2,299 matches
-
drumul sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea reprezentărilor pe parcursul timpului (zeița, madona, vrăjitoare, demon) s-au schimbat. Printre fenomenele sociale, morale și estetice care definesc modernitatea, Parisul și Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor modernității (prin cultul violent al inovației și al formei). Franța este matricea modelelor politice și culturale moderne. Parisul, orașul prin excelență, mai mult decât oricare alt loc, este capitala modernității, definită că o exaltare a rupturii cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
économies sur des fonds garantis par des noms d'hommes honorés, respectés, hommes politiques ou hommes de banque" [Maupassant, Bel-Ami, pp.234-235]. 207 În numeroasele sale studii de caz, filozoful Michel Foucault reușește o microistorie a femeilor, atentă la conflicte, revelatoare de tensiuni cotidiene și de jocuri de putere [Dits et écrits, Histoire de la folie, Naissance de la clinique ș.a.]. Foucault consideră că raporturile dintre femei și bărbați sunt raporturi politice. Diferența sexelor s-a tradus prin inegalitatea puterilor, care constrânge femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
întreaga evoluție a existenței-ca-energie. Tocmai pentru că demersul lui C. Rădulescu-Motru ce tematizează omul vizează această unitate de existență identificată cu persoana umană (personalitatea), unitate care, structural, reprezintă ceea-ce-este însăși "lumea" (existența-ca-energie), demersul în cauză ia forma ontologiei umanului, al cărei revelator este conceptul de libertate. În plus, acest concept este răspunzător în cea mai mare măsură pentru ceea ce pare a fi ideea "finală" a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
libertate O scurtă referire la libertate îngăduie dezvăluirea în mai mare măsură a felului în care este conceput filosofic "omul" personalismului energetic. Conceptul de libertate puțin abordat în interpretările filosofiei lui C. Rădulescu-Motru are, cum spuneam și mai sus, virtuți revelatorii relativ la ființa umană, așa încât, pornind de la el s-ar putea (re)fundamenta o variantă interpretativă asupra acestei filosofii. În lucrarea de față, scopul este de a semnala câteva înțelesuri ale conceptului și de a le aduce în orizontul sensurilor, țintelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
despre cele două concepte timp și destin poate fi interpretat și ca o tematizare a unei probleme prezente în filosofia vremii, anume aceea a timpului. Problema se discuta în medii filosofice diferite. Timpul, investit cu valoare ontologică și cu sens revelator, constituie problema cardinală a filosofiei contemporane. Pusă cu multă vigoare în scrierile din tinerețe ale lui Hegel, reluată din proprie inițiativă și cu nepotolită pasiune de Kierkegaard, această problemă constituie gloria majoră a două din filosofiile mari ale vremii noastre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eventual „recuperați”, „cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și valoros în filozofia politică franceză, datorate lui Tzvetan Todorov, Luc Ferry și Alain Renaut, Philippe Raynaud, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Jean-Marc Ferry, Blandine Kriegel, Stéphane Rials, Bernard Manin, Gilles Lipovetsky, Anne Godignon și Jean-Louis Thiriet. Cărțile colecției sunt la fel de revelatoare pentru ceea ce Pavel și Lilla considerau important în câmpul filozofiei franceze, fiind semnate de unii dintre autorii antologați de cei doi, cărora li se alătură Jean-Marie Schaeffer (filozofia artei), A. Compagnon (teorie literară și filozofie), Jean-Pierre Dupuy (originile științei cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spectacular în prim-plan, afirmându-și accesul la adevăr și chiar dreptul la dominație culturală. Cea de-a doua carte, God of Many Names, coboară în timp până la matca gândirii grecești, la sursele culturii europene canonice. Scrutând trecutul din orizontul revelator al prezentului, S. aduce probe în favoarea unei ipoteze abia schițate anterior. Anume că mentalitatea occidentală este dominată, în ultimă instanță, de ideea de putere. Dincolo de modul specific în care Occidentul și-a conceput mijloacele ființării, gândirii sau creației, un principiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
primul plan gravitau mai jos de 20%. Campania prezidențială constituie cu siguranță, astăzi, în Franța, momentul în care mediatizarea vieții politice are cea mai mare intensitate. Sondajul realizat de SOFRES-Télérama între 15 și 17 martie 1988 este, în concluzie, foarte revelator în privința comportamentelor de audiență. În 198886, pentru 62% dintre persoanele chestionate, televiziunea este mijlocul cel mai util pentru a ști cum să voteze, cu mult înaintea jurnalelor (37%), a radioului (30%), a conversațiilor (20%), a sondajelor (12%), a mitingurilor (6
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fraze memorabile rostite de Iliescu sunt cele care îl incriminează, de la "sula-n coaste" și "golanii" din 1990 la "măi animalule!" din 1992 și la "proprietatea privată e un moft" sau la "tovarășul Năstase" din ultimii ani. Toate aceste scăpări, revelatoare ale unei firi și ale unui limbaj foarte diferite de calmul lenifiant al intervențiilor pregătite și bine controlate ale aceluiași Iliescu, terne, chiar soporifice, vădesc faptul că opțiunea sa pentru un anume tip de discurs "de aparat", în descendența directă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
altă culoare, nu înlocuise tricolorul, trebuie să observăm că nu a existat alt steag verde decât cel al armatei otomane și că legionarii nu aveau steag verde, ci doar cămăși verzi. Povestea "steagului verde legionar", coroborată de câteva alte fraze revelatoare din zilele imediat următoare, dovedește un singur lucru, anume că puterea recent legitimată prin alegeri a încercat să pună în scenă la 13-15 iunie un remake stângaci al rebeliunii legionare din ianuarie 1941 și al reprimării acesteia de către Antonescu: aceeași
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent expurgată de afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a fi un revelator eficace. Marin Preda-incomodul (1996) e o monografie neconvențională și lipsită de pedanterie, o carte de critică hermeneutică, cu materia organizată tematic, dar fără rigiditate, și cu excursuri substanțiale în biografia intelectuală a scriitorului examinat. Formația intelectuală și culturală a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
culturală a lui Marin Preda, profilul moral al prozatorului, natura raporturilor sale cu experiența nemijlocită a existenței și cu literatura, cultura universală, în fine, configurarea conștiinței de scriitor sunt investigate în tușe rapide, aerate, fără detalieri fastidioase, dar cu observații revelatoare și convingătoare. Interesante sunt glosările despre „complexul insignifianței”, esențial pentru o întreagă familie de personaje ale lui Preda, dar, în general, subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea feminității și a relațiilor erotice în opera scriitorului, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
versul este, de obicei, plin și muzical; se remarcă prin rotunjime, transparență, cursivitate; - în pastel se renunță la complicare prozodică (deci simplitate, dar nu simplism !!); sobrietatea și simplitatea sporesc emoția și profunzimea celor exprimate; deci accent deosebit pe detaliul plastic revelator; - timpul verbal este, aproape invariabil, prezentul; întrucât ne implică în postura de spectator, acordându-ne privilegiul simultaneității; - predomină adjectivele și substantivele, îndeosebi denumiri faunistice (păsări, animale) și floristice (arbori, plante, flori);de regulă ritmul este trohaic, care dă tonalități majore
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
materiei și jubilația suverană din volumele citate și, cu atât mai marcată, din Vârful cu dor (1964), Versuri (1968), Simetrii (1970), Euritmii (1972), Aur și Pe drumul meu (1974) e rezumată în cadențele grave ale unei replici la Oda eminesciană, revelator intitulată Euritmie: „E-nlăuntrul meu înzestrat cu luxuri / selenar de clar și chenar mișcării. / Luminez grădini și agit în fluxuri / apele mării. // M-am mutat mai sus. Și mirat, Selene-și / pune zborul meu încrustat cununii. Aș putea s-ating cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a Fălticenilor. Vasile T. Lovinescu, pe lângă darurile de pedagog, este înfățișat și ca un bun părinte, grijuliu cu instrucția celor șapte copii ai săi, cărora le-a angajat și guvernantă, fiul Eugen având, spre exemplu, o guvernantă de origine elvețiană. Revelatoare sunt paginile despre tânărul E. Lovinescu, despre eroinele lui Anton Holban, în fine, portretul făcut lui Vasile Lovinescu. O altă carte, Orașul muzelor (2002), subintitulată Case și locuri memoriale la Fălticeni, extinde cercetarea urmărind destine ale unor personalități ca Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
unde motivele personale și scopurile pentru întreprinderea cercetării vor fi declarate. Cercetătorii universitari, inclusiv studenții, au motive personale atât pentru realizarea cercetării cât și pentru alegerea unui subiect specific. Expunerea motivelor și scopurilor este un exercițiu folositor și adesea chiar revelator. Cercetătorul poate avea multe motive publice sau altruiste, cum ar fi să contribuie la dezvoltarea cunoașterii într-o disciplină, la rezolvarea unor probleme sociale sau să participe la organizarea unui domeniu social. Important este să se spună ce anume cercetarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic. Cuvântul a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice iar limbajul mortarul care le ține laolaltă. În același registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce a acționat ca resort al mișcării inițiate de Școala Ardeleană. "Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic - iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a revelat Patria nu poate decât să cadă în extaz, cuprins fiind de o cucernicie febrilă. Educația sentimentală a româncelor trebuie, de asemenea, redirecționată înspre amorul de patrie. Într-o culegere didactică de Lectura morala
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la fel de fericite, cum este și în cazul zilei a patra, când istorisește despre o tânără îndepărtată abuziv de către frații ei de persoana pe care o iubea și care este chiar ucisă. Fata va afla adevărul despre iubit prin intermediul unui vis revelator și va decide să se stingă lin din cauza suferinței pierderii celui drag. În următoarea zi, Filomena va aborda o atitudine defavorabilă față de o tânăra care din mândrie nu răspunde dragostei înfocate a unui cavaler, femeia crudă este condamnată, deoarece la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la nivel semantic, de metafora revelatoare și de comparațiile analogice: "Lume, lume și iar lume, / Cin` ți-o pus numele lume / Nu ți l-o știut a pune; Să-ți fi pus numele floare, / Că tare ești trecătoare / Ș-așa ești cu oamenii, / Ca apa cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
așa cum s-a petrecut ea ab origine, în illo tempore".3 Pactul originar cu sacrul este posibil în urma unui proces de operaționalizare a imaginilor primordiale, prin intermediul ritului, ritualului și ceremonialului care se transformă în nivele de semnificație în cadrul mitului. Ca "revelator ontologic și existențial", mitul este "istoria evenimentului fundamental, care produce o lume locuibilă de îndată ce se manifestă în rituri, obiceiuri, instituții și tehnici tradiționale (...). Mitul este reamintirea unei ordini primordiale și universale, în sânul căreia omul își apare lui însuși ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
faptul de a reuși să ne formăm tot mai mult În ideea sentimentului social, pentru a putea astfel să ne hrănim sufletul Întru acea nevoie a prețuirii și a respectului reciproc. Trebuie să vedem În această nevoie semnul cel mai revelator al faptului că spiritul omenesc nu se poate lipsi de perspectiva morală asupra Înțelesului existenței sale, că aspirația către desăvîrșire este expresia sacrului din noi, a acelui sîmbure de divinitate cu care am fost Înzestrați fiecare și despre care poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Într-un mod logic, Însă hotărîrile pe care le luăm trebuie să se Întemeieze pe un sentiment al dreptății; În caz contrar, judecata noastră poate fi corectă sub raport logic, dar condamnabilă sub raport moral. În acest context ideatic, este revelatoare reflecțiunea lui J. Renard: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți”. * „Conștiința este un chin tăcut al spiritului.” (P. Syrus) Este un „chin tăcut” pentru că ispășirea păcatelor trebuie să fie Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]