12,589 matches
-
spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel de „autobiografie literară” („ Barza”, „Burcuș”„,Praștia”, „La spânzit”, „Sacul țiganului”, etc.”). Comuniunea cu natura e prezentă, e încărcată de emoție în „Alunul sufletului meu”, iar iubirea „adolescentină” în „Învăț...meserie”, „Dacă trișezi, viața nu te iartă!”. Școala, etape și întâmplări din diferitele perioade ale devenirii autorului stau mărturie în
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
unde, pe unde? Pe cine n-aștept dar grăbită vine să-mi cadă la piept, pe cine, pe cine? Și câte dureri venind mohorâte vor zace-n poveri și câte și câte? Se poate să car mai departe-n spate saci grei de amar, se poate, se poate? Voi trece senin prin viscolul rece din anii ce vin, voi trece, voi trece? Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
de scule cu un pensionar sau cu un muncitor în construcții. Și de aici și ierarhizarea, gradul de obediență și altele... Nici nu mai vorbesc de cutia cu momeli. Termenul de cutie este desigur generic ea putând fi orice de la sac la butoi. Interesant, iar pentru copii foarte ispititor, este faptul că aici foșcăie tot felul de vietăți pline de muci și duhori, unele aproape necunoscute științei dar despre care pescarul vorbește cu evlavie. Ele sunt cele care-i aduc gloria
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
care trăiesc ca să muncească. Aceștia iau munca drept o joacă și practic, deși fac tot ce fac toți poate mult mai mult, nu obosesc. Or fi acești oameni roboți, oricum altfel decât noi muritorii de rând care obosim după primul sac cărat? Nu! Este doar un principiu de viață însușit din fragedă copilărie. În amintirile cele mai intime mama este legată de poveștile pe care seară de seară ni le spunea mie și frățioarei cum îi spunem eu deoarece barza greșise
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
și chiar joacă cu socializare supravegheată. Toate aceste fleacuri au intrat în sânge. Și astăzi la 80 îmi caut de lucru, altfel crăp. Și viața nu mi-a presărat flori în cale. Munceam pe șantier sau în birou, cărând deseori saci (la figurat). Niciodată nu am ajuns obosit acasă unde așteptau treburile casnice împărțite frățește între toți, o carte sau alte activități comune. Aveam timp până și de teatru, chiar operă. Și pe atunci se lucrau 6 din 7 nu se
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
mai grei cu talpa țintuită în potcoave soldățești menite să oblige soldatul român la un pas ferm, energic, astfel încât inamicul să se înfioare încă înainte de a avea intenții războinice, atunci când va spiona parăzile militare. Hainele civile și le îndeasă în saci de hârtie pe care completează adresa de acasă. În mod surprinzător, pentru toți ceilalți, câțiva nu au ce adresă să completeze. Nu li se permite răgazul să înțeleagă ce și cum. Mașinăria de „descreierare ” este pusă în funcțiune. Urmează baia
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă zăpadă și așa a și fost. În acea iarnă zăpada a fost așezată peste
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
și în celelalte domenii. Drumul spre nemurire e mai îngust decât cel spre paradis (Nae Cernăianu). Au intenționat să-i spele creierii, dar au preferat să înceapă cu picioarele. A descoperit legătura dintre gaură și covrig. A ajuns la fundul sacului... Dar i l-au furat chiar așa, gol, cum era. • Pesimistul când trebuie să aleagă între două rele, le alege pe amândouă (Oscar Wilde). • Ca să fii deștept e bine să citești mult. Ca să citești mult e preferabil să fii deștept
ZERO & COMPROMISURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365485_a_366814]
-
nr. 1262 din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Stau pe o parte, citesc din carte, nu-mi aflu soarta, vine nepoata, rostul vieții, să-ți vinzi castraveții la grădinari veseli, hoinari. Lasă copacii, crească în lună, tu cară-ți sacii, nu da arvună, duhul e beat, prin fragi și mure, sânii-s pietroși, fesele dure. Fluturi -mirese, visele mele, nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a găsit „vinovatul” !!! Vremuri grele, multă lipsă început de Apocalipsă... Griji, nevoi pe tot săracul și dau vina toți pe „Dracul” ! Unii lacomi și avari, finanțiști sau cămătari vor toți bani, să ia cu sacul. Păi nu îi împinge Dracul ?! În politică belele că-s doar loaze și lichele. De nu „curge”, trec la „lins” fiindcă Dracul i-a împins ! Unii au făcut partide, armată de „linge blide”. N-am ce -alege, ce să fac
S-A GĂSIT „VINOVATUL” ! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365503_a_366832]
-
țapilor ispășitori a trecut... Azi ispășitori sunt boii. Dacă mi-ar mai funcționa imaginația, m-aș gândi la tot felul de prostii. Dar așa... (Mihai Batog Bujeniță). În pădure vezi, în primul rând, uscaturile... Când ești prins cu mâța-n sac, nu da vina pe sac. Prostia se plătește la orice nivel. Nu trebuie să fii preot ca să construiești o catedrală... Și un arhitect e bun. N-a folosit capul din dotare... Dr. Dorel SCHOR Duminică, 28 iulie 2013 Referință Bibliografică
ZICERI (51/52) DRACUL MODERN & MAI FRUMOS CA DRACUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365146_a_366475]
-
ispășitori sunt boii. Dacă mi-ar mai funcționa imaginația, m-aș gândi la tot felul de prostii. Dar așa... (Mihai Batog Bujeniță). În pădure vezi, în primul rând, uscaturile... Când ești prins cu mâța-n sac, nu da vina pe sac. Prostia se plătește la orice nivel. Nu trebuie să fii preot ca să construiești o catedrală... Și un arhitect e bun. N-a folosit capul din dotare... Dr. Dorel SCHOR Duminică, 28 iulie 2013 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ZICERI (51/52
ZICERI (51/52) DRACUL MODERN & MAI FRUMOS CA DRACUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365146_a_366475]
-
de un om înzestrat cu geniu”,spunea Voltaire. Eu spun că pentru a pătrunde în acest univers trebuie să ne adunămîn jurul negustorilor de cuvinte. Oare ce simți când te plimbi în jurul tarabelor unde se vând la suta de grame saci plini de unguent miraculos pentru șlefuirea minții noastre?! Ce senzație îți dă atingerea paginilor noi în care se ascund secrete, comori, destăinuiri, planete?... Această întrebare am adresat-o prietenilor mei, poeții Luminița Zaharia și Romeo Tarhon din București, participanți în
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
fereastra autocarului, ca într-un film de Emir Kusturica. Soarele îmbracă totul într-o aură frumoasă, chiar și sărăcia. Hm... sărăcia e frumoasă doar de la fereastra autocarului. Sau din avion. Un pescar se întoarce cu lanseta pe umăr și cu sacul gol. Câți l-or aștepta să le aducă de mâncare? Mi-l imaginez trecând pe la cârciumă, în drum spre casă. Acolo, se găsește întotdeauna. Mai bei pe datorie, te mai cinstește vreunul... Că, dacă tot e viața grea, măcar s-
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
ca și când ai avea două vieți: una a ta și una de rezervă. În viața de rezervă, îți poți imagina ce vrei: că ești frumos, deștept, bogat, important, iubit, depinde de imaginație. Cei cu imaginație mai puțină, își pot închipui doar sacul plin de pești. Nașpa e când te trezești și dai cu nasul tot de propria-ți viață. Aia de rezervă dispare ca prin minune, așa cum a și apărut (formula chimică a minunii: CH 3 -CH 2 -OH) și tu o
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
dai cu nasul tot de propria-ți viață. Aia de rezervă dispare ca prin minune, așa cum a și apărut (formula chimică a minunii: CH 3 -CH 2 -OH) și tu o iei de la capăt cu undița pe umăr și cu sacul gol... Mănăstirea Dervent. Sunt pentru prima dată aici. Îmi doream demult, dar mă bucur că acum sunt pentru prima oară. Sfânta Liturghie e la momentul „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să vă apropiați!”, în clipa când
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
o viață Pentru ce? Pentru o întreagă armonie falsă. Pentru un interes nealungat Pentru o creștere rapidă Într-o capcană restrânsă Falsă Și totodată mijlocită De niste împrăștieri Ce nu te lasă să-ți arunci nici prvirea nici piciorul în sacul cel de mult promis... Promisiuni încălcate într-un tărâm închis FERICIRE UITATĂ Degetele mele sunt într-adevar prea lungi. Aș hrăni un pian cu ele. Liniștește-te simțule, deschide-mi ochii, nu plânge prea crunt... Viața e frumoasă. Crești frumos
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
din anvelope uzate de tractor, tăiate în jumătate și în care erau așezate crenguțe ce pluteau pe apă, pentru ca albinelor, să le fie mai ușor să-și potolească setea. La urdinișuri era forfotă mare. Unele albine aterizau din zbor cu sacii de pe piciorușe plini cu polen, altele ieșeau din stup și după o scurtă ezitare își ridicau în văzduh aripioarele transparente, îndreptându-se iute spre locurile doar de ele știute. Atâta forfotă și totuși atâta tihnă, atâta împăcare. Părea că fiecare
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
șoaptele tale de iubire, persoanei dragi. Colecționezi cu plăcere aceste lucruri mărunte, aceste dulci nimicuri pe care i le scrii de zeci de ori într-o zi prin mesaje și care dau un parfum special relației voastre. Le scoți din sacul uriaș al inimii, pe care deja l-ai burdușit de note înalte cu mai mulți timpi. Le retrimiți prin mail și simți cum radiezi de fericire cu fiecare retrăire a lor. Iubirea nu cunoaște limite, te încarcă cu energia sa
EMAIL-UL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366329_a_367658]
-
Zâmbetul de primăvară ce-ți înseninează zilele încărcate de nori, oaza de liniște, înțelegere și prima picătură de înțelepciune picurată în sufletul tău de copil. Primele jaloane ale vieții tale se sprijină de cuvintele sale. Ea știe să strângă în sacul inimii lacrimi scurse ale ochilor și să spele cu ele tot greul de care în viață, poate, te izbești. Când apa ochilor săi este liniștită, vei ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului, după ce insista să-l umple ochi cu saci cu cartofi pe care tot ea-i căra în spate - toate astea doar-doar i s-o face rău și o lăpăda, se gândea că autoritățile nu-i puteau face nimic, era prea bătrână pentru a mai putea duce o sarcină
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
A doua zi Sorin Ullea a plecat la Iași să vorbească cu mitropolitul de curând înscăunat, însoțit fiind de două somități universitare ieșene. În lipsa din țară a mitropolitului locțiitorul său s-a mărginit să spună: „Acolo s-a băgat un sac de bani”. Întors în București, a scris articolul „Salvați Agapia” pe care l-a dat spre publicare la România Liberă. După două săptămâni văzând că nu are nici o veste de la ziar s-a dus la redacție și a aflat că
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
ascult vântul cum o harpă îngână, când urca zănatec, scară de solfegiu. Natura moartă să își plimbe cortegiu. În orice iarnă așteptam pe Moș Crăciun și repetam o poezie, ca să-i spun. O păpușică de mi-ar fi dat din sac plin, nu mi se mai frângea dorință în suspin. Prin noapte neagră, cu ochi ațintiți la geam, doborâtă de somn, spre ziuă adormeam. Gene-mi picurau bobițe de smaralde, când mă trezeam cu dorințe înghețate. Același dar mă aștepta lângă
AȘTEPTAM IARNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366536_a_367865]
-
scrie cu fiecare frunză furată de vânt. Doar rândunelul cu o aripă frântă va vedea iarna. Vântul desprinde ultimele petice din vesta toamnei. Vrăbiile prind pe sârma de telegraf știrile verii. Moș Crăciun coase un nou petic la cojoc, deși sacul e plin. Frunza așteaptă întreaga viață pe ram zborul din toamnă. Referință Bibliografică: PANSEURI în 17 silabe (II) / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul IV, 27 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]