KorAP: Find »[drukola/base=roti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...216 >

5,386 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de mărci de băutură, se rotiră și câteva mărci ordinare de sprayuri, deodorante și parfumuri. Oare cât durase marșul? O zi, o noapte? O săptămână sau mai mult? Prin ce locuri și În compania cui băuse În tot acest interval de timp?! Filmul se rupsese și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Îl privea pe medic cu atâta răceală, Încât acesta, fără să-și dea seama, avea tendința de-a se lipi de perete, tocmai ca să fie cât mai departe de limba bifurcată cu care broasca țestoasă Wu vâna fluturii ce se roteau În jurul lămpii. Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
la tavă, un tort de Înghețată, un tub de frișcă, o cutie de confeti și alte abțibilduri... Între timp, musafirii plecară unul câte unul. La masă mai rămăseseră Bikinski, Satanovski, Lily Fundyfer și Noimann. Pictorul stătea demn la locul lui, rotindu-și ochii albi peste pahare. Satanovski, În schimb, era, În ciuda chefului prelungit la care luase parte, lipit de masă, Într-o formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
orbite, globii oculari, inginerul Edward punea În mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și apoi al frunții mișcări elipsoidale, rotindu-se unele În sensul acelor de ceasornic, altele În sens invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
el. Noimann aruncă o privire spre Bikinski, iar Bikinski spre Noimann, apoi ambii Își Îndreptară ochii spre inginerul Edward, care poseda acum nu una, ci două perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
serviciile unei anumite persoane de sex opus, trecută de mult de prima tinerețe, dar, fiindcă nu avea chef de discuții de prisos, Își păstră replica aceasta pentru o altă ocazie. Parcă ghicindu-i gândurile, Satanovski Îi făcu cu ochiul, apoi, rotindu-și bărbia Înainte și Înapoi și strângând-o pe domnișoara Lily Fundyfer, aflată undeva În dreapta sa, cu un gest aproape obscen la piept, le propuse să le prezinte un număr cu adevărat senzațional, nu Înainte Însă de-a face o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Își pune un cubuleț de zahăr În ceșcuța de cafea, amestecându-l cu mare grijă. În timp ce cubulețul se dizolvă În lichid, urna doamnei Începe să se agite. Toate organele ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul fu cuprins din nou de furie. Piciorul i se ridică de la sine putere, lovind mai Întâi plexul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
lor. Buzunarele lor erau pline de cifre și de cărți de joc. Zarurile zornăiau... Cinicul gemea, penitentul scrâșnea din dinți. Stând picior peste picior pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de tufișuri de păr de culoare arămie, cinicul Își aduse aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Râpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală. Terminând de conturat această hartă, Satanovski Își frecă mâinile cu satisfacție, punând În mișcare cele două figurine, care Începură să se rotească una În fața celeilalte, pentru ca În cele din urmă fiecare să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda plecase, dar lumea nici nu Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind-o În bătaia soarelui, sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
potopi cu totul. Stomatologul, călcând peste interdicția pe care și-o fixase În minte, mai trase un gât. Și apoi Încă unul. Trupul Îi fu scuturat de un cutremur. Stropii de bucurie și lumină ce-i alergau prin vene se roteau acum și În afara sa, alcătuind un desen ciudat ce se contura În fața lui, În aerul ce Începuse să se Încălzească. Noimann Își privi iar umbra și În locul ei văzu Întinzându-se pe stradă propriul lui sistem circular, alcătuit din vene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste picior, la Corso, inginerul Satanovski bate cărțile, așa, ca Într-o doară, și Îi trimite aceste arătări pe cap? Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește În cerc, mușcându-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Cum de ajunsese În această stare, ce avea de făcut de acum Înainte pentru a ajunge, din nou, pe linia de plutire? Gândurile Îi zburau, Învârtindu-se mereu În jurul perioadei de timp frânte, din momentul când totul Începuse să se rotească În jurul lui și când Noimann, sprijinindu-se de zidul unei clădiri, Își pierduse cunoștința, și până-n momentul când se trezise umbând de unul singur pe peron. Ce făcuse În tot acest interval de timp, stomatologul Paul nu-și dădu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara lui. Compartiemente Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]