6,418 matches
-
fiindcă este un fenomen dinamic, profund creativ. Ea presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pretenții teritoriale cu Statele Unite și Dominioanele Britanice. Așa cum avea să precizeze mai tîrziu Averell Harriman, "într-un cuvînt, revendicările teritoriale sovietice nu fuseseră respinse, ci doar amînate"137. Întrucît sovieticii nu recunoscuseră nicidecum cedarea Basarabiei României, Stalin continua s-o revendice. Sesizînd, pe bună dreptate, că britanicii nu sînt atît de legați de o interpretare textuală a Chartei Atlanticului precum americanii, Molotov a relansat aceste pretenții teritoriale asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord la convorbirea avută cu Eden, din mai 1942
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în timpul războiului, cînd Germania a preluat controlul acestei industrii. Ca urmare, după ce sovieticii au intrat în România, în vara anului 1944, ei au considerat petrolul și utilajele petroliere, inclusiv conductele și rafinăriile ca fiind capturi de război și le-au revendicat mai apoi ca despăgubiri în natură 229. Moscova privea Estul Europei ca pe un depozit din care puteau lua toate cele necesare pentru refacerea economiei sovietice devastate. Invazia germană distrusese terenurile agricole ale Ukrainei și cele carbonifere din bazinul Don
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
bunurile respective la 1000 miliarde lei, dar pe 11 septembrie 1945 au redus valoarea la 948 miliarde lei, urmînd ca în decembrie 1946 să se mai scadă 300 miliarde de lei352. Prin Declarația de la Potsdam, Moscova avea dreptul de a revendica și bunurile românești ce fuseseră proprietate germană, în contul celor 300 milioane de dolari, pentru despăgubiri. Prin urmare, sovieticii au pus mîna pe aproape tot ce au dorit, etichetînd bunurile respective ca proprietate germană 353. Prin prezența fizică a Armatei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
consecința daunelor provocate de război și de naționalizare 825. Președintele hotărîse ca bunurile care cădeau sub incidența Legii privind relațiile comerciale cu inamicul să fie folosite pentru a-i despăgubi pe reclamanți 826. Existau peste o mie de reclamanți, care revendicau sume ce depășeau valoarea totală de 60 milioane de dolari. Cum bunurile blocate ale României nu totalizau decît aproximativ 20 de milioane de dolari, soluționarea acestor revendicări avea să dureze aproape cinci ani. În octombrie, România și-a exprimat din
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Această schimbare de atitudine nu i-a putut calma, însă, pe demonstranții din fața ambasadei. O femeie a răspuns anunțului strigînd în românește prin gigafon: "Ieșiți afară și vă spînzurăm de limbă!"2572. Lupta continua și nici una din tabere nu-și revendica victoria. Emisiunile neîntrerupte ale televiziunii erau singura dovadă că Frontul Salvării Naționale se afla încă la putere. Membrii acestuia păreau dezorganizați și speriați. Pe 24 decembrie, secretarul de stat James Baker a anunțat că Statele Unite vor urma exemplul Franței și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
integrarea ulterioară în diverse dimensiuni estetice. În acest sens, fiecare epocă încearcă să-și subsumeze geniile anterioare, transformându-i în predecesori spirituali Johnson face din Shakespeare un clasic, romanticii de mai târziu îl vor considera al lor, modernii îl vor revendica și ei. Însă dincolo de orice, o supunere totală la canoanele clasice nu era posibilă, astfel încât Johnson este nevoit să renunțe la anumite principii pentru a păstra admirația față de marele dramaturg și să recunoască în mod inteligent genialitatea și acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
punct de vedere cu un personaj creat de Picasso în tabloul Atelierul pictorului figură cu multe fețe, meditând cu gravitate la destinul umanității. Se observă astfel o pulverizare a dimensiunii estetice a secolului în zeci de mișcări ce și-au revendicat autonomia, dintre care însă puține au marcat cu adevărat memoria literaturii. Numeroasele programe, manifeste, articole teoretice atestă o dinamică spirituală aparte, reflectând o conștiință artistică vie și fertilă. Din dorința unei reduceri a acestei neliniștitoare mulțimi pestrițe la doar câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
valorilor clasice. Astfel, adoptarea acestei viziuni ce privea ordinea, armonia, claritatea și mai ales meșteșugul a dus la definirea identității creatoare a unui scriitor care întotdeauna s-a vrut în afara rândului: "Dreptul la artizanatul spiritual este cel pe care-l revendic. Artizanatul nu mai este la mare preț în epoca noastră, a marilor întreprinderi. Însă este reprezentativ pentru acest singular, pe care pluralul îl amenință cu talazul său înalt."261 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme Considerat de T. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un fel de libertate controlată prin asigurarea unui set de principii ordonatoare care nu îngrădesc, ci dau liniștea armoniei și echilibrului. Afirmația aceasta prin toate semnificațiile sale consemnează, până la urmă, crezul lui T. S. Eliot un artist care și-a revendicat libertatea creatoare prin raportare la tradiție, impunând o viziune care, deși aparent conservatoare, a constituit unul din pilonii cheie ai modernismului, demonstrând până la urmă legitimitatea unui neoclasicism al secolului al XX-lea. V.5. Ezra Pound Figură emblematică a primei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creștini-democrați, aceasta a devenit o adevărată cartă socială. În mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau să se resemneze, și bogați, chemați la acte de generozitate și caritate. Denunțînd "mizeria nemeritată" a muncitorilor, afirmînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a bunului simț, conform căreia consimțămîntul universal este criteriul adevărului. În 1830 el a fondat săptămînalul L'Avenir, făcînd din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
recunoștea responsabilitățile Germaniei și declara: "După 1933, adesea mi-a fost rușine că sînt german, rușine pînă în adîncul sufletului meu". În timp ce partidele olandeze și scandinave fac referire directă la Biblie, programul de Crăciun al Partidului Social-Creștin belgian în 1945 revendica "valorile umane care sînt baza civilizației noastre occidentale. Din punct de vedere istoric, creștinismul este cel care le-a adus. Dar astăzi, ele sînt patrimoniul comun atît al credincioșilor, cît și al necredincioșilor (...). Există oare, valori mai înalte, mai civilizatoare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de a se sprijini în special pe o Acțiune Catolică reorganizată și concepută ca o armată de luptă. Scrisoarea sa către episcopatul Lituaniei, Peculiari quadam (24 iunie 1928) confirma această orientare, care dezvăluia neîncrederea față de orice partid politic care își revendica originea în catolicism, papa Pius al XI-lea fiind deosebit de preocupat să evite confuzia între activitatea religioasă și activitatea politică. Dacă condamnarea Acțiunii Franceze din 1926 a putut fi trăită de contemporani ca o revanșă asupra condamnării Sillon-ului din 1910
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atribuită, prin concurs, doctorului Constantin I. Parhon. Un provizorat care dura de peste două decenii, în care timp catedra, nebugetată, fusese suplinită de G. Pastia, Alex. Brăescu și P. Zosin, s-a încheiat ca urmare a unor energice acțiuni studențești care revendicau legiferarea acestei catedre. Arhiva catedrei de Istoria medicinii de la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași păstrează stenograma ședințelor Consiliului de facultate și a Senatului universitar în care activitatea candidatului C. I. Parhon a fost apreciată elogios. Cu o singură împotrivire
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
internațională. Mai întâi, la conferința din 4/16 ianuarie 1877, lordul Robert Salisbury prezintă delegației otomane cerințele în patru puncte ale delegaților europeni, neadmiterea lor ducând la părăsirea Constantinopolelui, întreaga răspundere căzând pe umerii Turciei. În cele patru puncte, se revendicau rectificări de granițe în Balcani, libertatea navigației pe Boiana, neutralizarea forturilor de pe lacul Scutari, numirea, în primii cinci ani, a guvernatorilor din Balcani cu acordul puterilor europene, iar pentru România, evacuarea trupelor otomane, schimb de prizonieri și amnistierea celor arestați
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ne va urmări până în zilele noastre, când suntem departe de a fi rezolvat problema Basarabiei, lăsând-o, ca și atunci, la cheremul Rusiei, dar complicată infinit cu ecuația ucraineană după destrămarea Uniunii Sovietice, căci partea de Basarabie de la 1878 e revendicată, odată cu Bucovina din nord, de naționalismul șovin al Kievului, cu mult mai încrâncenat, dacă nu mai rudimentar decât vechiul panslavism. Astăzi, se poate spune că o parte importantă a neamului nostru e pe cale de a pierde sau chiar a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
P.A. Șuvalov îi comunicase intențiile, privitoare la Basarabia, lordului Edward Stanley Derby încă de la 8 iulie 1877. Și poetul citează masiv din acea notă a contelui, din care se văd planurile Rusiei la viitoarele negocieri, precizându-se că împărăția își revendică dreptul de a lua Basarabia ca pe o compensație pentru cheltuielile de război, argumentând că foloasele României vor fi cu mult mai mari comparativ cu pierderea provinciei. Petersburgul dădea mână liberă Austriei să-și revendice Bosnia și o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
precizându-se că împărăția își revendică dreptul de a lua Basarabia ca pe o compensație pentru cheltuielile de război, argumentând că foloasele României vor fi cu mult mai mari comparativ cu pierderea provinciei. Petersburgul dădea mână liberă Austriei să-și revendice Bosnia și o parte a Herțegovinei. Poveste veche, care se va mai repeta, în privința României, în altă ecuație, prin Pactul Molotov-Ribbentrop și la Ialta. Istoricul ieșean Ion Agrigoroaiei ne amintea recent: "La 14/26 ianuarie 1878, cabinetul rus a cerut
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vii ale organismului pentru ca înainte de toate ea să fie cicatrizată."169 În consecință, "Victoria rusească pe care o doriți, fie chiar alături de noi, și mai cu seamă alături de noi, nu va însemna numai imposibilitatea materială pentru veci de a mai revendica Basarabia, dar înseamnă și consacrarea, sancțiunea morală din parte-ne a păcatului rusesc din 1812 și 1879."170 Stere avea deplina conștiință eminesciană că, acum, în 1915, aidoma înaintașului său, la 1878-1879, este vocea singulară pentru Basarabia: "Da, unul singur
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu le mai spuneau "vǘndǘni"), își redescopereau trecutul comun, vechi prietenii se refăceau. (Mai mult: doar în primele luni s-au celebrat sute de căsătorii mixte.) Necazurile au debutat odată cu atentatul de la Brandul Mare. Atacul în stil mafiot a fost revendicat de niște străini despre care majoritatea cetățenilor din republicile vandane nici n-au auzit. "Pe unde au venit?" era întrebarea cheie. Vandanii pretindeau că există toate dovezile că asasinii s-au strecurat prin granița prost securizată a vǘndǘnilor (iarăși "vǘndǘni
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mare", FRV a început să organizeze atacuri teroriste, ca din partea Republicii Umaniste Vandana, în țările de la care se așteptau să riposteze. Însă, cum numele celui declarat drept făptaș nu era voie să fie rostit, comunicatele prin care vandanii ar fi revendicat atentatele nu puteau fi popularizate. A fost perioada cea mai grea pentru FRV: absolut nimeni nu era dispus să ocupe Republica Umanistă Vandana 59. Spre disperarea vandanilor înșiși. 137. Speranțele în legătură cu cei de pe V209 În vreme ce în programa școlară din Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nolens "sacrificiu" masacrarea lor nu însemna a le falsifica istoria? Această caracterizare mitico-religioasă, fie și indirectă, chiar inconștientă, a evenimentului făcea mai acceptabil masacrul, plasându-l în linia dreaptă a lanțului dezastrelor care-i loviseră pe evrei? Elie Wiesel a revendicat ulterior paternitatea cuvântului în sensul admis astăzi și golit, pentru majoritatea utilizatorilor, de orice conotație sacrificială. Fapt este că acest scriitor a jucat un rol important în propagarea lui. Și că el îi cunoștea, bineînțeles, foarte bine rădăcinile biblice. Cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
eroisme, o legătură care permite parcurgerea în sens invers, reconstruirea și unificarea cursului istoriei evreilor pe termen lung. Ea amintește acordurile elaborate de sioniștii laici între Israelul biblic și Israelul modern, între caracterul religios al noii patrii și secularitatea ei, revendicată în modul în care și-o reprezentau fondatorii. Cultul soldaților morți în luptă echivalează cu patriotismul, în timp ce discursul despre suferință și doliul importate de supraviețuitori și de imigranții din țările musulmane sunt împinse la periferia socială și culturală, fie și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1980-1990 "cultura victimității" se erijează în componentă fundamentală a identității etnice și naționale a palestinienilor. Victimitatea evreiască servise drept model. Unii militanți palestinieni cer atunci constituirea unui tribunal special care să-i judece pe criminalii de război israelieni. Mai general, revendicând statutul de victime, palestinienii reclamă recunoașterea și repararea suferințelor lor din trecut, implicând plătirea de despăgubiri de către Israel și includerea tribulațiilor lor în memoria națională israeliană. Tinzând a se percepe drept victimele celei mai mari nedreptăți din secolul XX, ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]