2,615 matches
-
Pe Amherst Avenue. — Frank... Înainte de a pleca din Shanghai, ar trebui să dăm o raită pe-acolo. SÎnt multe case părăsite, Jim? Jim Închise ochii. Era foarte obosit, dar lucid, și se gîndea la orezul pe care tocmai Îl mîncase, savurînd din nou fiecare bob cu pește. Basie vorbea, iar vocea lui vicleană plutea În aerul plin de fum, cu miros de colonie și Craven A. Își aminti de mama sa, fumînd În salon, pe Amherst Avenue. Acum, că Îi Întîlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l vîndă chinezilor, Îl vor abandona noaptea pe bulevardele Shanghai-ului. — Basie, eu... Frank pusese o mînă pe umărul lui, gata să-l arunce În drum. — Am putea merge la mine acasă, zise Jim. E și mai luxuriantă. — Luxuriantă? Basie savură cuvîntul În aerul cenușiu. Se uită la casele din jurul lor, la frontoanele În stil Tudor și la fațadele albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încît un nume de marcă necunoscut conținea tot misterul unui mesaj din stele. După Basie, care avea Întotdeauna dreptate, avioanele americane de luptă, cu radiatoarele ventrale, care țineau sub foc aerodromul Lunghua se numeau Mustang, numele unui ponei sălbatic. Jim savura numele; faptul de a ști că avioanele erau Mustang era mai important pentru el decît confirmarea că Basie trăgea cu urechea la aparatul secret de radio din lagăr. Era flămînd de nume noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată Îmtr-o grămadă de moloz și grinzi de fier, iar peisajul expus acum vederii semăna cu o panoramă pe un ecran de cinema. Spre nord erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Barăcii 6. Conducătorul trupei era domnul Wentworth, directorul băncii Cathay. Îi plăceau spectacolele de amatori, cînd fiecare dintre cei implicați era În centrul atenției publice. Jim jucase rolul unui paj În Henric al V-lea, un rol pe care Îl savurase. Costumul pe care doamna Wentworth Îl confecționase pentru el din catifea roșie era singura haină decentă pe care o purtase În ultimii trei ani. Se oferise să o poarte În următoarea producție a actorilor din Lunghua, Ce Înseamnă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obscen Îl depășea, discuțiile lor triviale despre trupurile femeilor și despre părțile lor intime dădeau impresia că acești masculi terminați se provocau singuri, descriind ceea ce nu mai erau În stare să facă. Dar existau Întotdeauna expresii demne de Înregistrat și savurat pe care le auzea stînd culcat În cămăruța lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de o duzină de ori de fiecare locatar din Blocul E. Straturi de bandă adezivă unsuroasă, pătate cu sînge uscat și puroi, țineau coperta de cotorul ros. — Jim, mai citești Digest? Cel din august ’41 are cîteva chestii interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim aștepta răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l să muncească În fiecare zi, În schimbul revistelor vechi. Acești marinari comerciali plictisiți Își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
patru zile, conferințe, întâlniri, cursuri de perfecționare. Italia nu vrea să iasă din hotel, rămâne în pat să se uite la televizor, îi comand ceva de mâncare în cameră. Eu cinez în restaurantul hotelului cu alți colegi. Nu mă grăbesc, savurez mâncarea, vorbesc, glumesc. Mă simt invadat de o plăcere subtilă. Ea se află deasupra, ascunsă, gata să-mi alunece în brațe. Mă așteaptă, încuiată pe dinăuntru cu cheia. De câte ori bat la ușă, îi aud picioarele goale grăbindu-se pe mochetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi fost cea care trebuia să fie consolată. Parcă Încercând să-i ofere ei situația sa de proaspăt orfan. Yael murmură la pieptul lui ceva pe care Fima nu-l Înțelese și nici nu făcu efortul să-l Înțeleagă, pentru că savura descoperirea că Yael, ca și prim-ministrul Ben Gurion, era cu aproape un cap mai scundă decât el. Deși nici el nu se putea considera prea Înalt. Apoi Yael se desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi ne așezam la masa de prânz ca să fim posesorii lumii măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta, găseai cel mai bun riz colonial și oamenii făceau o călătorie la Zürich ca să-l savureze, această simultaneitate de dulce și acru, de felii de ananas, cuburi de carne de vită și vițel care-ți aduceau pe furculiță o bucată din Marea Sudului și preriile nesfârșite ale Americii se transforma apoi în gură într-o zbatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult din ceva ce n-ar mai fi vrut să piardă nici în ruptul capului. Pe urmă s-a fumat o țigară de foi care trebuia să fie „foarte frumoasă“, după cum spunea domnul Saner, ca unul ce știe s-o savureze și care, bineînțeles, trebuia să provină din Cuba: dar din fundal amenința mereu acel „niet“, te simțeai la „ultimul țărm“ și tocmai de aceea aveai tot dreptul să savurezi, cât se mai putea. A merge pe bicicletă nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frumoasă“, după cum spunea domnul Saner, ca unul ce știe s-o savureze și care, bineînțeles, trebuia să provină din Cuba: dar din fundal amenința mereu acel „niet“, te simțeai la „ultimul țărm“ și tocmai de aceea aveai tot dreptul să savurezi, cât se mai putea. A merge pe bicicletă nu mai era pur și simplu a merge pe bicicletă, era a zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici acum, la partenerul lui german de afaceri, destul de evaziv, în ciuda poreclei „Piper“ și a vizitelor la Gerda, în ciuda serii petrecute cu ea la Mannheim, când îi propusese să-i devină secretară. W. își vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori de culoarea sângelui. Ce urmau să facă după siestă, îi întrebă. Ralph avea să plece cu Alfa lui la Florența, dar Hans Saner și W. au decis, spre văicăreala generală a copiilor - noi am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante Doro, fie de una din doamnele pe care le cunoscuse la hotel. Drumurile le purtau prin sat și sus, pe coline, până la pădurile de brazi. Mama savura priveliștea care se deschidea înspre vale și către crestele munților, unde în zilele cu vizibilitate mărită se putea zări până și vârful la poalele căruia își petrecuseră vacanța atunci cu Curt și familia lui. Se gândea la iernile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a văii. Nici în preocupările casnice, nici în activitatea profesională nu existaseră schimbări rapide sau violente, în tot ce-l privea era o liniște pe care o iradia el însuși, când se apleca, cu mina celui ce știe să-l savureze, asupra unui filet Mignon și, după un mestecat pe cinste, scotea un „Ha!“, ca apoi să-și pună din nou în mișcare mușchii masticatori, gata de start. Fusese mereu independent și pe picioarele lui, decenii în șir se ocupase numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că nu mai trebuia să trăiască mult, că avea să scape în curând de toate incertitudinile și spaimele, că nu va mai avea de-a face cu Hackler sau cu fratele lui, „Oha“, îi reda tatei umorul său hâtru. Își savura viața tocmai pentru că, în sfârșit, era aproape de capătul ei. Era în toamna de după cel de-al doilea infarct, când mi-am vizitat părinții în vacanță. Un semnal de iarnă timpurie a turnat o încărcătură de zăpadă peste împrejurime. Îl însoțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai puternice momente ale acestui coșmar, iar episodul dintre Hilda și pictorul Egon ar trebui citat în întregime. ...Pe d. H. Bonciu îl putem urmări cu interes justificat. Pompiliu Constantinescu Vremea, 17 februarie 1935 * * * Sunt unul dintre aceia care au savurat cu delicii cartea lui H. Bonciu. Nu m-au speriat unele cruzimi. Am urmat pas cu pas evoluția eroului central, cu gusturile lui de profanare, dar și cu teribilele lui remușcări. Cuvintele sângerează. Cum există mari admiratori ai lui Céline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că, În același timp, ea aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În accentul american al lui Compton sau În capacitatea celorlalți de a interpreta aristocrați francezi. Nu știa care era protocolul În astfel de ocazii sau la ce fel de reacție trebuie să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este bine să vă atrag atenția. Continuă cu comentarii detaliate despre construcția piesei, pe care Henry abia dacă avu răbdare să le asculte. Mai târziu avea să vină și vremea retușurilor și a ajustărilor. Acum nu voia decât să Își savureze succesul. Veți recunoaște, cred, că spectacolul a fost foarte bine primit astă-seară, spuse el cu o undă de asprime. — Desigur. Dar este genul de spectacol care prinde mai bine În provincie decât la Londra, i-o Întoarse Archer. Și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa din Chelsea, Într-un sertar al biroului, se afla un roman terminat pe jumătate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ziua ei de naștere, ori de Ziua Mamei? În orice caz, încă înainte de al Doilea Război Mondial îmi închipuiam că sunt în stare să-i dăruiesc mamei mele ceva deosebit, un articol de import. Stăteam multă vreme în fața vitrinelor, savuram chinurile alegerii, ezitam între un platou de cristal din magazinul Sternfeld și un fier de călcat electric. Până la urmă a fost obiectul de la Siemens, foarte frumos și ca formă, al cărui preț enorm mama l-a aflat în urma unui interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari cu cele moi, am invocat apoi puiul duminical din oala oricărui francez și ne-am certat - în timp ce, după supa de pește, prietenii mei savurau o mâncare de râșcovi cu momițe de vițel pane - în legătură cu sărăcia din timpul Iluminismului, după atâta progres. De asemenea, importantă pentru noi era și întrebarea, neprescrisă încă, dacă Parisul era demn de un târg internațional. Și, de îndată ce alături de platoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]