de obligațiile cotidiene consolidează recuperarea libertăților cetățenești libertatea cuvântului, libertatea credinței, libertatea presei, libertatea opțiunii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cronologic în ordinea scrierilor lui Lovinescu, plecând de la "fantezii" și sfârșind cu ciclul eminescian este unul "pe dos". Reconstituie nu un efort de creator, ci o plăcere de spectator. E un portret în tușe frivole, al unui personaj care se revelează în momentele de delectare: nu întâmplător, primele pagini ale cărții evocă o confesiune târzie în care criticul romancier vorbește despre preferințele și distracțiile lui mic-burgheze. Lovinescu merge cu Monica la cinema, detestă filmul mut și gagurile lui superficiale, iubește în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și întregul set de calități ori defecte, fără să acorde pic de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moarte și în responsabilitatea morală a fiecărui individ. Cea mai importantă îndatorire a unui musulman este grija fața de săraci, de orfani, de văduve și de cei oprimați. • Cartea sfântă a musulmanilor, Coranul, conține exact aceleași cuvinte care au fost revelate de Dumnezeu și transmise de Arhanghelul Gavriil unui negustor din Mecca, Mahomed ibn Abdallah (Profetul), timp de douăzeci și doi de ani, începând din 610. • Sharia, sau Legea islamică, are la bază Coranul, faptele și cuvintele Profetului și interpretările erudiților
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ferindu-ne, să oferim "rețete de comunicare eficientă", dar subliniind premisele unei comunicări reușite. În privința comunicării interne (pe care am numit-o, insistent, astfel, si nu prin sintagma derutanta de "RP interne"), am utilizat o grilă de analiză care a revelat feluritele jocuri de putere din interiorul unei organizații, care fac din această un sistem de acțiune concret. Principalul efect teoretic al acestei analize apare în tratarea conceptului de cultură organizațională, care nu mai poate descrie un artefact al conducerii și
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și o va generaliza, privilegiind o definiție a "reprezentării" ca "sistem sociocognitiv". Un astfel de ansamblu este ierarhizat în elemente ale nucleului central (NC) și ale sistemului periferic (SP). "Analiza nucleului central și a elementelor care îl constituie poate deci revela tipul de implicare a subiectului în realitate. În sensul acesta reprezentarea este, prin ea însăși, un semn, un indicator care atestă relația subiectului cu mediul, natura sa și notațiile afective, cognitive și ideologice." Abric, 1987, p. 69 NC sau sistemul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
atitudinea, modul de a vorbi, mimica, comportamentele gestuale și alte elemente asemănătoare" (ibid., p. 30). Se diferențiază, în această fațadă personală, "aparența" și "maniera". În prima noțiune vom percepe "stimulii a căror funcție, la un moment dat, este de [...] a revela statutul social al actorului. Acești stimuli ne dezvăluie și ritul, la care el participă pe moment și ne spun, de exemplu, dacă acesta se consacră unei activități oficiale, unei munci sau unei distracții, sau dacă este în curs de a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
acest sens, societatea este "anterioară" individului. Valorile, cultura și instituțiile, care determină în mod fundamental procesul de socializare, definesc atât comportamentele cât și rolurile sociale jucate de individ în cadrul sistemului social. În esență, diferitele relații de rudenie, religioase, politice, economice revelă structura unui sistem social; la un alt nivel, normele, valorile și rolurile sociale structurează același sistem complex. Ca atare, structura socială reprezintă pe orizontală un subsistem care cuprinde entități precum familia, satul, orașul, națiunea și, pe de altă parte, ca
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
33). Să precizez aici că, potrivit unui studiu realizat de Population Reference Bureau (Internet 43), populația globului la sfârșitul anului 2009 era de aproximativ 6,8 miliarde, ceea ce ne arată și că aproximativ 26% din populația globală folosea internetul. Datele revelate de acest tabel ne arată că există o tendință spre egalizare între ponderile utilizatorilor de internet pe plan global, ceea ce, drept constatare preliminară, ne indică și importanța procesului comunicațional în sine, deoarece un astfel de fenomen nu poate decât să
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cred că, prin mondializarea structurilor lingvistice auto-regenerative, asistăm la un fenomen de transmorfoză a limbajului natural. (T6) Catalimbajul morfosemiotic respectă "legea minimului efort lingvistic". Această lege (Martinet, 1960, p. 180; Graur, 1960, p. 280), numită și "principiul minimax" (Poitou, f.a.) revelă fenomenele prin care se produc "economia verbală" și, implicit, "economia grafică", conform cu aspirația de a se obține o valoare semantică maximală printr-un semnificant minimal. Fenomenul respectiv face parte din evoluția mai amplă a limbii în general, prin expansiune regenerativă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
un anume sens, un act aparte de creație. Pornind de la cele mai vechi definiții ale sacrului, începând cu manifestările totemismului, animismului, cultului strămoșilor, fetișismului, politeismului, și ajungând în final la cele ale monoteismului, în speță ale creștinismului, sacrul s-a revelat asemenea unui dat comun al tuturor sistemelor religioase existente, în ciuda diferențelor formale și de înțeles ale fiecăruia în parte. Alături de sensurile deja exprimate, trebuie să mai evidențiem, de asemenea, încă două componente necesare ale definirii sacrului: credința și revelația. Așa cum
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
forme de reprezentare a sacrului pot fi sintetizate în două categorii esențiale. În prima dintre situații, constatăm imaginea metafizică, percepută din perspectivă filosofică, a Transcendenței divine sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei imagini personificate (umanizate) a unui Dumnezeu viu, specific religiilor, așa cum este și cazul creștinismului. Așadar, sacrul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
zei, eroi etc), mitul este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute în timpuri îndepărtate, imemoriale, explicând structura ontologică a lumii și găsind motivații temeinice ale existenței divinității, cosmogoniei sau antropogoniei. Într-o altă definiție, mai succintă, miturile revelează istoria faptelor ființelor supranaturale, îmbrăcând-o într-o formă veridică. Totodată, miturile exprimă formele creației, ele făcând adesea aluzie sau prezentând în mod direct maniera în care au luat naștere ființele, lucrurile sau acțiunile semnificative, fiind o paradigmă a oricărei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și prin efectele pe care aceasta le produce asupra artistului și a creației realizate. Din acest punct de vedere, inspirația divină oferă posibilitatea unei triple transcenderi: cea dintâi a artistului ce realizează opera, prin contactul direct cu materialul și informația revelate pe cale divină, cea de a doua, a operei de artă realizate ca urmare a descoperirii modelului inspirat, aceasta trecând din planul anonimatului valoric în cel al desăvârșirii formale și conceptuale, și nu în ultimul rând, cea de a treia, a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Dincolo de aceasta, imaginația creatoare mai are și calitatea de a readuce la viață personaje, fapte, locuri sau evenimente, care, în mod obișnuit, ar fi inaccesibile cunoașterii omenești. Majoritatea faptelor biblice s-au perpetuat, alături de textele sacre, și prin intermediul reprezentărilor iconografice revelate divin sau al scenelor de pictură de inspirație religioasă, pe care le întâlnim în operele artiștilor din diferitele perioade ale artei creștine. Cum ar fi fost posibilă realizarea picturală a Judecății de apoi de pe pereții Capelei Sixtine sau ai bisericii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lumea divină. Armonia și frumusețea naturii a fost considerată dintotdeauna, așa cum arata și Platon, o formă de manifestare a dumnezeirii și un reflex al principiilor divine în lume. Există credința că divinitatea creatoare s-a descoperit prin elementele lumii create, revelând calitățile și însușirile esențiale ale acesteia. În bogăția de forme și structuri ale regnului mineral sau vegetal, ca și în imensitatea spațiului extraterestru, în strălucirea soarelui și a celorlalte astre, și în general, în tot mediul natural, au putut fi
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
atrage totodată atenția și asupra diferențelor dintre imagine și esența pe care aceasta o reprezintă: " Deși imaginea face să intre divinul într-o figură, într-un chip, divinul rămâne radical străin omului, pentru că este el însuși dincolo de Ființă"305, imaginea revelându-se atât ca o prezență, cât și ca o absență a Ființei. Și într-adevăr, suntem tentați să dăm crezare acestei idei, mai ales dacă stăm să analizăm capacitatea icoanei bizantine de reprezentare a lui Dumnezeu, fără a se identifica
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spune, "la o idolatrie cum nu se mai văzuse de două milenii"446. Mai amintim, de asemenea, particularitatea creatoare a artiștilor suprarealiști, care, așa cum este și cazul lui Max Ernst sau Salvador Dali, au afirmat importanța subconștientului și a visului, revelând "o moștenire subiacentă a veacurilor de credință catolică"447. Prin raportarea stilistică a lucrărilor de inspirație religioasă ale acestor artiști la modul consacrat de repezentare vizuală a sacrului, specific iconografiei creștine, se evidențiază o îndepărtare tot mai clară față de limbajul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
principala cauză a deficitului său democratic, ca și insuficiența, în această privință, a tratatelor care-i servesc drept constituție"27. Pe această linie, Pascal Delwit și Jean-Michel De Waele avansau ipoteza că "examinarea funcțiilor partidelor politice la un nivel supranațional revelează enormele dificultăți pe care le au și le vor mai avea formațiunile politice de a acționa într-o manieră conformă cu acest nivel"28. Cu alte cuvinte, partidele europene nu sînt într-o fază în care ar putea să îndeplinească
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
posibilități în-scenate"; episoade în care "sculptura este implicată". În afara naratologiei filmice, mai văd trei arii specifice în care o naratologie vizuală poate fi îmbrățișată. În primul rînd, analiza imaginilor vizuale ca narațiune în sine, dar și despre ele însele poate revela un aspect al imaginilor și al efectului pe care ele îl pot avea și pe care iconografia și orice altă practică a istoriei artei nu îl pot articula. În al doilea rînd, comparația dintre narațiunile filmice și cele literare pe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu numai în privința subiectului, ci și în privința adjuvanților și a opozanților. Adesea aceștia sînt numai la exterior ceea ce par să fie; în realitate, ei se dovedesc a fi exact opusul. Un trădător are înfățișarea aparentă a unui adjuvant, dar se revelează în cursul povestirii ca opozant. În cazul contrar, există adjuvanți secreți: actori ajutînd subiectul care crede că are de-a face cu un opozant sau un actor care pare să-l ajute pe subiect, cîtă vreme acesta din urmă pare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]