22,145 matches
-
Și mai ce? Ar mai trebui să fie ceva? Așa înțeleg. De la cine? De la tine. De când ai devenit așa deșteaptă? Să nu-mi spui că de când te-am făcut eu. De când m-ai făcut tu. ... ... Și dacă vrei să te salvezi pe tine? Pleci în Nord. Acolo corpul e anulat. A, și în lipsă de senzualitate spiritul are o șansă. Ca blondele. În mod clar, ești mai deșteaptă. Da, și asta... Și mai ce? Nimic. Aplauze admirative. Și noi unde mergem
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asta... Și mai ce? Nimic. Aplauze admirative. Și noi unde mergem? Senzualitatea nu e totul pe lume. În Nord, deci... Am spus că ești mai deșteaptă, nu că ți-aș iubi spiritul... A, să-nțeleg că vrei, totuși, să mă salvezi... Nu neapărat. Să nu uităm însă că, așa cum punctai de când inteligența ta abia înmugurea, ești muza mea. Emanația unei sinapse ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și era vorba că nu poți să mă salvezi fără să te salvezi întâi pe tine. Ceea ce înseamnă... ...că mergem în Sud. Părea mai mică. Mai cuminte. Blugi și un tricou gri. Fără ojă. Fără turmalină. Revelația bruscă a faptului că aproape nu mai avea nume, că nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și era vorba că nu poți să mă salvezi fără să te salvezi întâi pe tine. Ceea ce înseamnă... ...că mergem în Sud. Părea mai mică. Mai cuminte. Blugi și un tricou gri. Fără ojă. Fără turmalină. Revelația bruscă a faptului că aproape nu mai avea nume, că nu mai împărțeau o intimitate. Era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou, cu totul, povestea, cronicile, istoria, cursul faptelor, anii de bătă lie, ar deschide ochii mortului de la Guadalete, ar izbăvi-o, poate, pe Isabel de Los Reyes, ar lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spere. Familia lui merita mai mult. La asta și la multe altele s-a gîndit Arus cînd l-a studiat pe nefericitul Lupino. Fără îndoială, micuțul ar fi murit dacă n-ar fi fost adoptat de haită. Dar, între a salva un lup, cînd numărul celor din tagma lor se împuținase dramatic și orice exemplar sălbatic era un bun neprețuit, într-un moment în care lupii trebuiau să-și unească forțele și să recucerească poziția pe care au avut-o dintotdeauna
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i dea teribila veste. Întîi de toate, am a-ți mulțumi. N-am făcut-o niciodată prin viu grai și sper că nu-i tîrziu acum. Mare Arus, nu eram altceva decît un condamnat la moarte și tu m-ai salvat, cînd mi-ai permis să mă alătur vouă; am fost un ignorant și un copil al nimănui, și voi m-ați învățat și m-ați ocrotit ca și cum aș fi fost al vostru; mi-ați stat aproape în clipe fericite, m-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule, salvați-vă pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc! Foooc! strigau vocile pădurii, reunite într-un urlet suprem. Fugiți, prăpăd, salvați-vă pielea, adunați copiii, ajutați bătrînii! O panică generală îi arunca dintr-o parte în cealaltă, nelăsîndu-le șansa de-a acționa calculat. Se împingeau, se călcau în picioare... Iar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară! În fața lui, o vietate se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt eu, domnule, Lupino! La auzul poveștii înșirate dintr-o suflare, la auzul numelui rostit de tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
meu există cu adevărat, că nu-i o pură invenție a cuiva cu imaginația mobilizată de stimulente cu trei până la cinci stele... Și-a pus el amprenta pe vreun destin, pe vreo instituție, pe vreo epocă istorică? Nu! Nu a salvat națiunea de la pieire, nu s-a sacrificat nici măcar pentru vreun copil rămas într-o casă incendiată. Mă și mir cum de am fost tentat să-i zic erou, dacă nu cumva i-am și zis... În fine, treacă de la mine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un registru romantic spre clasic cu tot cu surâsul lui inefabil și exotic. Până la urmă, nu tot din cauza unuia de teapa lui Dumitrescu răposase bietul poet în duel numai ca să-și salveze onoarea în fața altor Dumitrești, la fel de incapabili să înțeleagă un spirit grandios? Și-apoi, ce mai la deal, la vale, ce e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ceva, numai el știa ce, într-un carnețel, o întrebă franc despre viața sexuală și, după două săptămâni, decise că viața Melaniei avea probleme serioase. Ca urmare, îi mări prețul pe ședință. Melania ar fi dat însă oricât să-și salveze viața, deși devenise, din motive încă neclare, de-a dreptul nesuferită. Ce mai contau niște bani în plus, când, să recunoaștem cinstit, psihologul Bogdan Urmuzescu era un bărbat așa de bine, chiar dacă cravata aia a lui înțepenită în mărul lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
începuse să o cam uite, avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
chiar în capăt, înainte s-o cotești, e un soi de aprozar de la care poți cumpăra orice, mai ales ceea ce nici nu-ți trece prin minte că ți-ar trebui vreodată. Tocmai acest conglomerat de cutii și cu tiuțe îmi salvează serile târzii. Providența sau mai știu eu cine hotărâse totuși ca seara aceea să nu se numere printre cele patronate de Fortuna. Și, cum o nenorocire nu vine niciodată anunțată, iar vreun vis premonitoriu nu mi se arătase, nu mică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea unui apărător al piciorușului ingrat pe care îl ocrotise până mai acum o vreme, încerca încă să mai salveze aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care mă incitaseră într-atât, încât uita sem cu desăvârșire de propria căscătură din stomac. Am
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu au nici un temei... Dumnezeu cu mila..., dacă sunt acolo, să fie sănătoși! RETORICA LUI LACHE Așa cum se întâmplă cel mai adesea, Lache, ca orice om care a învățat că minciuna nu a omorât pe nimeni, ba chiar uneori a salvat vieți, încerca și acum, la masă cu Manea și Broșteanu, ca în atâtea alte rânduri, să-și convingă amicii că este un individ cu totul și cu totul special, că nu e de ici, de colo, și că până și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Philippe de Comines*, dezgustat de violențele lui Carol Temerarul* urmărea atent politica regelui Ludovic al XI-lea, căutând să-i ghicească destinul. Odată învins Napoleon, Talleyrand a insistat în fața suveranilor aliați asupra principiului legitimității, care, în viziunea lui, trebuia să salveze vechile granițe ale Franței. Totodată, atunci când i-a prezentat Senatul regelui Ludovic al XVIII-lea66, el a avut grijă să susțină necesitatea unei Constituții, afirmând că "instituțiile libere sunt un sprijin și nicidecum un obstacol pentru suveranii care sunt prietenii legilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a inspirat-o lumii civilizate știrea acestor masacre nu a fost egalată decât de admirația manifestată de aceasta față de curajul consulilor noștri. În mai multe reprize, Papa Leon al XIII-lea97 a transmis guvernului francez recunoștința sa pentru agenții noștri, care salvaseră atâtea vieți omenești. Orice poate degenera în abuzuri. În anumite țări, au fost cazuri de consuli europeni care au acordat, cu generozitate, protecția pavilionului lor unor autohtoni care căutau doar să se salveze de propriul guvern; unii purtau nume de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
francez recunoștința sa pentru agenții noștri, care salvaseră atâtea vieți omenești. Orice poate degenera în abuzuri. În anumite țări, au fost cazuri de consuli europeni care au acordat, cu generozitate, protecția pavilionului lor unor autohtoni care căutau doar să se salveze de propriul guvern; unii purtau nume de împrumut ale unor oameni de afaceri străini. În momentul în care ne-am stabilit în Maroc, ne-am lovit de mii de dificultăți provocate de acești aventurieri "protejați". Ar fi trebuit ca aceste
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe ultimii la Torino (1706), pentru a nu cita decât două bătălii mai reprezentative. 49 Claude Louis Hector de Villars (1653-1734). Militar francez, Mareșal al Franței (1702). Înfrânt de Marlborough la Malplaquet (1709), va câștiga bătăllia decisivă de la Denain (1712), salvând armata franceză de la o înfrângere totală. Va fi ales membru al Academiei Franceze în anul 1714. 50 Elisabeta I Tudor, regina Angliei (1558-1603). Fiică a lui Henric al VIII-lea și a Annei Boleyn, a consolidat Anglia în interior și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
trăia dar nici nu murea. Era marioneta propriei minți care se atrofiase îngrijorător de când se îndepărtase el. Neputința pusese din nou stăpânire pe ea și o ținea captivă cu orice preț, dar nici nu se zbătea să iasă, să se salveze. Încetase să mai verifice zilnic cutia poștală după ce așteptase, în zadar, cu înfrigurare răspunsul la chemarea ei disperată. „Vino sau pleacă! Dacă nu ai de gând să vii, te rog să pleci de tot. Să dispari, la fel cum ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție, să-și dea seama dacă mai e cineva prezent în încăperea în care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]