2,394 matches
-
care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil, avînd la bază textul literar al unui dramaturg român în afirmare, a cărui valoare nu-i cu nimic mai prejos decît textele suprasolicitate de scenele noastre numai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților combatanți, să-i ironizeze Într-o sintaxă voit savantă (Oster), ori În descrieri oximoronice la mai multe nivele (Echenoz). Eroii minimali sînt, precum În existențele lor anterioare, bolnavi. Ceea ce era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană”, dar investită de o valoare transcendentală subiacentă, acum devine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lor dement, ca-n Flandra." Al. Andrițoiu este un poet autentic pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare nuanțată într-o gradație savantă, de corespondențe, cum ar fi această artă poetică, în care depărtarea este profundă și hotarele precise dispar, iar vagului spațial îi răspunde fascinația amintirii: "Cea mai frumoasă lună e în lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le rup frâiele și să umblu cu ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată, ar fi devenit minor, dacă în el nu s-ar fi îmbinat atât de armonios folclorul și argoul orășenesc și limba savantă, topite parcă în expresia concentrată blagiană, în forma eliptică a lui Ion Barbu sau în formula jocului arghezian: "Ca și ouăle din puică/ eu rămân în tine, muică,/ tu, cea care pururi cloșcă/ m-ai luat ca și o ioșcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spontan. Formula de „complex organic” e compusă de poet pe baza unor amintiri de la lecțiile de chimie și anatomie. Un calc după „complex anorganic”, mineral. Autorul „Baletului” evită o referire directă la sex, rămînînd totuși destul de „sugestiv”. „Complex organic” sună savant, dar și face cu ochiul. Cu toate acestea, aluzia sa n-ar putea fi prea lesne descifrată fără versul următor: „Albe, stîrnind instinctul satanic”. Acum se vede mai bine cum a procedat. în vorbire exista expresia „instinct organic”, cel prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă scutește de o polemică directă cu toți cei care, de-a lungul ultimelor decenii, s-au întrecut în a amesteca în comentariile despre Bacovia psihanaliza, arta, știința etc. Asemenea „melanjuri” - observa scriitorul francez - duc către „un pedantism de femei savante”, chiar și atunci cînd sînt făcute de bărbați. „Arta lui Picasso - zice el, iar eu am motive să mă gîndesc, prin analogie, la Bacovia - așa de simplă, așa de instructivă și lecțiile ce se degajă din ea se obscurizează, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
des folosită pe continentul european, sugerând că partidele se coalizează pentru a exercita puterea, nu prin și pentru popor, ci pentru ele însele. Faptul că termenul "partid" are o reputație atât de proastă se datorează în mare măsură anumitor scrieri savante mai vechi asupra partidelor apărute spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, și în special lucrărilor lui Ostrogorski și Michels, care au privit partidele ca organizații ce, aproape inevitabil, înșeală voința poporului. Atacurile lor, în special cele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis, ruptura dintre realitatea livrescă a scriiturii sale și dimensiunea ei angajată direct, existențial. Sigur că portretul poetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul tău care nu a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iască", "urcând piramide de spaime și fiere", bineînțeles, Fără anestezie, sau gustă "picăturile de sânge.../ pe sub degetele mâinii scriitoare" alături de Fructe ale îngenuncherii; propriul trup se lasă brutalizat, supunându-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
având câte un analogon imediat identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură tensională, pe care chiar autorul ei tinde uneori a o reduce prin subterfugii ca ironia sau intertextualitatea savantă. De multe ori, poetul erudit apelează la o operație inedită, pe care aș numi-o de permutare a referenților livrești, în așa fel încât cititorului să îi fie aproape imposibil să decodifice sursa ironiei plurietajate a discursului liric. Aș cita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunosc gustul dragostei fără măsură./ Ascultați că vă grăește amorul prin a mea gură") nu le era străină o atitudine ce presupunea, după cum a observat G. Călinescu încă din Poezia realelor, "continua raportare a empiricului la metafizic", "alunecarea continuă și savantă între mistic și profan". Conjugarea în diferite proporții a celor două coordonate avea ca rezultat o paletă variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atît de familiare oricărui cititor cum sînt povestirea, dialogul sau tabloul, a rămas puțin studiată în comparație, de exemplu, cu povestirea sau conversația cărora, în cadrul lingvisticii discursului, li s-au consacrat peste tot, în Europa sau peste Ocean, numeroase și savante articole și studii, soldate, în ultimul sfert al secolului abia trecut cu serioase sinteze, uneori monumentale. Vreme îndelungată, descrierea a fost "maltratată", denigrată de-a dreptul, din cele mai vechi timpuri pînă nu demult, dacă e să-l credem pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
selectivă, cît și o activitate constructivă care depinde de descriptor și de intențiile sale atunci cînd descrie. EXERCIȚIUL B.2. Descrieți un același obiect (o tufă) din două puncte de vedere sau focalizări diferite (o pereche de îndrăgostiți și un savant botanist). Cunoștințe prealabile: descrierile expresive și reprezentative. Era duminică și afară era cald și frumos. O pereche de tineri căsătoriți se plimba prin parc și trecu pe lîngă un tufiș. Sophie deschise discuția și spuse: "O, Marc, privește într-acolo
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și mai ales în domeniul interpretării științei moderne. Astfel, Lupasco este în mod ciudat propulsat în avanscenă ca un precursor al iraționalului descoperit în opera lui Francisco Varela, Henri Atlan, Ilya Prigogine sau René Thom. Pe cînd, deci, un studiu savant și universitar despre "Edgar Morin și Irațional" ? E ca și cum o anumită castă a gîndirii confortabile ar fi teribil de deranjată de renașterea subiectului. Ce crezi tu despre această bruscă agitație în jurul iraționalului? E. M.: Înainte de a răspunde la asta, vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
național avea să primeze asupra Religiei, fapt care avea să-i permită acestuia să-și instituie propria religie. Generalizarea termenului de Europă în detrimentul celui de Creștinătate corespunde tocmai acestei suveranități depline a statelor naționale. Așa cum arată Pierre Chaunu, "Europa, cuvînt savant [...], va marca în secolul al XVII-lea din Vest pînă în Est biruința treptată a uzului curent"10. În Anglia, Franța sau Olanda, substituirea are loc între 1630 și 1660, după care cuvîntul se răspîndește în Est, devenind, în secolul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de energie resurecțională pe care se punea mereu temei în chip deosebit, surse evocate anterior de Kogălniceanu în eseul despre limba și literatura română (1837), pentru a le pune iarăși în evidență cu ocazia discursului solemn pregătit pentru o societate savantă din afară, aproape concomitent cu preparativele pentru Dacia literară. Citit în lumina schimbărilor produse atunci în istoria poporului român, programul revistei dezvăluie un moment de cristalizare a efortului cărturăresc de a îndruma literatura spre valorile unui autohtonism creator și spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al istoriografiei. Cronica, XXV, 20 (18 mai 1990), p. 1, 4 CARPATOLATINII Într-un moment când interesul general pentru România cunoștea un dramatic recul, cauzat de superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență, lumea savantă înregistra o frumoasă carte despre Latinii din Carpați, una ce-și propunea să prezinte din nou chestiunea continuității românești la nord de Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continent, iar istoricul V.A. Urechia a ținut să-l fixeze, în ceea ce avea mai semnificativ, într-un somptuos album de autografe și texte filoromâne. Situația reală, scoasă din registrul afectiv, a prezentat-o aproape concomitent, mai ales pentru lumea savantă, A.D. Xenopol. Protestul contra persecuțiilor naționale din Transilvania se unea, la el, cu istoria conflictelor româno-maghiare. Sunt cunoscute polemicile lui cu P. Hunfalvy, A. de Bertha, B. Jancso, Joseph de Mailàth și alți istorici unguri, pe care i-a antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nici Kepler nu a reușit să o descifreze. La cererea împăratului Rudolf II, Galilei a consimțit să de soluția anagramei : ,,Altissimum planetam tregeminum observavi.’’, cu alte cuvinte : ,, Am observat că planeta cea mai înaltă este un tricorp.’’ Se pare că savantul astronom descoperise că planeta este un tricorp. Astăzi se știe că în jurul planetei există mai multe inele și că fiecare dintre ele este alcătuit din nenumărate particole și gaze înghețate. Sistemul de inele este poziționat perfect în planul ecuatorial având
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
al statelor rânduiește raporturile supușilor lor între ei. Administratorii aleși de noi din public, pe baza înclinațiilor lor slugarnice, nu vor fi indivizi preparați pentru administrația țării. Astfel vor deveni ușor niște pioni în jocul nostru, în mâinile consilierilor noștri savanți și geniali, ale specialiștilor noștri, crescuți încă din copilărie în vedere de a administra afacerile lumii întregi. Știți că specialiștii noștri au cules învățămintele necesare pentru a administra din planurile noastre politice, din experiențele istoriei, din studiul tuturor evenimentelor de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]