2,500 matches
-
iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne Înjura gros dacă simțea că nu frînăm cum se cuvine. Nu ne supăram, mai degrabă rîdeam de spaima lui. Într-o zi, cînd suiam la deal cu Vilmoș ca să ne mai dăm o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu’ ne pusese să ne alegem traseul chiar pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea la Început ca toată lumea, acuma, acasă, mi-s numai Willi. Prea ne uimea acum pe toți Vilmoș ăsta ca să nu-l În țepăm puțin, așa că unul l-a zgîndărit dacă nu cumva se mai teme c-o să lunece cu sania-n Dunăre... Numai de valea asta de aici mă tem... Numai ea ne putea lua casa primăvara, pe ea o treceam și de zece ori pe zi, numai În ea Îmi Înghețau picioarele toamna... Bietul Vilmoș! GÎrla asta puțin adîncă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mei care mă trimiteau aici vara, pe cîte o săptămînă-două, la mama Maria și moșu’ Ștefan Ruba, la altă mamă Mărie și la moșu’ Ioan Costin, adică la cele două perechi de bunici. Ajungeam uneori și iarna la ei În sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două perechi de bunici. Ajungeam uneori și iarna la ei În sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri spre sud. Pleca dimineața și se Întorcea În aceeași zi. Patru cai cu părul des și stufos ca lîna trăgeau sania la vreme de iarnă. L-au atacat lupii În mai multe rînduri, dar a scăpat cu focuri de armă și mulțumită cutezanței cailor. O singură dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară. Zahar schimbă cîteva vorbe cu nou veniții. Puțini dintre ei vorbeau rusește, celorlalți li se tălmăcea. Înțeleseră de la ei că și așezaseră tabăra nu de parte de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și al Tisei Negre În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini care nu se pot Întrețese, de intense ce sînt, nici cu profilurile limpezi ale Americii, nici cu strigile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alimente și ne ajutăm digestia. Este de dorit ca meniul să înceapă cu legume și fructe, pentru că astfel vitaminele și sărurile minerale sunt mai bine asimilate.“ Mai lipsea o precizare: „Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului!“ O sanie agAt ´ atA de un camion Iarna, copiii își agață sania de câte un camion, fără știrea șoferului, ca să fie duși la deal fără efort. Cam așa procedează Traian Bădulescu-Șuțeanu, care încearcă să iasă din anonimat la remorca faimei lui Nichita
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să înceapă cu legume și fructe, pentru că astfel vitaminele și sărurile minerale sunt mai bine asimilate.“ Mai lipsea o precizare: „Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului!“ O sanie agAt ´ atA de un camion Iarna, copiii își agață sania de câte un camion, fără știrea șoferului, ca să fie duși la deal fără efort. Cam așa procedează Traian Bădulescu-Șuțeanu, care încearcă să iasă din anonimat la remorca faimei lui Nichita Stănescu. Trăian Bădulescu-Șuțeanu a fost pe vremuri coleg de școală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de cai apropiindu-se de casă. Auzise și voci, dar nu putuse distinge despre ce era vorba. La scurt timp după plecarea mesagerilor (dacă mesageri fuseseră), grupul lui Ali beg pornise din nou la drum. Rănitul fusese așezat pe o sanie trasă de doi cai, pentru ca viteza de deplasare să fie mai mare. Deși fusese acoperit cu două blăni de urs, Îi era foarte frig. Își dădea seama că pierduse sânge și că e posibil să nu reziste acelui drum. Primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă, ceva mai mare și mai rece decât prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dirijor ce merită descoperit sau redescoperit... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Poezie prozaică BOBO Iubita mea, să devenim copii ca să scăpăm de griji și de nevoi. Să aruncăm în noi cu jucării și să cădem cu sania-n noroi, să ne-arătăm unul la altul puța și să ne prindă mama ta din nou. În scrânciobul de lemn să ne dăm huța, să nu știm ce e ăla un cavou. Să fie cald și bine-n a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ficat -, dulciuri și acrituri, dar și țuică făcută din cartofi își găseau în același timp locul pe masă; și tot simultan se râdea și se plângea. Iarna, unchiul Joseph, fiul cel mai mare al stră-mătușii, venea și ne lua cu sania trasă de un cal. Era veselie mare. Pe la Goldkrug treceam granița statului liber. Unchiul Joseph îi saluta pe funcționarii vamali în germană, în polonă, dar cu toate astea era înjurat de fiecare dată de cei cu uniforme diferite. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
repeta cu sârg în aer liber și apărea în fața publicului, chiar și în prezența unor ofițeri americani și a unor jurnaliști veniți de peste ocean. Internaționala tuturor soldaților, Lili Marleen, șlagăre foarte populare, dar și piese de concert precum Plimbare cu sania în Petersburg și Rapsodia ungară provocau aplauze. În plus, mai existau și cercuri vocale și, curând, un cor a capella care, duminica, fericea un grup de melomani cu motete și madrigaluri. Toate astea și fără îndoială mai multe chiar ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI DE LUMINĂ Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tocmai la Polul Nord unde iarna nu se sfârșește niciodată. Dar lasă că vei învăța mai multe despre Țara Moșului anul viitor, când vei fi școlăriță în clasa I. Dar eu am văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre Țara Moșului anul viitor, când vei fi școlăriță în clasa I. Dar eu am văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]