4,056 matches
-
Bompiani, Milano, 1984. 33. Cave, Terence, Recognitions. A Study in Poetics, Clarendon Press, Oxford, 1988. 34. Călinescu, George, Universul poeziei, Editura Minerva, București, 1971. 35. Călinescu, Matei, Fragmentarium, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1973. 36. Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie de la romantism la avangardă, ediția a-II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 37. Călinescu, Matei, Ways of Looking at Fiction, Harry, R. Garvin (ed.), Romanticism, Modernism, Postmodernism (pp. 155-170), număr special din Bucknell Review, 25, 2, 1980, Lewisburg, Bucknell UP, 1980. 38. Călinescu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
politică feministă, Editura Politeia, SNSPA, București. Vincze Magyari, Enikö, 2002: Diferența care contează, Editura Desire, Cluj-Napoca. Vlăsceanu, Lazăr et al. (coord.), 2002: Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu, Editura Polirom, Iași. Vogel, Ursula, 1995: „Raționalism și romantism: două perspective asupra eliberării femeilor”, în Miroiu, Mihaela (ed.), Jumătatea anonimă, Editura Șansa, București. Voinea, Liviu, 2003: „Greu de ucis: industriile tradiționale românești în perspectiva convergenței la Uniunea Europeană”, în Harta actorilor integrării europene, Fundația pentru o Societate Deschisă, București. http
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mari dar și zvîcnetul creației este mai puternic. Poemul are o construcție limpede: Întîi cadrul general (peisajul, locul meditației), după care intră actorul (subiectul, cel ce evocă trecutul zidurilor), din nou cadrul, cu introducerea, acum, a unor elemente premonitoare, specifice romantismului negru: umbrele care „trec și retrec”, păsările de noapte, zidurile ce se lățesc etc; urmează invocația (justificarea temei) și, partea cea mai Întinsă, evocarea istoriei și a păstorilor ei mari, „martiri ai vitejiei”, de la Traian la Minai; vine, din nou
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mărețul turn” reprezintă loc de veghe și „trist martur de-al nostru trist apus” etc. Adevăratele obiecte lirice asupra cărora se concentrează fantezia poetului sînt: fatala Soartă, Melancolia, Suvenirea, Durerea și proastele moravuri din Fabule. În rest, locurile comune ale romantismului. Meditația gravă (aceea din Umbra lui Mircea. La Cozia, Răsăritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Drăgășani etc.) se desfășoară, de regulă, În reliefuri aspre. Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu, introduc peisajul alpin În poezia română. În Răsăritul lunei. La
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morții) nu se remarcă prin nimic. Crin, plîngeri ca un „prefum de noapte”, lumina ce moare-n „sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
remarcă Jean Pierre Richard În Paysage de Chateaubriand - este o insultă permanentă adusă fericirii grecești; barbaria otomană n-a știut să găsească decît un singur mod de contact cu dulceața helenică: violul”). Bolintineanu se desparte, la acest punct, de tradiția romantismului francez. Sudul lui este mai spre orient, spre zona de contact cu Asia. De la Atena romanticilor, el duce poezia spre Istanbul. Miturile grecești rămîn În afara spațiului bosforian. În Macedonele este vorba de o Grecie (teritorială) mărginașă, de o mitologie, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pacinaților, situat tot Într-o peșteră alpină, stă teribila babă și ceata ei infernală... Stînca (peștera) este cel de al doilea capăt al peisajului bolintinean. Marea marca hotarul lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică. Romantismul românesc primește, astfel, prin Bolintineanu două forme noi de relief, două peisaje lirice intrate În poezia noastră pînă la el numai În chip sporadic. Poetul lui Conrad și al Basmelor leagă de aceste peisaje anumite forme, stări (chiar dacă timide și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
agasant al diminuării. Lăsînd deoparte chestiunea valorii, am putea deduce din acest procedeu o figură a erosului: aceea a dematerializării și miniaturizării. Frumusețea, ca să fie autentică, trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului) făcînd femeia Înger, „frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu atît ora se deplasează spre o noapte complice și euforică. Conachi n-are propriu-zis preferință pentru un anotimp sau pentru o oră anumită. Lipsește dealtfel În poemele lui orice referință la rotirea anotimpurilor. Iubirea nu-i În funcție de schimbarea vremii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
focul În sobă. Trebuie Întreținută În permanență și conștiința dezastrului natural de afară“. Criticul surprinde imagini ale spațiului Închis și la alți poeți români: Eminescu, Bacovia, Philippide, Șt.O. Iosif... * Fragments d’un discours amoureux, p. 28. * Études sur le romantisme. Editions du Seuil, 1970, p. 192. * Vezi În acest sens: Paula Diaconescu: op.cit., p. 66 și urm.; Mihai Zamfir: Retorica poeziei românești În Structuri tematice și retorico-stilistice În Romantismul românesc (1830-1870), Ed. Academiei, 1976. ** Din clasicii noștri, Editura Eminescu, 1977
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iosif... * Fragments d’un discours amoureux, p. 28. * Études sur le romantisme. Editions du Seuil, 1970, p. 192. * Vezi În acest sens: Paula Diaconescu: op.cit., p. 66 și urm.; Mihai Zamfir: Retorica poeziei românești În Structuri tematice și retorico-stilistice În Romantismul românesc (1830-1870), Ed. Academiei, 1976. ** Din clasicii noștri, Editura Eminescu, 1977. * Strofa este cuprinsă În vol. de Opere complete, III, 1875. * Cităm după C. Conachi: Scrieri alese, ediție, prefață, glosar și bibliografie de Ecaterina și Alexandru Teodorescu, E.P.L., 1963. * apud
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuprinsă În vol. de Opere complete, III, 1875. * Cităm după C. Conachi: Scrieri alese, ediție, prefață, glosar și bibliografie de Ecaterina și Alexandru Teodorescu, E.P.L., 1963. * apud Roxana Sorescu: Metamorfoze ale liricii erotice, În vol. Structuri tematice și retorico-stilistice În romantismul românesc, Ed. Academiei, 1976. * Cf. Robert Flacelière: L ’amour en Grice, Hachette, 1971. * Poezia „realelor“. ** L’amour et l’Occident, 1939 și Les mythes de l’amour, 1961. *** „Erotismul Începe acolo unde emoția sexuală devine, dincolo de scopul său procreator, un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ideea superficială a unei fete exaltate părea a nu se potrivi cu noua imagine. Alte caractere morale rezultând din scrisoare și în acord cu observările de până atunci ale lui Ioanide erau completa lipsă de prejudecăți, o percepție scutită de romantism, pusă în serviciul egoismului vital, și detașarea de orice legături geografice. Sultana avea aerul să spună că poate trăi în Australia sau printre afrikanerii din țara foștilor buri tot așa de bine ca în Olanda sau în Portugalia. N-avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nobleța sălbăticiunilor. Asta înseamnă că acestea din urmă nu ies din speța lor și nu prind dragoste pentru alte animale, precum omul, G. Călinescu ci aparțin, respectiv, naturii, de la unghiul lor de vedere. În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Andre Gide, așa de gustat, din păcate, chiar de unii din centuria noastră. Cartea mi se pare o aberație a spiritului unui popor îmbătrînit , bolnav de egotism și de senzualism individualist. (Observația lui Ioanide: "Dar ce faci tu nu e romantism patologic?") Contrafăcând pe Raskolnikoff, Lafcadio comite un crime immotive 2 din simpla perversitate estetică de a deruta poliția; quel embarras pour le police!3 O ucidere nemotivată e într-adevăr o crimă, după toate legislațiile umane posibile. În general, sociologic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privea în oglindă părul cărunt, mustața tunsă englezește, cu câteva fire albe, și rămase extrem de satisfăcut de el însuși. Se găsea agreabil în toată puterea cuvântului. Al doilea element era sentimentul de singurătate. Pomponescu era sentimental, poseda mari rezerve de romantism neconsumat, ceremonia casnică, stima cunoscuților nu-l mulțumeau. Dorea o destindere intimă, focoasă și plină de decor, o nebunie reglementată, după terminarea audiențelor. Pentru asta nu convenea oricine, Ioana fusese aleasă cu mare chibzuință. Acum Pomponescu rămăsese iarăși în ariditate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi părea ca un final ratat. Alimentat subconștient de alt soi de romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi preferat ca Pica să se stingă în pat, între crizanteme, răpusă de o ftizie lentă. Cu toate acestea, tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi preferat ca Pica să se stingă în pat, între crizanteme, răpusă de o ftizie lentă. Cu toate acestea, tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive și prozaice, ostile oricărei gratuități. Încât Ioanide își puse îndată întrebarea dacă G. Călinescu dramatismul senzațional nu-i forma normală a realității, calmul fiind o iluzie a oamenilor abstrași de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi vîrît-o în învățămînt, acordând totodată ocrotirea eventualului soț. Fata avea vreo douăzeci și șase de ani, și în ce privește vârsta soțului, Conțescu nu era dificil, aprobând cifrele respectabile. De înclinare nu aducea deloc vorba, Conțescu fiind scutit de orice romantism. Se gândea că o fată singură la acea vârstă era stingheră și ar fi venit clipa când el nu i-ar mai fi putut da vreo asistență. Și în afară de asta, Conțescu, dacă tolera până la un punct celibatul bărbatului, nu putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va dezvolta în paralel cu cea realistă, iar, mai apoi, treptat, conceptul de fantastic va ieși din cadrul strict literar, pentru a fi folosit în domenii precum: muzică (în 1830, muzicianul Hector Berlioz își denumește prima capodoperă Simfonia fantastică, subliniindu-i romantismul și „îndrăznelile ritmice”, sculptură (Jurgis Baltrusaitis vorbește, în lucrarea Evul mediu fantastic despre sculpturi fantastice), pictură (lucrări ale lui Salvator Dali) sau cinematografie (Păsările lui Hitchock, Noaptea vânătorului al lui Laughton, considerate drept filme fantastice) etc.. Observăm că fantasticul conduce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
rătăcirii în noapte agitată bântuită de vifor, se derulează sub semnul aceluiași mod de a recepta faptele, chiar dacă acestea sunt de o spectaculozitate sumbră, generatoare de spaime irepresibile. În acest moment, Caragiale, scriitorul care se amuzase de atâtea ori de ,,romantism’’, este împins spre situația de a înfățișa un tablou de natură, în felul consacrat de romantici. În acest fel flăcăul gonit de furtună se întoarce din noapte spre locul care înseamnă adăpost și mulțumire a simțurilor. Întreaga lupta cu elementele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
forță desenul. Lucrarea sa "Baia turcească", supranumită "Testamentul voluptuos al lui Ingres", are ca subiect nuditatea. Grupul de femei goale pre-zintă albul pielii și generozitatea rotunjimilor abandonate indolenței, plăcerii, dansului și mu-zicii, fără a lăsa impresia gesturilor obscene. Reprezentant al romantismului și precursor al artei moderne, Eugène Delacroix (1798-1863) considera femeia un obiect de artă delicios și capabil să excite mintea. A fost unul dintre cei mai mari coloriști ai timpurilor moderne. A făcut nenumărate studii de femeie în cele mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
o vizită lui Renoir. Deși amândoi erau pictori de nuduri, între arta unuia și a celuilalt nu exista nicio apropiere. Senzualitatea lui Modigliani era mult mai spirituală, mai lirică. Auguste Rodin (1840-1917), cel mai proeminent sculptor francez, expresie a împlinirii romantismului și debutului artei moderne, a făcut legătura între epoci, fiind influențat de antici și de Michelangelo. Uneori, punctele de vedere ale marilor artiști pot fi diametral opuse. C. Brâncuși, considera nudurile "niște biftecuri", era un anticarnal, arta lui fiind indisolubil
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei forme, singura care, prinzând, mai târziu, contur, poate aduce cu sine acel grad de stabilitate de la care pornind se poate vorbi despre o lege proprie, deci despre o personalitate și un destin. Transpusă în spirit, așteptarea aceasta îmbracă forma romantismului culturii. Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși. Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii; însă proiectată pe o anume învolburare a sufletului și percepută prin intermediul unor mișcări violente și contradictorii, în care predestinarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]