2,703 matches
-
dimensiunea erotică, aceeași cultivare a candorii și a stărilor surdinizate, învelite într-o aura de calm și discreție, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cậnd ți-am mậngậiat părul albit înainte de vreme, cậnd ți-am luminat ochii dedați trădării și cậnd am descoperit fascinată că-ți șade bine ca spion, că joci dur, uneori mai dur chiar decật mine. M-am trezit brusc din reveria mea bolnăvicioasă. Gậndul că ai putea fi asul de pică și eu doar dama de cupă a început să mă-nfioare. Așadar, iată că imposibilul devine posibil, că bărbatul visurilor mele are o țintă precisă: informațiile. Un serviciu rival dorește cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul amar. Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri, Răpit d-a ta voce în raiu de misteruri, Ș-aduce a minte că-n cerul deschis Văzut-a un geniu cântând Reveria, Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria - Și-n tine revede sublimul său vis. II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se resfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă reverie. Pare numai, fiindcă îndată începe să vorbească: -„Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta... că am dat de bunăvoia noastră,... Mitropoliei Sucevei,... prisaca numită Balica, care se află în partea de jos
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care soarele se rostogolea ca o minge de foc după ce și-a lăsat puterea miraculoasă în boabele strugurilor de vie... Mă întorc către ieșeanul rămas tăcut în contemplarea pulberii de aur ce plutește deasupra viilor ruginite... Când își revine din reverie, îmi zâmbește obosit. Păi o făcurăm și pe asta. Am călcat pas cu pas și pe urmele stăpânilor de vii și de pe această latură a Iașilor. Nici n-am băgat de seamă că timpul nu are haltă niciunde, ci se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima țopăind ca o lăcustă te înconjoară și nu ghicești de unde se va ivi Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți poeții admira măiestria versului, iar când a lansat formația Mondial celebrele lor cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite instrumente, tonalități și melodii îl îndemnau la reverii și își închipuia că va ajunge poet; erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare; nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei un fular înnodat frumos la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atât de tinerești și revoluționare față de ticăitele istorii de altădată. Ion Barbu nu mai avea altă față și altă viață în afara celei visate de Nastratin Hogea la Isarlîk, supusă și ea unei chirurgii hermeneutice complicate. Nu mai existau autori. După reveria lui Paul Valery, toată literatura lumii putea fi atribuită unui singur scriitor, oglindit în "figura spiritului creator". Ce ne pasă de melcul viu și moale, bălos și obscen, când avem perfecțiunea cochiliei? Am făcut timp de zece ani critică modernistă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi e frig, citește VIP și Fenomene Paranormale, se parfumează cu Byzance), vie și lipsită de orice poetizare, este prezentă mereu în memoria celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de dragoste
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
personajul picaresc al lui Ale-ko Konstantinov, pentru mine el rămâne Nastratin Hogea, înțeleptul oriental bonom și plin de compasiune care, în scrierile lui Anton Pann, autor român din secolul al XlX-lea, se află în centrul lumii de taclale și reverii nesfârșite a acestei regiuni. Aici nu există conflicte, nu există scriere și nu există timp. De asemenea, nu există bine și rău. Cetatea Isarlîk, simbol al Balcanilor văzuți ca Elada Ultimă de poetul modernist Ion Barbu, se află "Pe șes
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în fața viitorului, o nevoie patologică de refugiere în trecut. Astăzi eu, omul matur, vin zilnic în contact cu evenimentele prin intermediul mediilor de comunicare în masă. Urmăresc știrile la televizor consternat și îngrijorat. Cât de departe sânt acum de mine adânca reverie a copilăriei (spațiu pur oral, în care trăiam prin vocea mamei poveștile despre niște Balcani binecuvântați de Dumnezeu, ținut feeric în care leul și gazela trăiau în veșnică armonie), ca și războinica euforie a adolescenței (spațiu al cărții, al citirii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul său cu tușe inegale și-l pune în deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea în reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale". Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul absurd, resimte acea blândețe fără de margini a unui peisaj care Îl neagă fără mînie și Îl Împacă oarecum cu lumea. Totuși, tentația artei occidentale este una demiurgică, aceea de a crea alte lumi care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării liniște fără margini și numai o stea Fluture scăpat Din plasa unui copil Zbor fără popas. Zile albastre. Sâmbete fără sfârșit flori de plumeria căzând Absența poate fi sugerată Însă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuvinte: atît... poveștile. Poemul are Însă nevoie de toată forța, amplitudinea și subtilitatea cuvintelor, de fapt, a lucrurilor vii și autentice vară, prispă, greieri. Doar prin urzeala lor simbolică, țese suveica, din firele concretului, pînza Închipuirii, a meditației și-a reveriilor. Toamna de aur este și ea o metaforă sadea. Aurul ei nu este Însă acel clișeu decorativ care exaltă trăirile noastre satisfăcute prea lesne-n pastel. Din contra, este vorba despre o ofertă incomensurabilă și de un aur de cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că abundența coloristică a naturii nu reușește să desfacă baierele pungilor trecătorilor. Aurul toamnei nu se convertește În compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este ușor de sesizat. Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acest peisaj urban anost nu prea te inspiră. Încercam să surprind ceva pe figurile oamenilor. Și m-am oprit la o anume absență. M-am fixat pe acea absență care semnifică interiorizarea sau alunecarea Într-o stare de nostalgie și reverie (un fel de teleportare). Ideea M-am gîndit la un contrast Între prezență și absență, mai precis, la starea celui care e obligat să stea Închis În birou, În clasă, În hală etc., cînd primăvara izbucnește exuberant afară. La tînjirea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit. Nu sînt convins deloc că s-ar putea găsi haiku uri gata făcute În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vremea Însorită de vară Într-un areal În care vegetația a atins apogeul și coroanele pomilor sînt pline de frunze. Poate sugera o grădină sau un parc În care pe timp de caniculă poți petrece clipe plăcute de destindere și reverie. Nu este Însă exclus să fie vorba de o plimbare pe poteci de deal umbrite de pomi sau prin pădurea În care razele răzlețe de soare Își fac loc printe arbori. Pentru cei cu apetit mai sedentar luminile și umbrele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
frunzele sînt adiate de o briză ușoară. Oricum, este vorba mai degrabă de o scenă În care persoanele s-au retras voluntar acolo unde soarele nu pătrunde decît filtrat prin frunziș și provoacă ciudate jocuri de lumini. Loc propice contemplării, reveriei, amintirilor. Un evantai care se strînge și se desface mereu, Întrun ritm oarecum sincopat, este semnul unei prezențe feminine care Însuflețește peisajul. Dincolo de gestul utilitar de răcorire și de o anume cochetărie, evantaiul, care cînd se Închide, cînd se deschide
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și se desface mereu, Întrun ritm oarecum sincopat, este semnul unei prezențe feminine care Însuflețește peisajul. Dincolo de gestul utilitar de răcorire și de o anume cochetărie, evantaiul, care cînd se Închide, cînd se deschide, dă dintr o dată un ritm emoțional reveriei și rememorării. Luminile și umbrele par acum succesiuni de Întîmplări și fapte, de bucurii și de regrete, de Împliniri și de eșecuri, de izbîndiri și de păcate ce trec prin mintea celei care manevrează evantaiul. Alternanța și succesiunea lor o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și deci, cu atît mai mult, pentru viața ființelor și a omului. Saltul este traseul unei vieți, iar impactul cu apa dispariția, moartea. Ecoul poate fi doar un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simultan, cu reveniri și interferări contemplarea lucrurilor, Întîmplărilor, scenelor este Însoțită de meditația asupra reprezentărilor, conceptelor, trăirilor conexate cu primele. De cele mai multe ori Însă, cînd poemul este foarte bun, cele două stări se Împletesc Într-un proces de visare, de reverie, care topește totul Într-o stare de preaplin sufletesc, de revelație existențială, de elevare spirituală. Iată un asemenea poem : Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Eduard Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]