2,564 matches
-
printr-o deschizătură produsă de acid. Ar fi dorit să se orienteze singur decât să se bazeze exclusiv pe planurile furnizate de ordinatorul central. Niște fălci îmbăloșate se năpustiră spre fața lui și se loviră de metal scrâșnind. Bishop se rezemă de cealaltă parte a tunelului; zgomotul impactului se repercută. Curba metalului se inversase ușor, acolo unde îl izbiseră fălcile. Androitul își reluă rapid respirația, surprins că nu era atacat din nou și că nu auzea zgomotul unei urmări. Creatura sesizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o mână de ajutor, chiar dacă ale lui erau mânjite de sânge. Burke făcea încăparte din grupul lor, avea statutul unei ființe umane. Deși acesta putea fi contestat, se gândi ea. ― Cum te mai simți? îl întrebă pe Gorman. Locotenentul se rezemă de un perete și-și trecu o mână peste frunte. ― Bine, cred. Cam amețit. O mahmureală în toată regula. Ascultă, Ripley, eu... ― Las-o baltă. Nu avea timp să asculte tentativele lui de justificare, inutile. De altfel omul acesta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii de la această scenă. Ea nu văzu picioarele de artropod care apărură în vârful pupitrului de care se rezemase. Dar capacitatea ei de a percepte mișcările devenise aproape la fel de acută ca și cea a detectoarelor roboților-santinelă. Se răsuci și, cu forțele dezlănțuite de teroare, trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un mic culoar cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă de un perete. Se sfârșise totul. Nu mai era nici o speranță pentru găsirea lui Newt. Ochii fetiței se deschiseră pe jumătate și ea descoperi temnița. Era închisă într-o structură în formă de stâlp, alături de o mulțime de lucruri ovoide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe moment, surprinsă că era numită. Dar, după o pauză, spuse: - Cred că poți să spui că am fost implicată în această afacere de la început. Totuși, trebuie să admit că sosirea ființelor Troog nu-mi spune nimic. După ce vorbi se rezemă de scaun și ridică din umeri. Din moment ce Crang vorbise deja, Gosseyn arătă spre doamna Prescott, care stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să asigure că nimeni nu va fi în pericol. - Și, încheie el plin de optimism, eu cred că, după explicațiile mele, ne vom afla în poziția de a lua decizii finale și de a trece la acțiuni finale. Când se rezemă iarăși în scaun, avu senzația că, cel puțin deocamdată, salvase întreaga situație - pentru Yona, pentru el însuși, pentru ființele umane captive, pentru toți liderii ce-ar fi putut urma la putere. Era oare posibil ca un inițiat în Semantica Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un zâmbet elegant: „Bună-seara. Ce mai faceți, dom’ profesor?“ Dom’ profesor eram eu: eram și rămăsesem, ca ultimul naiv. Lumea plecase înainte fără mine, demarase spre capitalism, iar eu rămăsesem pe loc. Stăteam așa de vreo cincisprezece ani, cu coatele rezemate de catedră. Schimbasem clădirea de vreo trei ori în intervalul ăsta, dar tot la o catedră nimerisem: era mare, de lemn și nu se mișca din loc. Dacă te uitai pe spate, îi găseai și numărul de inventar. Până și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în beznă, așa că apăreai în cadru spășit, fantomatic, cu neoanele sălii sărindu-ți în ochi. Dacă nu-ți plesnea inima până urcai cele șase rânduri de câte patruzeci de trepte, clacai înăuntru, împiedicându-te de-o scară enormă de zugrav rezemată de perete, pe lungime. Treptat, oamenii acopereau sala; imediat după scara de lemn, erau preferate caloriferele, peste care se ridica un tron de haine: stăteai confortabil pe el și iarna ținea de cald. Care nu nimerea pe scară sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
procedaseră și cu bordurile), așa că peste noapte Bucureștiul se umpluse de niște plăci subțiri și drepte de tablă lipite pe-un stativ. Cine știe câți bani luase pentru asta? Între plăci, rămânea un spațiu liber, proiectat parcă special să nu te poți rezema. Care făcea imprudența să se-așeze, stătea smirnă, ca la inspecție: în Cișmigiu, pe Kiseleff, la Șosea. Cu timpul, tabla s-a spart și-a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire verde, curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămânea perplexă văzându-ne după ore cum jucam atacanți împotriva celor de la „Spiru“. Prin toamna lui ’85, la una din ușile școlii (care semăna izbitor cu ușile sălilor de seminar de la Litere), am descoperit un scaun cu role, pliat și rezemat de perete. Aparatul era modern, o raritate. Nu întâlneai așa ceva în comerțul socialist: frâne, spițe duble, schimbător de viteze, spătar rabatabil - o adevărată semicursieră adusă de la nemți. Ajutat de Mihnea, am desfăcut mașinăria, l-am urcat pe Cezar la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poziția optimă. Compatrioții mei nu se luptau cu astfel de probleme, îi vedeai la clasa a doua, înghesuiți câte opt în compartiment, lăsând capul pe spate și adormind instantaneu, ca la un semnal. Unii moțăiau pe holuri, în picioare sau rezemați de-un sac. Nu le mișca un mușchi, pleoapele rămâneau închise, obrajii relaxați, doar saliva se prelingea uneori într-un firicel pe bărbie. Se trezeau la capăt, exact în gară, își recuperau sacoșele și papornițele și coborau din tren veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cheamă uitare.“ L-am privit cu milă, cum trăgea să iasă din sac, ca un pește în făină. Tremura tot, obosit după discurs. Ne amenința, milogindu-se. M-am hotărât să-i tai și ultimele speranțe. Mihnea zâmbea și el, rezemat de tocul ușii. Știam amândoi ce urmează. „Apropo de uitare. Ai uitat și tu un lucru, tovarășe ESCU sau cum ți-o fi spunând...“ „Cum?“, s-a mirat scriitorul, „Cine?“ „Iar face pe prostul!“, a oftat Mihnea. M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Moldovei și Țării Românești. Transilvania a fost aspirată în planurile unioniste începând cu 1802, când Naum Râmniceanu a avansat ideea Dacia redivivus, i.e., resuscitarea în actualitate a vechiului stat dacic. Programul de unire a celor trei principate românești a fost rezemat pe o nouă concepție a națiunii, înțeleasă în sensul modern, ca popor purtător de suveranitate. Moise Nicoară exprimă sugestiv această nouă semantică a națiunii atunci când, în 1815, afirmă că națiunea română se întinde "de la Tisa pân' la Marea Neagră, de la Dunăre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai multe grupuri, purtând diferite denominațiuni. Ceea ce mai văd încă este că ceea ce mai susține pe dl. Brătianu la cârma țării este numai și numai accidentul că se află la putere și dispune de ea într-un mod vizirial. Orice reazăm moral din partea societății l-a pierdut și nu i-a mai rămas decât reazămul material ce-l dă forța Nimeni nu se mai poate îndoi că, dacă aceste Camere, în cari dl. Brătianu a izbutit acum doi am a introduce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și depărtat de luptele politice, scrie numai în interesul conservării societății și în interesul libertăților publice și deci vocea lui face autoritate, chiar de-ar fi singură. Câtă autoritate nu are opiniunea lui când, după cum se va vedea, aceasta se reazemă pe acea a celor mai mari publiciști ai Europei. [11 mai 1881] ["RÎURILE MOLDOVEI... Râurile Moldovei par a-și fi dat mâna pentru a-l opri pe d. Vasile Alexandri, cel mai popular și mai mare poet al românilor, de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete.// Cu capul rezemat de-o mână/ Pe-un colț de masă îmi caut loc,/Ca să rămâi gândind la tine -/fără noroc” (În noapte). La fel ca la Ion Minulescu, rezonanțele versului se pierd în inflexiuni de romanță: „Și-ți cad în părul galben
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
magia meteorologică, este și ea numită nașul șarpelui. Tot cu un băț de alun trebuia rupt, pe furiș, vârful legendarei ierbi a fiarelor, Românii cred că duhurile rele se tem de puterea nuielelor de alun, evitând casele la intrarea cărora, rezemată de perete, este lăsată o astfel de nuia. Actul ritual imperativ al bătutului cu o nuia de alun este un instrument de luptă Împotriva demonicului. Amintim și faptul că miezul zilei și miezul nopții sunt conotate negativ În credințele românești
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
într-o lume mai puțin veselă, în vremea aceea stam eu năcăjit foarte, într-o zi, în ușa hanului, cu oala în mâna stângă și cu frâul iepei în dreapta... Și Ancuța cealaltă ședea ca și asta, tot în locul acela, rezemată de ușorul ușii, și asculta ce spuneam eu... Ce voi fi spus atunci nu știu - au fost vorbe care au zburat ca și frunzele de toamnă... (Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuței) 1. Menționează antonimele termenilor: depărtată, deasupra. 2. Explică sensul expresiei
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
vă duc? La pas sau mai repejor? - Ia-o spre pădure, pe drumul ăl mai lung, spuse fata. Și mână încet. Nu ne grăbim... - Hei, tinerețe!... făcu birjarul fluierând ușor calul. Îi ținea mâna prinsă în mâinile ei, dar se rezemase cu capul de pernă, cu ochii pe cer. Gavrilescu o privea adânc, concentrat. - Hildegard, începu el târziu. Se întâmplă ceva cu mine, și nu știu bine ce. Dacă nu te-aș fi auzit vorbind cu birjarul, aș crede că visez
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt (-căci tu, tu ai fost pricina...-), a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme sau propoziții dintr-un șir de același fel (-Nici un sprijin, nici un reazăm, nici un scut...-), repetiția unui cuvânt prin unul sau mai multe sinonime (-Și-l întinde, și-l anina, și-l agață.-) sau reluarea unui cuvânt de la sfârșitul unui vers la începutul următorului. Răzvan, personajul principal, este construit în viziune populară, ca un
TIPOLOGIA PERSONAJELOR DIN OPERA LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Diana Munteanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1724]
-
gardul lângă care își aștepta soția: Ca în primele lor zile, când aștepta în fața casei ei cuprins de neliniște și lipsit de îndrăzneală, Antipa stă tăcut înaintea ușii. Bucătăria, odaia liniștitoare din tabloul lui Janssens și gardul cenușiu de care, rezemat o aștepta altădată pe Felicia 10. Ultima evocare a imaginii lui Janssens justifică o comparație între camera unde Felicia doarme și încăperea figurată în pictura flamandă: Și acum începe veghea. Lunga noapte a solstițiului în care nu dormi. Antipa umblă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pe care le-a avut în viața lui Sabin și a lui Anton și concluzionează că numai "propria inexistență" o mai poate afecta. Acesta e momentul în care autorul construiește descrierea ekphrastică: "Pe Vlad Cosma îl găsise în același loc, rezemat de perete. În stânga lui, pentru prima dată de când venea în acest cabinet, descoperi o nouă reproducere, după Parabola orbilor de Bruegel. Până atunci figurile dizgrațioase ale celor șase orbi o înspăimântaseră: Bruegel i se părea prea crud. Acum însă tabloul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dacă cineva s-ar întemeia pe acest raționament și ar afirma că nu există durere?! 10. Telefonul veșniciei În sala de telefoane a turnului Eiffel din Paris, în timpul expoziției din anul 1890, se găsea o mulțime de oameni, cu coatele rezemate de o bară de lemn îmbrăcată în catifea, ținând la ureche câte un receptor telefonic. Nu trecuseră decât 14 ani de la descoperirea telefonului de către omul de știință american Graham Alexander Bell ă1847-1922) Cei care aveau la ureche receptoarele erau cufundați
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]