12,948 matches
-
Calm, metodic, sigur. Resursele orale ale lui Roger Howard se epuizaseră, iar noul lider al subteranei punea lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a clipei triumfătoare. - Academicianul Adam Adam se află printre noi În aceste momente decisive tocmai pentru a confirma, prin opțiunea domniei sale, atât fezabilitatea de ordin științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul 17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec, un sentiment de împăcare îi pogorî în suflet: cu ce era el mai oropsit decât turcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse Iovănuț. Sigur, avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să-ndrepte ori să schimbe acel lucru, pe când eu îndoindu-mă, să zicem, de cutare sau cutare dogmă, pot oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe alții îi apropie, întocmai cum, pe scara evoluției naturale, o catastrofă climaterică îndreaptă o parte din ființe pe drumul spinos și plin de privațiuni al regnului animal, iar o altă parte pe calea mult mai comodă și plină de satisfacții a regnului vegetal. Așa cum bănuiți, spătarul Vulture și Cosette rămăseseră singuri, rezemați de bordul corăbiei. Stropi sărați, bogați în plancton, le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doarmă afară, ci îi rugă să vină înăuntru în. colibă, căci se va găsi un colțișor și pentru ostenitele lor ciolane, colțișor în care el amenajase deja un fel de așezământ din ceea ce li se spune popular „niște paie”. O satisfacție adâncă se putu imediat citi pe chipul moldovenilor; într-adevăr asocierea frigului cu întunericul era o operă măreață, dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea morților și viața veacului ce va să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică și se întoarse în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ești pălmuit, ci să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față și mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o divină satisfacție, o calmă euforie, căci poți în același timp înălța ochii spre cer și zice: „Iată, Doamne, cum știu eu să slujesc atâtor tâmpiți; gândește-te cum te-aș putea sluji pe tine, de m-ai lua în împărăția ta”. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa e - răspunse turcul - deși drept să-ți spun, bre, nu știu cum, om bătrân, dacă să mă bucur că am avut o copilărie turcă și nu venețiană, franțuză, grecească ori, poftim, chiar moldavă. Copilăria la turci e grea, deși plină de satisfacții. — Dac-ați dori puțin să detailați... - spuse Metodiu cu blândețe. — Păi - zise turcul - mai întâi trebuie să te naști băiat, căci dacă te naști fată, destinul ți-e pecetluit. Noi privim femeia altfel decât voi europenii, o privim chiorâș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pară rău că am îngăduit să fie omorât, fiindcă Tuareg s-a dovedit, în timp, cel mai de succes roman al meu, a ajuns la cele mai multe ediții, s-a tradus în cele mai multe limbi și mi-a adus cele mai mari satisfacții personale. Din punctul meu de vedere, este singura mea operă literară demnă de a fi luată în seamă și care, poate, cu puțin noroc, va continua să existe după moartea mea. Când unui scriitor îi iese ceva bine, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce m-au învățat cu ani în urmă m-am hotărât să scriu din nou despre ei, înnodând firul istoriei de acolo de unde l-am lăsat. Acesta este rezultatul, și trebuie să recunosc că, odată sfârșit romanul, am simțit aceeași satisfacție pe care am încercat-o când am terminat cartea mea cea mai dragă. Sper ca și cititorul să simtă acest lucru. Alberto Vázquez-Figueroa Ziua în care inmouchar-ul Gacel Sayah a murit ciuruit de gloanțele bodyguardului președintelui Abdul-el-Kebir, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
repetă ca un ecou Suleiman. Ce vrea să însemne asta, o cursă? — Ceea ce am spus: o cursă. În momentul ăsta, sute de oameni aleargă cu mașinile, cu motocicletele sau cu camioanele spre Cairo - slobozi un norișor de fum, cu vădită satisfacție. Iar noi suntem primii. — De ce? — Pentru că este clar că ceilalți vin după noi. — Nu mă refer la asta, spuse Gacel, căci el pusese ultima întrebare. Întrebam pentru ce alergați spre Cairo. Se putea spune că, de data asta, cel derutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică a puștii lui Nené Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se aplecă să vadă pentru prima dată ce era în sacul portocaliu. — De acord! îngăimă. Mi se pare corect. Aisha nu se putu stăpâni și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a pus primul piciorul pe Everest - simțind că Dumnezeu a creat pentru el anume acel munte - de satisfacția consolată a celor care l-au atins după el? Nu cumva separația dintre dreptul la demnitate și condamnarea la umilință Începe de la acest prag? Un gînditor german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copiii și pe Charlie și s-a așezat solemn la masa lui de lucru, spunând că acum și-a făcut datoria aici, pe pământ. După aceea scosese coniacul Napoleon din spatele cărților, servindu-i pe toți. El însuși bău plin de satisfacție licoarea aurie, așezându-se pe sofa alături de Charlie. Cu mâna dreaptă apăsă rând pe rând mâinile celor de față, spunându-le: „Vă iubesc!“. Apoi se aplecase ușor către Charlie și se stinse brusc, cu un surâs enigmatic pe buze. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din nou și iată că acum îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu un scandal monstru, cum n-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să rămân neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va hotărî să mă cuprindă în brațele ei primitoare, sătul de materia care n-a putut oferi nici cea mai mică satisfacție sufletului meu, pe care nici cele mai întunecate spectre nu l-au putut păcăli... sunt atât de sigur că îi voi revedea pe toți ai mei dincolo! Ne vom revedea dincolo, ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o. Și abia la poartă - când Zinocika a ascuns cu grijă peticul de hârtie pe care m-am prefăcut că-mi notez numele și primul număr de telefon care mi-a venit în minte, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu Sonia. Peste câteva zile, am avut certitudinea că sunt chiar așa, că nu pot fi nimic altceva și nimeni altcineva. La vreo două-trei zile de la începutul iubirii cu Sonia, întâlnindu-l pe Takadjiev (căruia, în gimnaziu, spre marea lui satisfacție, îi expuneam triumfător concepția mea „radicală“ despre femei), care deja mă văzuse de câteva ori în compania ei, în mod straniu, am simțit deodată că mă mustră conștiința și că trebuie să mă justific în fața lui. Probabil, aceleași mustrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine însumi și mai mult (câtă dreptate a avut Sonia!). Iar Stein își desfăcea larg brațele, cu o expresie de reproș, pentru că m-am îndoit de el, dar și de satisfacție, pentru că totuși i se dăduse dreptate. „Domnilor, exclama el mulțumit de sine, e timpul. E timpul să devenim, în sfârșit, europeni. E timpul să înțelegem asemenea lucruri.“ Deși treceam destul de des pe la Stein, nu s-a obosit să mă recomande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]