4,770 matches
-
vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Iisus Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă - albă și strălucitoare - și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, este o fericire totală și înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, este un perpetuum immobile. “Eu sunt” îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt și înțeleg prin intelect și pe
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
Un vis rău îl tulburase... glasuri cunoscute îi șoptiseră vorbe de despărțire, brațe calde îl cuprinseseră pentru ultima dată... mirosul de busuioc și de mentă ce-l învăluise îi părea că dăinuia și-acum în preajmă... Se pomenise cu fața scăldată-n lacrimi de foc... Le ștersese, vrând să-și ascundă ochii înroșiți de-ai lui. În trecere spre baie, își zărise tatăl așezat la colț de masă, parcă împuținat de-o povară neștiută, nevăzută... Își ținea greul gândurilor cu mâinile
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine să zburde cu cerbii Valentina Geambașu Referință Bibliografică: CU
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
ca eu să nu știu și eu nu înțelegeam de ce nu trebuie să știu. S-a întâmplat, apoi, să-mi spună Poezia ceea ce n-am putut afla de la tine, scoțându-mi în cale o metaforă lămuritoare: Trupul sărutului S-a scăldat în lacrima Lui Dumnezeu Până a înviat a iubire Că-i crescu din umeri Aripi lungi și albe de înger Și-n sâni îi clocoteau Două gheme de foc stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
și mănoase de grâu și porumb, care-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
pe cap o viață de trăit”... acest lucru nu e prea ușor. Fiecare zi este o provocare, o luptă cu sine, cu tot ce ne înconjoară... Atunci când reușești să ”cucerești” o redută, seninul îți bate la ușă și inima se scaldă în bucurie. Da! Viața trebuie trăită, dar contează enorm și calitatea trăirii, oamenii care-ți apar în cărare.... Fără un strop de suflet, de iubire... toată această alergare nu are niciun sens, nicio valoare. Aici este problema majoră! Am urmărit
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
florilor răului”(flores du mal), așa cum scria Charles Baudelaire. Sigur, poezia mea este una profundă, mereu în căutarea unui adevăr prim. ”trădează o frământare existențială, tristețea trecerii timpului care ”prăduiește” totul, amăgirea eului cu frânturi de fericire, din păcate, adesea, scăldate în lumina trădării și nepăsării. Viața este un cerc istovitor în care ne zbatem, visăm, dar totdeauna vom avea privirea îndreptată către ”același țărm sugrumat de naufragii”... În final, viața pământească este o iluzie, un naufragiu...''( spune autoarea). În final
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > FLOARE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului FLOARE floare... eternă culoare răsari dintr-un pământ scăldat de soare în adâncuri albastre din mare din iubiri eterne,din iubiri trecătoare risipita în vânturi risipita în gânduri poeme pierdute-n candoare... a lumii culoare se naște din tine din viața ce pleacă,din viața ce vine simboluri divine
FLOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373413_a_374742]
-
Nu a erupt vulcanul... Doar inima-nfundată-n perne Își plânge fără grai aleanul.... Soarele a răsărit Pentru c-așa e universul... Ce-i pasă lui că n-am dormit Pândindu-ti noaptea mersul.... În grădină o nouă zi Se scaldă-n picături de rouă... Doar mie, pasăre stingheră Îmi tot ninge...și-mi tot plouă. Referință Bibliografică: TIMPUL IUBIRII / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada Segal
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
înverșunată a valurilor înspumate Ce ne-au mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
chipuri, prin zâmbete, grimase, prin nisipuri? Ce iese la lumină din dospire, cum se concretizează fapta în iubire? Copacul se cunoaște după rod, ce fructe port eu oare-n palmă? Ce vise țin ascunse în năvod? Culese din grădina vieții, scăldate în caldură sau în zgribulite nopți, Câți mieji de cântec sunt în mine copți? Iau cufărul de stele și speranțe prinse-n plasă și-mi car poverile de adevăr în inimă și-n casă. (20.09.2014) Referință Bibliografică: Autoanaliză
AUTOANALIZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373426_a_374755]
-
zi de sărbătoare În cinstea Sfântului Sobor În alte părți de lumi uitate Copii sărmani de foame mor Iar alte țări sunt ocupate Invadatorii vor petrol Pe-o stradă o fetiță plânge În vara cu ploi după ploi Orașe sunt scăldate-n sânge Invadatorii vor război * “Doctrinele de catacombe Și un conducător tembel Au inventat ploaia de bombe Invadatorii vor măcel” * Copii cerșec pe străzi și-n ploaie Ei cată-un strop de fericire Cei mari se joaca de-a războaie
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai vrea să te întorci napoi, Pe apele-n cascade, în șuvoi. Ce poartă-n ele doruri multe, Țesute-n poienile din munte. Le duce-n Prahova bătrână, Ce scaldă glia cea străbună. Ionel GRECU Azuga, 26 X 2015 Referință Bibliografică: VALEA AZUGAI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
POEZIA-NFLOREȘTE CU NUMELE TĂU Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Totul mai altfel e aici pe muchia aceasta deslipită de ochi și lumină cernut aici timpul înflorește cu fiecare surâs scăldat în roua-nflorită de cuvintele tale doar cuvintele ne sunt la îndemână și fiecare ne dăsăm colorați de zâmbetul timpului ce așa de bine ne prinde într-un mers ascuns în cuvinte până poezia-nflorește cu numele tău în ochii
MERS ASCUNS ÎN CUVINTE PÂNĂ POEZIA-NFLOREȘTE CU NUMELE TĂU de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373641_a_374970]
-
dată lumină, iar roua începu să picure cu bucurie pe chipul florilor. Mai încolo, un greieruș adormi la umbra unei frunze abia răsărită. Îi fusese prea somn de-atâta cântare din noapte, o buburuză își deschise, harnică, aripioarele și își scaldă antenuțele într-un picur de rouă, iar lumea gâzelor începu să se trezească la viață. Un fluture cu aripi diafane își scria, timid, în rotocoale abia simțite zborul către o fereastră, mare și albă. Dincolo, prin sticla cristalină se zărea
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
UN OM SIMPLU... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Calendarul arată ziua de 6 August 2014. Soarele îmi zâmbește din împărăția sa infinită... Cu sufletul plin de mulțumire și cu privirea scăldată în razele sclipitoare, ce îmi mângâiau întreaga ființă, m-am pregătit să pornesc la un drum... deosebit. Auzisem mai demult de un călugăr spaniol care, fără aprobarea oficialităților din localitatea unde trăia de o viață și fără ajutorul material al
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR Bate vântu-n Mănăștur Peste iarbă peste flori Și în chipul cel mai pur Ne scaldă în noi fiori Pe cer norii ca de vată Iată cât sunt de-mpletiți În tăcere când așteaptă De vânt să fie tiviți Niște vrăbii acum zboară Bătând aerul rapid Și privirea îmi măsoară Cu un deget insipid Un fluture
VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371335_a_372664]
-
cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru lui Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care patina vremii lăsase urme de verde întunecat. Un fulger brăzdă cerul de aproape și preț de o clipă chipul lui Iisus fu scăldat în lumina scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind într-acolo. Trăsnetul care urmă fu prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi cu putere, iar când sunetul ajunse deasupra lor o nouă zguduitură frământă pământul câteva clipe, apoi înfiorătiorul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
pe toată lungimea, mai mult un conac de stil vechi american,cu fața direct la golf și bulevard, ne așteaptă să intrăm. Dar eu nu vreau să ne grăbim până nu savurez în intregime panorama.Peste șosea,apele albastre se scaldă în lumina soarelui puternic,in partea stângă podul pe care am venit,iar peste apă,la mică distanță ,se văd impunători, zgârie-norii din oraș. Superb,depășea cu mult tot ce-mi imaginasem. De ce nu-i place aici,nu pot să
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
prețios. Însă nimic nu putea opri avântul. E greu de crezut ,dar San Francisco e-abia al patrulea ca mărime din California și-al paisprezece-lea din Sua. În altă zi, am traversat orașul cu mașina către vest ,ne-am scăldat în Pacific și ne-am răsfățat la soare pe cea mai lungă plajă pe care ți- o poți imagina. Sunt multe de văzut, am stat o lună acolo ,dar n-am văzut decât o parte. Dar am văzut cam tot
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului E nevoie de doi ca unul să țină adunate gândurile celuilalt în același loc, altfel ele vor zburătăcii spre zări pierdute. E nevoie de doi ca dimineața, să-ți fie scăldat în drag de viață primul pas; E nevoie de doi, ca ziua să-ți alungi oboseala sau nemulțumirea în ,,nu sunt singur!” E nevoie de doi, ca seara, bucuria să-și închidă ochii într-un strălucitor drag, luminâd interioare; E
DOI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371465_a_372794]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului De ce suspini, copilul meu? Nu știi că plânsul tău mă doare Că lacrima ce-ți scaldă ochii Revarsă-n mine-ngrijorare? De ce ești trist? Ce gând hain A înorat al tău surâs? Eu sunt aici să te mângâi Să șterg și lacrima ce-ai plâns... Și dacă încă te mai doare O rană împotriva firii Eu
DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371460_a_372789]
-
transpune, N-au nici trăire, nici durere, Sau dor aprins de-o mângâiere, Nici roua lacrimei căzute Pe fruntea vieții prea durute. Ai torțe vii în ochi... și ard, Eu, câmp de patimi în hazard Revendic ploile iubirii Să-mi scalde nerăbdarea firii. De mă zărești în preajma ta Dezbraci sfieli de catifea Mi-alungi de-ndat' tristeți haine Și schimbi o lume pentru mine! Ți-am spus și azi că îmi ești dragă? Mireasă-n gândurile mele Înveșmântată în dantele Țesute-n
ŢI-AM SPUS ŞI AZI CĂ EŞTI FRUMOASĂ? de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371519_a_372848]
-
flori Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui sunt vreascuri, o, Doamne, câte sunt! Și-o flacără aduce tot cerul pe pământ... Referință Bibliografică: În doi, la coasă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]