34,178 matches
-
mai frumoase: viorele, toporași, ghiocei, brândușe, flori de crin, dumitrițe, tufănele și câte altele.Toate mă priveau curioase. Unele mai îndrăznețe, mi se uitau drept în față. Altele mai rușinoase, mă ocheau pe furiș. Zâna m-o condus până la un scaun așezat taman lângă o albăstrea, care m-o luat în primire, privindu-mă cu mare îndrăzneală. Undeva, într-o parte, se găsea o masă acoperită numai cu flori de „Nu mă uita”, la care ședeau câteva ochișele șușotind între ele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spui că domnul doftor vine mai târziu, am să-l aștept aici la dumneata. Nu te superi?” „Nu mă supăr. Abia mai am cu cine schimba o vorbă.” Cum Surcică era vlăguit ca un câine, s-o așezat pe un scaun și o început a-l întreba pe portar: „Spune-mi, omule! Strigoaica ceea era una adevărată sau numai așa, o închipuire?” „O fost adevărată, cum te văd și cum mă vezi.” „Si de unde o venit strigoaica? Eu știu că strigoii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ochii de Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cabinet și l-o chemat pe doctorul de gardă. I-o dat strigoaica în primire și i-o spus: „Ai grijă de ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa îndrăzneală, directorul s-o repezit la el: „Da’ cine ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grijă de ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa îndrăzneală, directorul s-o repezit la el: „Da’ cine ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are aer și s-o așezat cu ochii holbați la bețiv. Bețivul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara. De unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
extensorul în debara. De unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Duce punga la ușă, se întoarce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau cu un șervețel împăturit în două, în patru sau în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sală mai sunt doar șase amatoare de dans. Toate mestecă gumă. Se uită, toate deodată, la ceas: dacă Lionel nu vine nici cu trenul de 9.40, duminica asta e pentru ele o duminică ratată. Pe marginea sălii sunt douăsprezece scaune. Fetele sunt așezate picior peste picior, un scaun da, un scaun nu, ca să nu se eclipseze una pe alta. Fete - e mult spus: mai curând e vorba de niște persoane de sex femeiesc, fiecare declarând între patruzeci și cincizeci de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Toate mestecă gumă. Se uită, toate deodată, la ceas: dacă Lionel nu vine nici cu trenul de 9.40, duminica asta e pentru ele o duminică ratată. Pe marginea sălii sunt douăsprezece scaune. Fetele sunt așezate picior peste picior, un scaun da, un scaun nu, ca să nu se eclipseze una pe alta. Fete - e mult spus: mai curând e vorba de niște persoane de sex femeiesc, fiecare declarând între patruzeci și cincizeci de ani - în funcție de onestitatea profesională. Ele având, de fapt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se uită, toate deodată, la ceas: dacă Lionel nu vine nici cu trenul de 9.40, duminica asta e pentru ele o duminică ratată. Pe marginea sălii sunt douăsprezece scaune. Fetele sunt așezate picior peste picior, un scaun da, un scaun nu, ca să nu se eclipseze una pe alta. Fete - e mult spus: mai curând e vorba de niște persoane de sex femeiesc, fiecare declarând între patruzeci și cincizeci de ani - în funcție de onestitatea profesională. Ele având, de fapt, între cincizeci și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Instinct de patru ori - cu gândul să-l omoare pe bărbatu-său - și-i cunoaște toate dedesubturile lui Sharon Stone. Așa că Matilde nu mai are, nici ea, nimic de ascuns pentru Lionel. Violent, viitorul francez o smulge pe Matilde de pe scaun. Dansează cu ea tangoul până la capăt, după care se îndreaptă spre ușă. Din mers, Fernando îi pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care simulează o lovitură fulgerătoare. Dosul palmei se oprește la fix un milimetru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în branșă drept cei mai veroși chirurgi, totuși n-am ajuns atât de jos, încât să vă fur banii din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și se oprește după o sută de bucăți. Simte că are o energie debordantă, caracteristică oamenilor nemuritori. Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o citește atent, după care întreabă, într-o franceză de baltă, condițional-optativul nefiind punctul lui forte: — Cu ce v-aș putea ajuta, domnule Clément? — Nu pe mine trebuie să mă ajutați. Pe conaționalul dumneavoastră, Lionel Frunza. Anghel se lasă cu scaunul pe spate și râde superior. — Istoria aia cretină cu trei bețivi cărora le-a prezis o țigancă, pardon, o clarvăzătoare c-o să moară? Iertați-mă - se uită din nou ostentativ pe cartea de vizită, ca să-i arate francezului că nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu directorul. Lionel devine brusc foarte popular printre clienții băncii: fiecare își amintește de câte ori a fost umilit la aceste ghișee și de câte ori a fost gata să bată cu pumnul în tăblie, dar n-a avut curaj. Funcționara se ridică de pe scaun și iese pe o ușă din spate. Revine însoțită de un ins foarte sigur pe el, care-i face un semn poruncitor lui Lionel să treacă la ghișeul VIP. Îl întreabă foarte agresiv: — Pot să știu și eu de ce țipați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am înșelat, aceasta e masa numărul 8. Doi picoli le trag scaunele celor doi clienți, care se așază vizavi unul de altul. Luminile se sting în celelalte laturi ale încăperii. Un chelner se apropie cu un sfeșnic cu o singură lumânare. Lionel îl vede și-l alungă ferm: — Nici să nu te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bate în lemnul mesei. Lumânări - de luni încolo. Chelnerul dispare. Șeful de sală le întinde meniurile. Cei doi citesc timorați felurile de mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți în altă limbă? — Denumirile astea se pot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deodată: apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când a băut șampanie încălzită, făcută șpriț. În semn de protest, latră nervos. Lionel se apropie de scaunul lui Liliane, lăsând în urma lui mari băltoace, cum a mai făcut nu demult. Taie trena rochiei în dreptul despicăturii, croindu-i astfel fetei o minijupă ultra sexy. Toți bărbații din sală pot observa cu ochiul liber că Liliane poartă un portjartier
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să-i tragă un dos de labă. Se abține în ultima clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe Anghel să se exprime în franco-română. — Pustnicii n-aveau lumină electrică. Scurt, că mă grăbesc: nu mai am mult de trăit. Anghel își deschide tacticos geanta: știe că obiectivul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întindă cablurile. — Unsă. Mai exact, stropită, îi arată Lionel două sticle de șampanie căzute la datorie. — Nu e grav. Văd că v-ați hotărât să evoluați într-un decor minimal, îi arată Gérard scenografia îndrăzneață, constând într-o saltea, un scaun și un birou. — Vreau să evoluez în voie. Ai adus banii? Producătorul scoate dintr-o servietă Lancel un plic care dă pe afară și o foaie cu antet. După episodul cu Anghel de la consulat, Lionel citește atent hârtia. Constată o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]