3,443 matches
-
feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ții respirația, de-acolo, din plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dezordine, s-ar putea să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
printre caftanele lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre cu cea mai mare vehemență. Acesta a fost momentul fericit în care presiunea cedă brusc și toți cei de față începură să alerge după Maltez prin tot salonul. Cățelușul sărea, se rostogolea, se avânta într-un sens, apoi într-altul, în timp ce părul lung vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l gâdile. ― Hai, dumneata unchiulache, dă-mi-l! Sau vrei să-l caut eu p-aici și p-aici? ― Nu-i la mine! Nu-i la mine! se apără Nicolae, abia vorbind printre hohote și țipete. Reuși să scape, se rostogoli pe divan și se ascunse repede sub perne. ― Caută, nepotache! Jur că nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără vorbe, dar cu multe râsete. Unchiul și nepotul se rostogoleau pe divan într-o îmbrățișare plină de vigoare tinerească. ― Dar citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful de el și de tot pedigriul lui valoros. În sfârșit, mai mult mort decât viu, trecu și de ultima treaptă. Reveni în cabinet, acolo unde Ledoulx scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ce se-ntâmplă. Ceea ce tata a și făcut, pe dată. L-am Întrebat În câteva rânduri pe tata despre conflictele bunicii de la Chiștelnița cu familia mamei. Tata nu mi-a răspuns cu cuvinte, a dat din mâini, din cap, a rostogolit ochii - apoi a ridicat din umeri, că adică el nu se bagă... În timpul altei vizite la spital, o Întreb pe mama: - Cum a fost cu fuga bunicii de la Curte? - Curte! Țiganul-Împărat! Broasca-umflată! Ciocoi-pribeag-adus-de-vânt! - Atunci: fuga bunicii de-acasă. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și cădea - În timpul tanțului: Întâi pălăria: mă Încordam, mă concentram asupra pălăriei, o păstram pe capul Moșului; fiindcă știam: dacă-i pică pălăria, capul, rămas fără acoperiș, are să-și piardă și temelia: are să se desprindă de gât și are să se rostogolească În colbul bătăturii. Și-atunci, chiar că Moș Iacob cel fără cap n-are să mai poată fi oprit din ciocabocănit și tănțuit cine știe câtă vreme - poate ani, dacă nu cumva până la sfârșitul lumii, ceea ce, pentru mine, atunci, Însemna cam multicel. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
e aici nu puteam să facem nimic ca o familie. Sigur că ar fi minunat dacă am putea..., a murmurat ea plină de diplomație. Apoi a tăcut preț de câteva clipe, minunându-se singură de cât de ușor i se rostogoleau minciunile de pe buze. Dar trebuie să ne adaptăm situației în care suntem, iar asta înseamnă că trebuie să ne vedem de viața noastră. Și, oricum, putem să mai mergem încă o dată și cu Jake. David a oftat prelung, din rărunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe față, rostogolindu-se apoi pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult încât, dacă nu-și revine, mă gândesc, la modul serios, că n-o să rezist. Bărbatul a plecat din nou capul. Cele trei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la locul unde se afla el. Sări jos, apucă frâul animalului și, în ciuda protestelor sale sonore, îl conduse până la marginea taluzului, pe care îl coborâră cu mare grijă, pas cu pas, atenți nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci de funcționari aferați maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că studiază raportul și acum contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări din mașină, în doi timpi și trei mișcări ajunse alături de tovarășul său și întinse mâna spre monedele și grămada de pietre mari care se rostogoleau pe jos. — Ce-i asta? Feciorul ăsta de curvă e bogat! Al dracului de bogat! Grăsanul Mohamed Kader își puse arma alături și strânse monedele și pietrele, punându-le din nou în sac. Fără să-și ridice privirea, spuse: — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la întreținere, n-am fi prea departe de Roșioara. O să trebuiască să facem la un fel... 15. Două mogâldețe conturate difuz în penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
negru abia de se vedeau câteva pete ca niște puncte mai Întunecate, care trebuie să fi fost umede la atingere. Lângă ea, pe jos, era o ganteră argintie, așezată frumos pe unul dintre capete, așa cum trebuia procedat ca să nu se rostogolească. Acum mă Întrebam dacă nu cumva asta Însemna că ucigașul fusese cineva deprins să mânuiască echipamentul de la sală; oricine se antrena aici ar fi pus, din reflex, gantera În felul acela. Capătul de sus era plin de sânge. Deci, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fie... Apoi, mă Îmbrățișă și mă sărută din nou, ținându-mă atât de strâns că aproape mă sufoca. Era genul de sărut care ar fi putut conduce la orice și aproape că așa s-a și Întâmplat. Mă simțeam pierdută, rostogolindu-mă În spațiu, iar el mă săruta de parcă nu mai făcuse asta de ani de zile, iar acum Încerca să recupeze timpul irosit. Erau săruturi adânci, intense, date cu un fel de dorință brutală, ca și când ar fi murit de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat ceva vreme să mă lămuresc. Acum sunt anarhosindicalist. Ah, bun, am zis cu interes, Înainte să-mi amintesc că trebuie să mă concentrez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]