4,815 matches
-
mine, nu) lipsa de talent... Radu Tudoran, care avea un mare talent (ca și Petru Dumitriu, Petru Popescu și... cam atâția din perioada postbelică), își putea permite libertatea de a fi romancier-romancier, și nu ceva care doar seamănă cu un romancier. El a tras cu pistolul exact la țintă, nepunând preț pe falsa originalitate de a trage în afara țintei. Modul său de a scrie - care răspunde la întrebări esențiale de genul despre cine e vorba și ce s-a întâmplat - nu
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
a ucis pe Abel”. Departe de mine de a putea judeca scriitura domnului Grig Gociu din perspectivele unui critic literar, dar ca cititor, parafrazându-l pe domnul Alexandru Ștefănescu, afirm cu toată convingerea, că în ultimul timp am citit atâția romancieri care nu povestesc nimic, pagini inteligente dar sterile, ce ascund foarte bine lipsade talent, încât lecturarea cărțiidomnului Grig Gociu a fost o adevărată încântare. Căminul Racovița iese din tiparul amintit mai sus, autorul lui etalându-și talentul și devenind un
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
care nu povestesc nimic, pagini inteligente dar sterile, ce ascund foarte bine lipsade talent, încât lecturarea cărțiidomnului Grig Gociu a fost o adevărată încântare. Căminul Racovița iese din tiparul amintit mai sus, autorul lui etalându-și talentul și devenind un romancier valoros încă de la prima carte publicată, un roman românesc, printre puținele, care se citesc cu pasiune. Așa că, nu pot decât să îi doresc stimatului profesor Grig Gociu sănătate maximă și putere de muncă, pentru a-și finalizeza celelalte proiecte scriitoricești
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
și frumos în el, ca apoi, printr-un procedeu al transfigurării artistice, să se ajungă la ceea ce se numește ,,capodoperă“. ,,Mircea Eliade a ocupat de la început în literatura română un loc aparte: izvoarele sale de inspirație nu erau comune celorlalți romancieri. A fost printre primii care au acordat monologului interior și frângerii lineare a timpului, importanța cuvenită. Este un «ghicitor în pietre» nemaiîntâlnit“1. Opera sa deschide o direcție nouă în proza românească dintre cele două războaie mondiale, contribuind la sincronizarea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
du cou, comme une corde, el qui tirait. Cela sombrait à vue d'oeil... * 1919 s-a eliberat de conformism, a eliberat scriitura și a lansat talentele într-o nouă provocare: aceea a esteticii împotriva nonsensului sau grație nonsensului. Marii romancieri ai anilor '20 se confruntă cu această invazie a experienței și amintirea războiului. Există trei texte majore care jalonează această perioadă: Pădurea spînzuraților, de Liviu Rebreanu (1922), Întunecare, de Cezar Petrescu (1927), Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ortodoxe. Gîndirea reprezintă locul de întîlnire al conservatorismelor tradiționale cu formele unei reînnoiri culturale. Astfel, la sfirșitul anilor '30, revista se va angaja în epopeea unei "noi Europe". Din 1926, publicația este condusă de filosoful Nichifor Crainic, care îi succede romancierului Cezar Petrescu și care va rămîne la conducerea acesteia vreme de aproape douăzeci de ani. La un moment, Gîndirea are dificultăți financiare; lorga îl prezintă pe Crainic regelui Carol de la care obține sprijinul dorit, astfel că de atunci revista este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lumii, integrează romantismul revoluționar și exprimă în practică eroismul luptei de clasă pentru realizarea idealului socialist. [...] Caracteristicile esențiale ale realismului socialist sînt: nivelul ridicat al ideii, caracterul popular, umanismul socialist, patriotismul, inserția organică în artă a elementului național și internațional". Romancierul Marin Preda debutează remarcabil, în 1948, cu volumul de nuvele intitulat Întîlnirea din pămînturi. Critica subliniază capacitatea sa de observație obiectivă, finețea detaliilor lumii țărănești, stilul lipsit de orice efecte literare... Poeți, asemeni lui Mihai Beniuc, găsesc un nou suflu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
intelectualilor. El pledează pentru liberalizare și pentru respectarea unui spațiu privat. Rezultatul este excluderea din partid a lui Jar. Scriitorul cade în uitare: un studiu din 1968 consacrat literaturii anilor 1940-1950 îl prezintă ca pe un poet slab și un romancier superficial. Congresul Scriitorilor are loc între 18 și 24 iunie. Într-o atmosferă fierbinte, se fac auzite unele voci care stigmatizează dogmatismul. În van. Mihai Beniuc, poetul activist, este ales în fruntea Uniunii Scriitorilor. Ziarul partidului, Scînteia, își menține în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doliu. Ei sînt adunați de securitate și miliția în civil chiar înainte de a se putea aduna. Și la Timișoara studenții se organizează: plouă cu arestări, mai multe sute de studenți sînt interogați. Vor fi mai mult de cincizeci de condamnări. Romancierul Paul Goma, care a fost arestat atunci pentru prima dată din cauza solidarității sale cu Budapesta, își amintește de aceste zile deosebite în care domnea un fel de insolență a tineretului față de putere: "Eram mulți, foarte mulți în favoarea Ungariei. Din această
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
autobiografică, Cutremurul oamenilor, publicată în Franța, în 1979. Convenția tăcerii se impusese. Politica internațională bazată pe respectul cinismului de stat, politica internă bazată pe acceptarea directivelor statului-partid ajunseseră la limita revoltei individuale de la rădăcina oricărei libertăți. Goma, martor, actor și romancier, pune în gura unui om al Securității următoarele vorbe: "Nu crezi că Radio Europa Liberă va tăcea muscă? Nu crezi că ai tăi de la Vocea Americii o vor termina de asemenea? Tu nu ești nimic altceva decît un mic gunoi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Lodge în Schimb de dame. Doi magiștri ai campusurilor universitare, despărțiți de ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în noile date conjugale. Totul, evident, într-un climat de uluitoare facilități moderne. (Inaccesibile, vai, nouă, aici, mai ales într-o materie atît de gingașă.) Dacă tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
idee, este o prostie"; "am spus nu". Iar ca autoașezare infatuată în paradigmă: "Noul Roman poate fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde)". Da, chiar așa. Dar mai bine nu aș fi citit acest revulsiv interviu, iar fanfaronada romancierului de-acum un sfert de secol ar fi rămas în datele ei candide, de adorabil donquijotism. Scenă de noapte, tîrzie. Aud vorbe gîjîite și deschid fereastra. În dreptul mașinii, aproape atingînd-o, trei personaje: doi, cu una. Îmi închipui că în birtul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cînd, după ce i-a tras clapa polismanului, Stan îi face cu ochiul lui Bran, înseamnă că scorul a devenit iar favorabil binelui. Esopismul românesc și-a aflat în literatură patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, romancieri, întreținînd în societatea supravegheată draconic de Securitate un dram autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a șocat recent publicul francez cu noua ei carte Viața sexuală a Catherinei M., relatîndu-și experiențele erotice din anii '60-'70, carte apărută în același timp cu cea de fotografii extrem de provocatoare ale aceluiași personaj, făcute de soț, și el romancier cunoscut, pe care acesta le-a și comentat picant. Franchețea explicației oferită de romancieră ne scutește de psihanalize superflue: Sînt o persoană destul de pudică în privința sentimentelor, mă deranjează să vorbesc despre asta și mi-e mult mai ușor să-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
problemă, la Berlin chiar este foarte rece, nu? Dar parcă toată chestia e cu America și cu Rusia. Bun, dar și în Rusia e frig de crapă pietrele. Știe toată lumea". Prima concluzie pe care o tragem (împreună, nu?, cu parșivul romancier) este că cei doi puștani (și, se-nțelege, mai toți cei de teapa lor) nu prea știu pe ce lume sînt. Și dacă ar fi să ne implicăm în scenariul romanesc, ar trebui să le oferim celor doi și replica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocație narativă a locului. Situație similară ca să restrîngem subiectiv a cunoscut și romanul românesc, atît de strălucitor prolific, din toate punctele de vedere, în interbelic. Distrus de importatul jdanovism. Și resuscitat, cît s-a putut înainte de '90, de cei cîțiva romancieri de marcă, deja pomeniți. Frăsuiala actuală în jurul romanului nu-și are, evident, rostul și asta nu pentru că nu ar putea eventual releva hibe structurale, eradicabile, poate, ci, dramatic, pentru că o spun cu dureroasă pornire aici, în est (în sud-est) nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de negru percepute celor doi, analiza însăși a propriei opere are de suferit în chiar gradul serios de îndoială privindu-i originalitatea. În plus, e și nefericita soartă a celor doi apropiați, rămași zălog unei Securități primitiv punitive după rămînerea romancierului potentat într-un Occident ostracizat ideologic. Speculată de regim tocmai în favoarea obnubilării originalității celui fugit. Deși tezistă în eșafodajul ei ultim, Cronica de familie prin colosala ei combustie narativă îl salvează întrucîtva definitiv pe un Petru Dumitriu, care de-acolo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ceaușescu!!!) În spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum)-Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...). De ce Brâncuși și nu Paciurea? De ce iubim femeile. Cu un titlu ca ăsta (precum Cocoșul) ai dat lovitura marțială. 28 iunie E de-a dreptul năucitor cum acte grave ca mineriadele îmbracă peste noapte costume de carnaval
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la zi din noile nume grele de-acum ale romanului englez, american, francez, spaniol simplifică imediat operațiunea diferențierii. Nu ne putem imagina implicarea unor Ian McEwan, Jonathan Coe, Julian Barnes, Michael Cunningham, Tracy Chevalier, Paul Auster, Michel Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
B. G. 1965. Proust's Narrative Techniques. Geneva: Droz. Romberg, Bertil. 1962. Studies in the Narrative Technique of First-Person Novel. Lund: Almqvist & Wiksell. van Rossum-Guyon, Françoise. 1970. Point de vue ou perspective narrative. "Poétique" 4:476-97. Rousset, Jean. 1973. Narcisse romancier: Essai sur la première personne dans le roman. Paris: Corti. Rumelhart, David E. 1975. Notes on a Schema for Stories. In Daniel G. Bobrow, Allan Collins, coord. Representation and Understanding: Studies in Cognitive Science, pp. 211-36. New York: Academic Press. Ryan
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
îi permite să afirme, în jurnalul său din 1971: "Dar, chiar dacă știința viitorului va progresa, așa cum e și normal, în mod "constructivist" [...] niciodată "superiorul" nu va putea fi explicat prin "inferior". (Este, în fond, sensul teoremei lui Gödel)"2. Marele romancier Raymond Abellio (1907-1986) are și o operă filosofică atipică, dar impor-tantă. În cele din urmă, acel opus magnum filosofic al său, Structura absolută 3, îi va furniza cheia legăturii dintre știință și cunoaștere: "Să notăm mai întîi că multiplicarea nesfîrșită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Intrigă prelua principalele idei ale românului lui Walter Scott scris în anul 1825 și intitulat The Bethrothed deja familiar publicului italian din creația lui Giovanni Pacini - Îl Contestabile di Chester (1829). Inspirația pentru personajul călugărului Briano venea din românul aceluiași romancier The Lady of the Lake. Numai scenele finale diferă de acțiunea operei Stiffelio. În timp ce ultimul tablou al actului III din Stiffelio îl găsește pe predicator în anvon în fața congregației sale, cel de al treilea act din opera Aroldo se termină
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
uitat, de a reînnoi ceea ce pare învechit și de a reîncepe ceea ce pare dispărut, pentru ca România de mâine să fie și Firea și Țara dintotdeauna”. Schița de tipologie metafizică a poporului român este o ipoteză de lucru originală. De altfel, romancierul s-a impus atenției comentatorilor și recenzenților săi din presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca eseist, romancier și poet, A. caută, cu febrilitate s-ar spune, să scoată în evidență modul specific de existență românesc, înscriindu-se pe linia teoretică trasată de la Lucian Blaga și C. Rădulescu-Motru până la Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. SCRIERI: Le Paresseux, Paris
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
publicate în volumele postume Zâna de pe tărâmul florilor (1911) și Păpușică, păpușică... (1927). Un fragment de roman, Paștele fără prihană, cu reminiscențe autobiografice, și, mai ales, romanul Din vremea lui Căpitan Costache, editat abia în 1937, îi certifică însușiri de romancier pe care nu le-a exploatat. Versurile din revista „Floare-albastră” sunt un reflex al variatelor lecturi de poezie franceză. Poeții săi preferați erau Th. Gautier și Leconte de Lisle. A tradus, mediocru, din Leconte de Lisle și J.-M. de
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]