3,958 matches
-
pe care o cresc în vederea călugăritului; deși legea se opune la această ceremonie înainte de vârsta de 40 de ani, se văd la biserică tot atâtea tinere câte bătrâne. Locuința le este de o curățenie exemplară, umblă numai în ciorapi pe scândurile albe ca zăpada, puține icoane sunt frumoase, mai ales la cele bătrâne, câteva Ierusalime, mari pânze pictate cu întreaga viață a lui Iisus, despărțite în mii de compartimente, cele mai vechi în stilul bizantin, cu un colorit cald și armonios
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult, așa de demult, că privesc întîmplarea detașat, indiferent, ba chiar cu puțină ciudă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau zgâria cu ghearele lungi acea poartă. Da, nu era deloc greu să auzi în gânduri gemetele sfâșietoare scoase de scândurile groase, atunci când monstrul încerca să le spintece, pentru a ajunge cât mai repede la oamenii cu carne fragedă, cuprinși de o teamă comună, ascunși în spatele zidurilor înalte, iar dacă ridicai privirea de-a lungul acelor ziduri - totul putea fi privit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că acesta era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei care l-au ucis erau negri. — Ce li s-a Întâmplat? — Doi dintre ei au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sé stea serios și sé nu dea pe fațé. Dar nu fécu nimic din toate acestea. Nici nu l-a Întrebat nimeni nimic. S-a dus dupé școalé și s-a așezat jos, pe o cérémidé. A scos din ghiozdan scîndura și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care-l ținea În guré sau dupé ureche. De multe ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori Împreuné. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori Împreuné. Că și Vasilii Ăduardovici, Vasilii Gavrilovici ducea scaune și scînduri, șumuiege electrice sau céldéri cu cuie și de foarte multe ori duceau amîndoi aceeași scînduré. Dar nici unul dintre aceste obiecte nu dispéreau, așa cum s-ar pérea normal sé disparé, ci se mutau numai cu locul pe teritoriul gospodériei. Lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină; în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie. Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i vie... trebui să-i vie... Mie de ce mi-a venit? Pentru c-a trebuit să-mi vie!... Dan trecea iute printr-o parte de oraș în care locuia boierimea. Curțile albe ca argintul, cu cerdacuri și scări a căror scânduri curate și ceruite sclipeau în lună, [erau] pierdute în mijlocul unor pomete; pe marginea uliței, deasupra zaplazurilor, atârnau câte - o jumătate din ramurile arborilor grădinelor... șiruri de nuci cu frunze late, gutîi și cireși... pe ici pe colo se zărea prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
petrece - memorii pe care le voi citi și eu. Lampa ardea între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier, iar eu îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieșind din casă, prin borta ușei la fata stăpânei din casă care tocmai se dizbrăca ca să se culce și ea, apoi pe vârful degetelor trecui prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre arborii ninși și străluciți în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară, iar bătrânul cioclu arunca încet, nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strade, astfel încît prostituțiunea îmbrăcată în mătase râde cu hohot pe urma virtuții zdrențuite? O, prostituțiunea și rușinea se-ngroapă-n morminte de marmură și-n sicrie de plumb acoperite de catifea, pe când virtutea doarme somnul ei etern între patru scânduri de brad. Și la ce esistă virtute, la ce? Pe teatru cu virtutea, cu noblețea - ce-nsemnează acei oameni de nimica, care-ntr-o lume de răi, de fațarnici, de egoiști fac pe virtuoși[i], pe nobili [i], pe sufletele caste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cine era ea? Ce era? Cu ce se ocupa? Actriță de mâna a doua, de la un teatru de mâna a doua, ea juca subrete, deși pasul și atitudinea arătau pe tragediana. Teatrul era într-un suburbiu al orașului, zidit de scânduri în mijlocul unor grupe de arbori cari formau, în complex cu alții mai depărtați, un fel de grădină sau, mai bine zis, pădurice. Pe-o ușă la capăt puteai privi pe scenă, cu toată crasa ei dezordine naintea reprezintărei, cu boschetele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vezi încă stând mobilele grămădite una peste alta, candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe canapele, oglinzi întoarse cu sticla spre perete, scoarțe învălătucite, rechizite aruncate una peste alta, și-n stânga, și-n dreapta cabinete de scândură numite garderobe, în care se-mbracă și se spoiesc actori [i] și actrițele. Intrai și eu pe scenă, printre mulțimea cea foitoare de mașiniști cari se-njură unii pe alții, și m-apropiai de una din cabinele de scândură în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de scândură numite garderobe, în care se-mbracă și se spoiesc actori [i] și actrițele. Intrai și eu pe scenă, printre mulțimea cea foitoare de mașiniști cari se-njură unii pe alții, și m-apropiai de una din cabinele de scândură în care știam că se-mbrăca ea. Printre spărturile scîndurei am privit și eu înăuntru. Sărmana copilă! Abia-i murise sora - sa, și ea trebuia să joace un rol vesel. Puțin alb trebuia feței sale celei de-o albețe palidă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel înfundat și sărac al tatălui meu. Prin ochiul de sticlă se vedea lumină. Trasei zăvorul de lemn de la ușa uscată și intrai înăuntru. Pe vatră mai ardea vo doi tăciuni subțiri de nuiele, tata dormea pe-un pat de scânduri nalt ca vatra. După cuptori era încă patul mamei acoperit c-un lăiceri, deasupra lui era [o] icoană veche și afumată a maicei Domnului, dinaintea căria ardea o candelă mică cu untdelemn. Mă lungii pe patul mamei fără să-l
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăsuri bine, ea-și strânge inima cu amândouă mînile și adoarme. Adesea culcîndu-se însă patul i se părea {EminescuOpVII 229} fier și perina piatră, astfel încît se scula și se culca apoi pe jos numa-n cămașă, pentru ca astfel, pe scândurile reci și goale, să doarmă mai curând. Acestei stări de lucruri trebuia să-i pun un capăt. M-am dus la ea cu inima plină de-o deciziune firmă, deși-necată de compătimire. Într-un neglijeu alb, ea ședea pe-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
EL fusese îndrăcit, ziceau ei, cum să binecuvântăm cadavrul unui îndrăcit "... Doi oameni săraci se găsiră cari să-l îngroape pentru câțiva reis din casa comunală. Îi sapară groapa într-un colț de cimitir. Sara, pe lună, veniră cu două scânduri bătute în cuie una de alta... îl puseră pe ele și se uitară și ei cam așa cum se uită omul la mort... este totdeuna o simțire, nu de compătimire, dar de deșert sufletesc cea din fața unui cadavru... - Frumos bătrân, zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pletele sure cad grele la pământ... capul mare și greu, căci morții sunt grei... {EminescuOpVII 251} - Ah! zise celălalt... ce mai gândești și tu?... N-avem noi destule de gândit, ca să ne pierdem acuma vremea cu privirea unui mort. Pe scânduri și hai! Ajunseră curând afară de oraș, la țintirimul cu murii lui albi și lungi, ce păreeau unși cu var de lumina lunei... trecură peste pragul portiței negre, s-apropiară de mormânt, lângă care fumega încă lutul proaspăt. În fundul mormântului umed
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
murii lui albi și lungi, ce păreeau unși cu var de lumina lunei... trecură peste pragul portiței negre, s-apropiară de mormânt, lângă care fumega încă lutul proaspăt. În fundul mormântului umed erau așezate paie... Ei îl răsturnară pe bătrân de pe scândură cu fața în jos, pe paie... aruncară înc-un braț de paie peste el... si începură a arunca pământ peste el... - E târziu, Boromeo, zise unul, hai și ne-om duce acasă... Mâne om veni de om împle mormântul... Am aruncat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și verzi, iar în mijloc, țesut în linii, câte - un idil întreg. Colo o fată dă iarbă verde un [ei] capre, dincolo doi copii îmbrăcați ca-n poveștile dramatizate și cari, prin pozițiunile lor, par a afecta reciproce intențiuni subversive. Scândurile de pe jos erau ceruite deschis, cam în coloarea alămîiei, în opozițiune cu ceruiala întunecată ce se-ntrebuințează. Dară auroasa lor netezime se vedea numai p-ici, pe colea, căci podelele erau acoperite cu scoarțe trainice de lână în patrate ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Petru cel Mare. La masă el pretindea totdeuna locul cel din urmă, mânca numai de post și bea numai apă. Ședea într-o camară fără încuietoare și toate mobilele lui era lucrate din topor de mâna lui proprie. Câteva scânduri pe două scăuieșe erau patul lui, acoperit c-un mindir de paie, o masă plină cu cărți bisericești și mirene de pe vremea lui, un scaun de lemn fără spate, niște icoane vechi lucrate de mâni călugărești pe păreții albi ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
soare, ceea ce da întregului simplu o arătare plăcută. El nu se supăra de nimic în lume, nimeni n-auzise vorbă slabă din gura lui. Altfel toată ziua-și făcea de lucru. Lega cărți, lucra roți foarte solide, zugrăvea icoane pe scânduri mici geluite, pe care le dăruia oamenilor din sat. Tot ce-i trebuia lui însuși își făcea singur. El era cusătoreasa, spălătoreasa, croitorul și ciubotarul sau propriu. Nu mai pomenim cumcă era și bucătarul său propriu, căci mânca foarte rar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să-i înzestreze fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care îl știa bine și la care se gândise adeseori, acel inel care-l tulburase într-o noapte de iarnă. 13. Era într-o noapte de ianuarie a anului 1462, când a văzut prima oară inelul. Stătea îngrămădit în scândura porții, la Snagov, fără speranțe, gândindu-se la cele 40 de zile cât fusese Pampu. A doua zi era luni, zi în care venea puțină lume la icoana făcătoare de minuni, mai cu seamă că era înainte de Bobotează și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]