3,323 matches
-
umil (domnul Moldovei) a venit într-o noapte întunecoasă sub zidurile cetății și, punând scările, pe când se pregătea să smulgă cetatea prin forța și unii dintre ghiauri intraseră în cetate, iar alții erau pe treptele scărilor, gazii, cu strigăte de rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
isprăvit clasa întâi și a auzit că voi lua coroniță cu flori, ca premiant, bunica, împreună cu tata s-au sfătuit și mi-au găsit să recit o poezie care exprima tocmai filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-o văcuță mulgătoare, Și-o nevastă strângătoare; Și-atât, Doamne, să trăiesc, Copilașii să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
momentul acela nu era decât acel immenso giubbilo al reîntoarcerii acasă și al faptului că fusesem salvat din naufragiu și din ghearele acestui Basteshaw; un supraviețuitor romantic, care scăpase ca prin urechile acului; era normal să-i fie înălțate Cerului rugi de mulțumire de parcă scrise de Franz Joseph Haydn și cântate de Schola Cantorum, și așa mai departe. Și, în definitiv, Stella chiar mă iubea, și încă nu avusesem timp de voiaj de nuntă. Așa că, dacă uneori o vedeam preocupată, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legănat, ne-au cântat și ne-au spus povești până venea Moș Ene pe la gene. Ana II: Eu sunt...un roboțel, cum spune Raluca și Gigel. O să spuneți că o...tinichea nu are suflet. Am scris în memoria mea o rugă (un cântec) închinat mamei. De ce? Astăzi m-am convins cât de tristă poate fi o tinichea ca mine - cum spun în glumă Raluca și Gigel - că nu am și eu o mamă. Dar am în schimb mulți prieteni, și mai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Raluca și Gigel - că nu am și eu o mamă. Dar am în schimb mulți prieteni, și mai ales pe voi, copii!... (sala aplaudă). Rugă pentru mama (un text care va fi repetat cu sala). Doamne, Te rog, să asculți ruga mea de copil și să... Spectacolul care, prin natura lui, prin ,,specificitatea’’ mai mult decât specială, are în ,,economia’’ lui cca. 60-70% o parte vizuală și sonoră. Spectacolul, prin specificitatea lui, poate fi jucat și în spații neconvenționale: intersecții, săli
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul și, din când în când, un suspin îi cutremura trupul se ruga, dar ruga lui era fără cuvinte. Când i-a simțit, s-a întors spre ei. Cu ochii goi. Era orb. "Numai eu am scăpat spuse el. A căzut peste mine o grindă și m-au crezut mort. Dar n-am murit am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au fost dați afară... Eu s-ar putea să rămîn, ba chiar să promovez, dar dacă se află că-s în divorț... Și-ncă cine mă lasă: fiica lui Bujoreanu... În ochii lui Theo, umezi bine, era aceeași scînteie de rugă, din seara cînd a venit la ea să-și ceară scuze, să nu mai fie dat afară din uzină. Privindu-l, Maria Bujoreanu a uitat furia cu care venise la ei, hotărîtă să-și despartă fiica; a uitat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-are decît să-și oprească fata; o vrei? a întrebat-o pe maică-sa o ceri prin lege, dovedind că-i a ta, pe mine nu mă interesează. Bine, a întors-o ea, păstrînd în amintire, vie, scînteia de rugă nu ți-o fi păsînd de el, dar de ce nu te gîndești? L-au reabilitat pe tatăl tău, dar..., dacă, Doamne ferește!, se mai găsește ceva ? Și dacă cei răuvoitori își pun întrebarea de ce-l lași pe Theo tocmai acum? Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e gata îmbrăcată, îi prinde iarăși umerii, întorcînd-o cu fața spre el: Îmi pare rău că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În cimitirul nou, păstrând respectul pentru mort. În acest scop, Comunitatea a făcut o primă comandă de zece mii de lăzi din lemn. Ziua Începerii lucrărilor a devenit o zi de doliu În masă din cauza profanării mormintelor strămoșilor, o zi de rugă și implorare a Creatorului pentru odihna morților și compasiune pentru cei vii. Adunarea s-a transformat Într-o demonstrație de protest pe care Poliția și Siguranța n-au prevăzut-o și nici n-au putut să o prevină. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a treia B. Îi părea că acea grămadă lipsită de formă, dar nelipsită de sens și istorie, o reprezenta pe Valentina Buonocore și pe colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era pentru viața lui caldă, pentru disperarea lui senină, pentru detașarea și apologiile lui sclipitoare, pentru secretele lui. Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreau să pățești ceva. Iar Sasha oprise acolo, chiar dacă În locul acela era o zonă moartă, Între două cartiere neterminate, și nici măcar nu era trotuar: pe partea dreaptă a străzii era doar o fâșie de pământ pe care creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și iubea profesiunea; uneori vorbirea împrumuta melancolii venite din viitor, purtând regretul trecerii anilor. Își aprinse o țigară, intră apoi și doamna Pavel, care în după-amiaza acelei zile - de joi sau sâmbătă - avea unul din zaiafeturile ei obișnuite, și o rugă să vină și ea, o oră măcar; era lauda ei cea mai mare, iar nepoata, cu gândurile încă la elevele ei, încuviință, înțelegând, printr-o alianță simpatetică, slăbiciunile nevinovate ale mătușii care făcea sforțări neobservabile în substanța lor, - dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse până atunci în capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorând adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, în bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
frecventa un cerc de spiritism la care mai veneau avocați, profesori, chiar și medici, atrași de acest domeniu misterios. Înainte de a-i povesti cum Îl cunoscuse acolo pe misionarul John Godbread, evanghelist și totodată un foarte competent medium spiritist, o rugă pe Christina să-i facă un pic de masaj la frunte, fiindcă avea o migrenă datorată perioadei ciclice; de fiecare dată cînd Christina Îi făcea masaj, migrena dispărea ca prin minune. Primul element care Îi atrăsese atenția la John era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de acord că par ciudate, dar eu una m-am obișnuit cu ele. Ca să fiu sinceră, adăugă ea după o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme emoționale. Monomanii. Secrete sumbre. Toți bărbații cu care am fost până acuma intrau Într-una din categoriile astea. Dar Nigel e ca o carte deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
căise amarnic, Încredințat că neputința aceea Îi venise odată cu singurătatea, boala și spaima de moarte. Dacă atunci când era sănătos ar fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o pereche de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost „scris“ pe peretele bisericii Sfânta Paraschiva din Liov, la care a privit, copil fiind, în vremea pribegiei în Polonia. Portretul nu se mai păstrează, cum nu se mai păstrează nici un altul în numeroasele sale ctitorii. Adevărat este că „rugile“ lui Barnovschi vodă nu au apucat să fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în anumite momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă: „Sunt o natură profund necredincioasă și profund
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]