2,895 matches
-
din Clemenceau, Lloyd George, Wilson și, în plan secundar, italianul Orlando. Economistul John Maynard Keynes va înfățișa rolul central pe care îl exercită Clemenceau, singurul care practica cele două limbi de lucru folosite engleza și franceza -324, față de Lloyd George, sătul de atîtea discuții, și de președintele american, incapabil de idei precise cu privire la aplicarea principiilor sale democratice. La urma urmelor, Imperiul habsburgilor se scindase deja în șapte state, iar cel al țarilor, în cel puțin zece. În final, singură Germania pare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
amplu realizat în urmă cu cinci ani: "... reorientarea mea spre cercetări de teren a început doar în 1961 - mărturisea Mihail Cernea. Atunci, împreună cu colegii mei, am inițiat pregătirile pentru un model de studii nou pentru noi: investigații de teren. Eram sătui de a repeta generalități și jinduiam să facem ceea ce se numea sociologie. Aceste noi începuturi aveau să devină, în 1964, prima carte de cercetări sociologice empirice publicată în țară după lunga întrerupere de 15 sau aproape 20 de ani, cauzate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Israel, a Regatului de nord, împotriva injustițiilor sociale și a infidelității sale religioase. Bogații "au vândut pe cel drept. Și zdrobesc în pulbere capul celui sărman" (2: 6-7). Dar bogățiile lor vor fi nimicite (4: 7-11). În zadar acești păcătoși sătui își înmulțesc jertfele. Amos aude și repetă cuvintele lui Iahve: "Urât-am, disprețuit-am prăznuirile voastre. Când îmi veți aduce arderi de tot și prinoase nu le voi binevoi și la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și „sătul”. „Foamea dă de-a dreptul”, se spune, adică îl face pe om imprudent și agresiv. într-un interval scurt, criza dezumanizase, coborîse relațiile umane la un stadiu feroce, de „care pe care”. Crescuseră în mod alarmant hoțiile, tîlhăriile, jafurile la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
părți din proza epocii de a se orienta spre subiecte melodramatice. Dacă la 1900 era de ajuns să pronunți (sau să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată uriașa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător și sătul. Nici un fior, nici o descumpănire în el”. Cu totul diferită e reacția tovarășului său de drum, om tînăr și curios. 14. Opere, p. 50. 15. Ibidem, p. 83. 16. Ibidem, p. 110. 17. Ibidem, p. 104. 18. Ibidem, p. 120. Despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul mai puțin demonstrativ, cu apoftegme sentimentale, care observă mult, dar formulează rar: adevăruri, nu paradoxuri. Un avantaj neașteptat: sterilitatea îl oprește pe Bacovia de a se ocupa cu bagatele. Nu mai am nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet”, Bacovia o făcea din cauza demonetizării laudelor, a felului ușuratic de a le atribui de către critica-reclamă, care proliferase în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înțelegere ar putea doar să determine mai departe importanța poziției pe care o ocupă noul jurnalism. 6 Marginalizarea critică a jurnalismului literar american În 1975, când noul jurnalism începea să intre într-o altă etapă, și când publicul american era sătul de tot ceea ce era identificat cu transformările culturale din anii '60 și cu înfrângerea din Vietnam, criticul Thomas Powers ataca această varietate de jurnalism literar narativ într-un articol despre oboseala culturală. Mai precis, Powers l-a tachinat pe Tom
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
după momente celebre ale istoriei neamului au putut savura săptămâna trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali, sătulă de excesele unui domnitor chefliu și afemeiat 1 și exasperată de nerecunoașterea internațională, îl smulge pe acesta din așternuturile ibovnicei aruncându-l în exil și, la inspirația divină a Brătianului, aduce pe tron un neamț, susținut de Prusia și acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acum înapoi în codru. Cum intri, pe dreapta! 2011 6 ianuarie 2011 Anul acesta, asemeni tristei majoritați a concetățenilor mei (peste 80%, se pare), am stat acasă "la cumpăna dintre ani", nu neapărat din motive de Boc, ci, mai ales, sătul de țopenia agresivă, de bucatele standardizate și de zgomotul infernal cu care stabilimentele de restaurare a ... acidului excesiv din stomacurile noastre ne-au obișnuit de atâția ani. Mai pe scurt, deși uitatul la televiziunile noastre îmi provoacă, de regulă, repulsie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe toți, la viața lor mediocră și goală. Cu copil cu tot. Cu can-can-uri cu tot. Cu escapadele lui Muc cel Mic, iremediabil necopt și dornic să "mai copilărească puțin", contrabalansate de nevoile bietei Moni, acum ajunsă la maturitate hormonală, sătulă de Jumbo Jet și dornică de un jet ceva mai hotărât și mai puțin incontinent. Vorba celor de la www.futezătorii.ro: "Uite așa trecu cea mai lungă și costisitoare noapte cu o damă de companie" din istoria noastră recentă. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de nu s-ar cunoaște toată mărimea decât după o sută de ani și măcar de-aș suferi pentru acel ceva - nu știu ce, faptă sau cuget - măcar de-aș suferi întreaga mea viață, lipsurile, foamea, luptele (când aș fi putut trăi sătul și liniștit)...” Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu seamă acțiunilor de emancipare socială și culturală. Sunt anii lui de entuziasm și dăruire sinceră și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ediție, au stârnit invidie și atacuri calomnioase din partea celor ce nu făceau nimic pentru îmbunătățirea învățământului, ci doar pândeau pe la colțuri, gata să atace orice nouă apariție. Între toți aceștia, fruntea o deținea calomniatorul I.Pop Florantin. La o vreme, sătul de atacurile nedrepte ale acestui domn, i-ai răspuns în ziarul „Fulgerul” din Iași: „Iași 1888, iunie 24 /Scrisoare deschisă d-lui I.Pop Florantin, profesor la filozofie la Liceul Național din Iași/. Onorabile, Eu ț-aș spune o vorbă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
elemente care, semănând cu unele de pe la noi, ar fi trebuit să mă ajute să mă reperez. Exact aceste elemente de identitate și afinitate, bune sau rele, mă alienau cel mai mult, fiindcă eu mă așteptam la altceva, așteptam diferența, diferitul. Sătul de identitate și asemănare, eram setos de alteritate și diferență! M.I.: Da, și eu aveam nevoie de efort ca să mă adaptez la noua situație. Am avut pentru asta cele două săptămâni la Neapole. Acestea au fost de fapt primul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit... O vorbă de duh chinezească spune cam așa: Dă-i unui om un pește și-i vei potoli foamea o zi. Învață-l să pescuiască și va fi sătul toată viața. În spatele fiecăruia dintre noi - iubiți dascăli, se află un dascăl, iar fiecare dintre noi poartă imaginea aceluia care a încercat să îi sculpteze caracterul și să îi influențeze personalitatea. Impactul pe care îl are dascălul asupra învățăcelului este
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
extraordinarul său titlu, Trupul știe mai multe, nu vrea să-ți mai ascundă nimic: îi este o frică cumplită de moarte, o frică de nimic egalată decât de aceea de a îmbătrâni, și de oboseala de viață, este cumplit de sătul de sine însuși (sine și rol social), și, mai ales, nu mai crede în scris. "Mi-e tot mai greu să scriu, să vreau (subl. m. DJ) să scriu. Nu e vorba de chinul de a ajunge la expresie, ci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de sus le arunca, nu se știe din ce pricini voluptuoase sau mai puțin voluptuoase, direct în balconul de dedesubt. Alte zgomote felurite care mai pot fi auzite la bloc: el bătând-o pe ea (de obicei), pentru că este obosit, sătul de viață, nemulțumit, alcoolic etc. Uneori ea înjură la fel de tare ca și el; și țipă așijderea, deci se potrivesc. Bătrânul care își bate câinele din obișnuință, fiindcă numai pe el îl mai are la dispoziție. Sau bătrâna care nu suportă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Buzău, tinerii peneliști au fost agresați de primarul Dumitru Mitroiu, din PSD. Haideți să mai fim gravi o dată. De fapt, am putea fi gravi de mai multe ori, căci asemenea incidente s-au tot semnalat, dar spațiul acestei rubrici e sătul deja de-atâta gravitate. Așa că, în ciuda avertismentelor analiștilor, eu o să-mi permit să izbucnesc în râs. Și să vă invit și pe dumneavoastră să faceți la fel. În fond, gravitatea în exces poate provoca dezechilibre în organism, poate induce stări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
un eșec abisal în ceea ce privește crearea statului de drept; dovada sunt nivelele uluitoare de corupție din regiune. Însă nici Europa Occidentală nu a oferit un exemplu prea bun. Corupția duce la inegalitate socială și economică. Est-europenii s-ar putea să fie sătui de discursul oficial comunist despre virtuțile egalității, dar politicile publice care nu reușesc să ofere protecție celor dezavantajați reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Poate datorită dificultăților traiului sub comunism, cetățenii est-europeni au dezvoltat o mai mare compasiune pentru concetățenii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
lumea animală trăiește sub imperiul instinctelor, iar animalul nu-și va dori niciodată mai mult decât atât cât are nevoie pentru el și progenitura sa. Prin urmare niciodată un animal, oricât de feroce ar fi el, nu vânează dacă este sătul. Iată de ce Paulescu susținea cu tărie că instinctele coordonează viața animală de o manieră sublimă, într-un echilibru stabil și cu o integrare perfectă în natură. Astfel conflictele ce apar ca rezultat al instinctelor naturale nealterate se grupează în conflicte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de savoarea bucatelor, de cât de fraged este cotletul sau cât de pufos piureul, noi nu le putem băga la ghiozdan decât cu pâine și, neapărat, cu murături de la mama de-acasă. Pita nu poate lipsi, că nu ne simțim sătui, stomacurile noastre mereu dilatate își cer holdele, de suntem în stare să ne săturăm numai din pâine și să uităm de carne. Tâmpit obicei, întâlnit din păcate la mulți cunoscuți. Cu murăturile e altceva. Nu îngrașă, însă fac parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
mișcare riscantă, de care până și PRM s-a ferit, asumându-și primul în România o postură eurosceptică, în genul: să nu ne grăbim, să ne mai pregătim, ceea ce în fapt ar conduce la prelungirea tranziției, de care alegătorii sunt sătui, sau, cum se spune la țară, sunt secați. În plus, prezidențiabilul acestui partid, Codruț Șereș, are tot atâtea șanse să câștige Președinția României cât György Frunda. Câteva zile PUR n-a zis nici da, nici ba ofertei PSD, alimentând astfel
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fost? Pe atunci (în 1996, mai exact) eram student la Timișoara. Mă vedeam absorbit într-o lume care mie începea să-mi displacă. Mă refer la obsesia aproape prostească pe care românii și-o făceau din „intrarea în Europa“. Eram sătul să tot aud cât de bună este Uniunea Europeană și cât de rea, săracă și ștearsă este România. Fără să vreau, am început să am repulsie față de tot ce era străin, mă refer la nivelul acesta vulgar: hamburgheri, discoteci, baruri. Vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]