KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

putință de a face vizibil ceea ce în primă instanță este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbușirii sistemului de iluzii. Epiderma poate fi denunțată ca iluzie și "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup, ascunse fiind, nu sânt și principial invizibile. Boala, suferința și moartea pot fi foarte bine, cel puțin în clipa asta, neexplicite, pliate, la pândă doar. Dar ele pot, în principiu, să apară, să fie văzute și să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieții

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
oroarea suferită, de oroarea comisă. Oamenii sânt răi pentru că nu au imaginația tranzitivității răului pe care îl fac: nu se pot pune în locul celuilalt, nu pot simți pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalți să simtă. Binefăcătorii omenirii sânt cei care au imaginația răului altuia prin har, fără nevoia prealabilă a experimentării lui pe propria lor piele. 10 mai Se poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice? Nu presupune oare geniul un anumit mod de a manipula emoția și

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
grâu. Secerătorii se apropie. Cartea avea poze și puteam să văd, în racursi, din locul unde se aflau puiul și prepelița-mamă, un grup de oameni cu secera în mână. În spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ. Mai sânt doar câțiva metri din lanul necosit. Prepelița face ultimele eforturi de a-și ridica puiul în aer. Nu reușește și, în ultima clipă, țâșnește din lan și-și ia zborul. Mai târziu am aflat că povestea era ceva mai complicată

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
probleme. Bunul Dumnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea, în care puteai plânge sau puteai intra în extaz fără ca imaginea ta să sufere vreo atingere. Bănuiesc că există un raport între dezbrăcarea trupului și dezbrăcarea sufletului și că iubire există atunci când sânt învinse, simultan și prin corelație, aceste două pudori. Atunci sîntem liberi și ușori. Tot ce era ascuns în noi ― nespus și ne-exprimat ― iese afară; printr-un amestec de vorbe și gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
el, devenim "strămoși", adică un număr statistic în generațiile trecutului. 1 iunie Văicăreala culturală; dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
scriindu-și, cum va arăta, după 13 ani de despărțire, reântâlnirea la Paris. Iar apoi, în loc de asta, a venit arestarea. În apartamentul din Bd. Elisabeta s-a mutat un procuror militar. După aceea s-a petrecut moartea la închisoare. Acestea sânt faptele. Au intrat și ele în poveste, mai întîi în cartea Doinei Jela, apoi în cartea de memorii a Monicăi Lovinescu. Le citim și știm că sânt adevărate, dar cine le-a trăit până la capăt în afara victimei și a fiicei

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
mutat un procuror militar. După aceea s-a petrecut moartea la închisoare. Acestea sânt faptele. Au intrat și ele în poveste, mai întîi în cartea Doinei Jela, apoi în cartea de memorii a Monicăi Lovinescu. Le citim și știm că sânt adevărate, dar cine le-a trăit până la capăt în afara victimei și a fiicei ei care și-a pierdut, o vreme, somnul? 3 iunie Interesant cum, după Revoluție, felul în care orizontul social al vieții mele s-a lărgit poate fi

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
se obțină acest lucru, trebuie controlate cu strășnicie mai întîi venitul (el nu mai poate fi auto-generat, prin proprietate privată și inițiativă) și apoi cadrul în care un membru al societății se poate manifesta. Excepția, talentul, performanța ieșită din comun sânt și ele cultivate în structuri prestabilite și sânt subordonate unui scop: propaganda. Balerinul, patinatorul, gimnasta etc. sânt produsele de vitrină ale sistemului și reușitele acestora nu sânt explicabile decât prin virtuțile sistemului și contribuie la glorificarea lui sau a celui

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
acesta dispune, în loc să fie pusă în slujba realizării proiectului propriu, este cheltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanță e chemat să participe zi de zi pe parcursul întregii sale existențe. Ei bine, lichelele sânt organizatorii acestei curse cu obstacole. Ei joacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui Făt-Frumos când un munte, când o pădure plină cu lighioane, când o apă fără hotare. Cine nu are destulă astuție, cine nu inventează tehnici

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
încotro?". În această construcție, Heidegger nu ia în calcul credința (așa cum pentru "de unde?" nu ia în calcul ipotezele științei), pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil și întîlnibil ― al secvenței cuprinse între naștere și moarte. Locul în care sânt eu așezat nu-mi permite să văd decât scena; despre culisele din "stînga" și din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc. Totul se rezumă la faptul că sânt aruncat pe scenă, trebuind să joc. Culisele, oarbe pentru

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
timid. Prin dreapta ecranului își face apariția Iliescu, mișcând în contratimp capul, umerii și șoldurile, de unde senzația aceea de bâțâială, pe care o lasă când străbate protocolar un spațiu public. Aceasta e pesemne forma lui de timiditate. Camerele de televiziune sânt undeva sus și mai departe, așa încît chipurile nu se văd, ci doar siluetele și limbajul corpului. După Iliescu, pătrund în ecran, prin dreapta, doi tipi solizi, cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine și care cară fiecare

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
apere. Dar mai ales și-l dovedește prin consecințele acestui vid în starea actuală a unei națiuni. Astăzi când îl văd pe Păunescu desfășurîndu-se în toată impudoarea lui, când îl văd declarând că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie, sânt gata să declar că l-aș iubi dacă răul pe care-l face celorlalți (chit că ei sânt sau nu conștienți de el) ar fi putut fi oprit. Recunosc că o iubire atât de perversă nu poate apărea decât din

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
nu e de căutat la Păltiniș și nici în jurnale păltinișene, ci în efortul de a fi gândit "golul de ființă", "devenința", "holomerul", "arheul", "cercul metafizic" etc, etc. Despre astea Cărtărescu nu suflă un cuvânt, pentru că "din afară" accesibile nu sânt decât bascul și ghetrele lui Noica, adică anecdotica și, în cel mai bun caz, un anumit patos existențial grefat pe o bucată de istorie și povestea unei Castalii românești. Greșeala asta au făcut-o și oameni care i-au stat

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de cordialitate cu opera lui Wittgenstein, că este chiar un fan al lui, de vreme ce-i iartă lui Noica păcatele (o parte din ele) pentru reverența pe care Noica (din nou, în Jurnal, pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Wittgenstein sânt inexistente) i-o face acestuia. Or, sugestia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea (ca și în cazul lui Noica și Heidegger) legată de accesul lui Cărtărescu la scrierile lui Wittgenstein: mai mult de o treime din cele câteva zeci

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
mai poate privi, dar de unde tu poți privi, în schimb, pe toată lumea. În treacăt: admirația lui Noica pentru Wittgenstein, spune Cărtărescu, îi șterge acestuia multe păcate "fără a-l micșora pe cel împotriva Duhului: lipsa milei". Păcatele împotriva Duhului Sfânt sânt trei și provin din absența uneia dintre cele trei virtuți creștine: credința, speranța și dragostea. Mila nu e printre ele. 2 iulie La cererea conducerii Bisericii ortodoxe române, Comisia parlamentară SRI propune revenirea asupra Legii arhivelor Securității care, în forma

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Nu e întîmplător că Cioran povestește cum își detesta tatăl când, copil fiind, dimineață de dimineață, trebuia să-l asculte relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul acesta de personal și intim face visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul acesta de personal și intim face visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun. Am încercat un inventar al lor, verificîndu-le cu cei din preajma mea. Iată-le: 1) A visa că zbori și a

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun. Am încercat un inventar al lor, verificîndu-le cu cei din preajma mea. Iată-le: 1) A visa că zbori și a descoperi lucrul acesta cu uimire, ca și cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
dată aerul ei absent, senzația pe care ți-o lăsa că era din greșeală acolo. Apoi, i-am citit poeziile. Abia atunci am aflat că o bună parte a timpului și-o petrecea altundeva, acolo unde foarte puțini ajung, pentru că sânt puțini cei dispuși să plătească cu o absență precoce convocarea unei prezențe de dincolo de noi. Tot acum, privind în urmă, am senzația că îi vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca și ale celor din jur, nu erau

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
la Uniunea Scriitorilor. 30 iulie Zilele trecute mă sună glorioasă de la Paris Monica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de legume fierte": pusese pe foc, timp de două minute, dovlecei cu castraveți. Mi s-a părut că sânt destul de asemănători", mi-a explicat ingenuu. Și i-ați putut mînca?" întreb cu inima strânsă. "Virjil! Cum a fost mlada?" De pe fotoliu se aude vocea lui Virgil că "manjabilă". Îmi place să gătesc și, într-o bună măsură, cred că

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
familiei, de putința de a gândi simultan și de a cuprinde sub aceeași privire personajele care în viața unui om poartă numele unic de "mamă" și "tată". În această privință, mi-a mărturisit într-o zi, când avea 16-17 ani, sânt ca orbii din naștere cărora nu le poți explica ce sânt culorile." De la aceeași vârstă, cred, a început să mă iubească senin, dând la o parte straturile mistificărilor induse, descoperindu-mă, așa zicând, pe cont propriu. Am așteptat ani de

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de pur, care-l scotea din matca previzibilă a umanului și care-ți dădea încrederea că de oriunde ar porni, fie și din cel mai obscur unghi al vieții, va termina prin a ajunge în centrul ei. Foarte mulți oameni sânt dăruiți cu câte ceva: unul cu o voce bună, altul cu minte pentru matematici, altul cu aptitudini pentru sport. Ștefan (sau Matei, sau "Flipi", cu porecla lui de copil) a primit darul căutării și găsirii de unul singur. Eu, care am

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e prea devreme pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul când

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
desena" spontan, așa cum facem noi cu cele 24 de litere ale alfabetului latin, câteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuțe drepte, curbe, concave, frânte etc. Numai că aceste semne nu sânt neapărat "litere", ci mai degrabă ideograme, care, singure, acoperă o noțiune și care, de cele mai multe ori, ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee. Într-una dintre vacanțele petrecute în țară, Flipi a ținut să-mi arate cum se

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
și cu atât mai crâncenă și de neclintit severitatea pe care o va arbora în fața avansurilor celuilalt. Pe de altă parte, orice tehnică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca prețul iubirii să crească. Cedarea, recunoașterea și dăruirea necondiționată sânt precedate de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]