3,072 matches
-
știm, se confirmă. — Ce, care speranțe? strigă uluit Kolea. Doar nu credeți că Aglaia... asta nu se poate. Prințul tăcu. — Sunteți teribil de sceptic, prințe, adăugă Kolea peste vreo două minute, am observat că de la un timp ați devenit extrem de sceptic; începeți să nu mai credeți nimic și să tot faceți presupuneri; am întrebuințat corect, în cazul de față, cuvântul „sceptic“? — Cred că da, deși, de altfel, nu-s nici eu sigur. — Totuși renunț chiar eu la cuvântul „sceptic“, am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sunteți teribil de sceptic, prințe, adăugă Kolea peste vreo două minute, am observat că de la un timp ați devenit extrem de sceptic; începeți să nu mai credeți nimic și să tot faceți presupuneri; am întrebuințat corect, în cazul de față, cuvântul „sceptic“? — Cred că da, deși, de altfel, nu-s nici eu sigur. — Totuși renunț chiar eu la cuvântul „sceptic“, am găsit o altă explicație! strigă deodată Kolea. Sunteți gelos, nu sceptic! Sunteți infernal de gelos pe Ganea pentru fata semeață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devenit extrem de sceptic; începeți să nu mai credeți nimic și să tot faceți presupuneri; am întrebuințat corect, în cazul de față, cuvântul „sceptic“? — Cred că da, deși, de altfel, nu-s nici eu sigur. — Totuși renunț chiar eu la cuvântul „sceptic“, am găsit o altă explicație! strigă deodată Kolea. Sunteți gelos, nu sceptic! Sunteți infernal de gelos pe Ganea pentru fata semeață pe care o știm! Spunând asta, Kolea sări în picioare și izbucni în râs cum, poate, nu mai reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
faceți presupuneri; am întrebuințat corect, în cazul de față, cuvântul „sceptic“? — Cred că da, deși, de altfel, nu-s nici eu sigur. — Totuși renunț chiar eu la cuvântul „sceptic“, am găsit o altă explicație! strigă deodată Kolea. Sunteți gelos, nu sceptic! Sunteți infernal de gelos pe Ganea pentru fata semeață pe care o știm! Spunând asta, Kolea sări în picioare și izbucni în râs cum, poate, nu mai reușise niciodată să râdă. Văzând că prințul a roșit de tot, Kolea începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unuia din marii noștri vecini, iată o cestiune care se poate prezenta conștiinței oricărui om politic și, supusă o dată aparatului gândirii, se 'nțelege că trebuie să culmineze sau într-o afirmare sau într-o negare sau, în fine, în renunțarea sceptică de a da de pe acuma soluțiune unei cestiuni la care motivele pro și contra și-ar ținea cumpăna. Daca ne-am închipui națiunea întreagă concentrată oarecum într-un singur om, într-o singură conștiință individuală, am vedea că în momentele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sprijinul politicei sale nici la, Viena, nici la Berlin. Cum vedem, alianțe nouă se pregătesc în Europa. Un mare război e poate inevitabil. În vederea unei conflagrațiuni generale, guvernul nu este dator a spune țărei care e politica sa? A fi sceptic la toate este lesne: e destul a nu avea cineva obraz. Dar oamenii de stat nu știm că pot fi scutiți și de pudoare. Privim viitorul cu îngrijire, căci ce poate aștepta o nație de la niște oameni cari ne-au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt tocmai cugetarea aceasta demonstră că și sunt în adevăr. Teza: sunt, exist e pururea și în mod necesar adevărată de câte ori o pronunț ori o cuget. Cogito, ergo sum. Ce are a face această vestită teză, care a răsturnat filozofemele sceptice, foarte seducătoare tocmai prin profunditatea lor, cu lipsa de cugetare a Caradalelor și Pătărlăgenilor? Aceștia există ca orice carne cu ochi chiar daca n-ar gândi nimic, ba existența lor e cu atât mai vie și mai aparentă cu cât nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
l-au onorat c-o măgulitoare amiciție și i-au bucurat inima i-au zis totodată că nu poate conta pe ei pentru a îndrepta lucrurile, căci în țara aceasta nu sunt oameni onești. D-sa nu-i atât de sceptic. Daca nu există oameni, d-sa îi va face cu frica de procuror. De frica procurorului, bețele d-lui Fleva date școalelor se vor preface în lemne groase de cer și d. Fleva însuși se va simți fericit de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prefera pe străini acestei pături de plebe ignorantă și lacomă, lingușitoare cu cei de sus, obraznică cu cei de jos, care, pretinzîndu-se a fi a țării, se servă de acest unic pretext pentru a o spolia și a-i insufla sceptica îndoială daca mai este capabilă de-a se administra singură. [24 iunie 1881] ["D. C. A. ROSETTI, ESCELENȚĂ... "] D. C. A. Rosetti, escelență și actual ministru de interne, comunică prefecților un proiect de lege pentru admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
i-au acordat premiul Pulitzer? Parcă pentru a contrabalansa impresia produsă de Live or Die, următorul volum, Love, cuprinde poeme ce se vor o celebrare a vieții și dragostei, o carte foarte fizică, spune autoarea. Un bun exemplu, ar zice scepticul Gullans, ar fi poezia "For My Lover, Returning to His Wife". Culegerea de poezie Transformations, publicată în 1971, marchează un moment distinct în evoluția poetică a autoarei. Sexton încearcă să scape de obsesiile sale mai mult decât morbide, angajându-se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
vom analiza mai târziu). Held și McGrew (2003) ordonează principalele tabere în retorica globalizării și în special în relația dintre globalizare și statele naționale: - hiperglobaliștii, care susțin disiparea puterilor statelor naționale în favoarea unei piețe libere globale și a forțelor acesteia; - scepticii, care cred că actualele circumstanțe ale globalizării nu sunt fără precedent, în sensul că în timpul Imperiului Roman sau înainte de primul război mondial lumea era poate chiar mai globalizată decât este acum. În consecință, statele naționale nu sunt în pericol, ci
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
afectiv pus în recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricât de hotărâtă e, la el, opoziția față de literatură, înțeleasă ca expresie inevitabil convențională a experienței existențiale, oricât de mult îl obsedează, înainte de orice „rezultat” estetic, neliniștea trăirii, oricât de sceptic ar fi în privința promisiunilor de „eternitate” ale creației sau a succesului receptării, poetul și mărturisește, nu fără orgoliu, calitatea de om al scrisului, ca pe una dintre cele mai nobile învestituri. „Între a trăi aventura și a o scrie, prefer
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de măști. Revin la exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu, așadar, are previziunea postmodernității în ecuația epigonism-joc, la care nu poate adera. Interpretarea derridaiană a pharmakon-ului platonician sfârșește prin a deveni psihanalitică. Scriitura se naște ca paricid, pe modelul "complexului Oedip". Pentru ca să apară simulacrul, arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poeziei, încearcă și o oarecare detașare de "canon". El crede că postmodernismul autohton nu trebuie redus la generația '80. Un capitol al Poeziei postmoderne se intitulează, vlahuțian, Cine ne sînt... postmoderniștii?Mircea A. Diaconu încearcă chiar să preia ironia ușor sceptică a lui Alexandru Mușina: "Cât de fragil e conceptul pe teren românesc, o spune scepticul și răzvrătitul Alexandru Mușina. El constată, și orice exagerare folosește demonstrației, că pentru Mircea Cărtărescu, postmodernist e doar Mircea Cărtărescu, pentru Florin Iaru, postmoderniști sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
redus la generația '80. Un capitol al Poeziei postmoderne se intitulează, vlahuțian, Cine ne sînt... postmoderniștii?Mircea A. Diaconu încearcă chiar să preia ironia ușor sceptică a lui Alexandru Mușina: "Cât de fragil e conceptul pe teren românesc, o spune scepticul și răzvrătitul Alexandru Mușina. El constată, și orice exagerare folosește demonstrației, că pentru Mircea Cărtărescu, postmodernist e doar Mircea Cărtărescu, pentru Florin Iaru, postmoderniști sînt poeții <<Cenaclului de luni>>, pentru Ion Bogdan Lefter toți poeții generației '80, iar pentru Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și, de aceea, merită toate eforturile de a impune transmodernismul și în spațiul românesc. O ultimă carte a lui Ion Popescu-Brădiceni consideră că deja există aderenți la noua paradigmă culturală. El întocmește și o listă, asupra căreia eu încă sunt sceptic. În afară de noi, ar accepta noua orientare Victor Nicolae (New York), George Mirea, Virgil Bulat, Ioan Țepelea, D. R. Popescu,, Ion Hirghiduș, Irina Petraș, George Sorescu, Ovidiu Ghidirmic, Mircea Borcilă, Mihai Cimpoi, Gh. Schwartz 229 ș. a.. Desigur, vor fi fiind mulți intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a transformat în atomi sociali izolați și complet egoiști. De aceea - spre deosebire de toate relat]rile anterioare despre origini -, acest tablou care descrie atât de mult fapte este considerat nu un mit, ci o relatare pur științific]. Ar trebui s] fim sceptici în privința acestei afirmații. În formă neprelucrat] de mai sus, mitul pseudodarwinist conține cel putin tot atât simbolism emotiv reg]sit în ideologiile actuale și tot atâta propagând] în favoarea îngustelor idealurilor sociale contemporane că și predecesoarea să, varianta contractului social. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de așteptat ca oamenii s] trateze și alte creaturi cu respect, iar în cazul animalelor domestice, cu bun]țațe, deoarece comportamentul fâț] de animale era inclus printre acțiunile care urmau s] fie judecate în viața de apoi. Desigur, unii erau sceptici în privința vieții de apoi promise. La petrecerile date de egipteni, atmosfera era întreținut], în parte, de un harpist care încuraja oaspeții s] se dedea pl]cerii, deoarece nu aveau nici o sigurant] c] sârguința pe p]mânt le va aduce fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a acesteia. O evaluare shi-fei (corect-greșit), realizat] prin intermediul inimii și al minții ajunse la maturitate, nu poate fi conceput] f]r] acumularea și însușirea în prealabil a unor capacit]ți arbitrare de judecat]. Astfel, Zhuang Tzi ajunge la o viziune sceptic] asupra conduitei, si anume cea realizat] prin limbaj. Distincțiile firești sau estimative sunt corecte numai cu condiția existenței unui punct de vedere estimativ. Orice valoare shi se preteaz] unei interpret]ri corelative, în sensul c] ceea ce este corect dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se raporteaz] la vreme, la r]s]ritul soarelui și la trimiterea ploii atât peste cei drepți, cât și peste cei nedrepți, v]zând acest lucru ca pe un semn al bun]ț]ții necondiționate a lui Dumnezeu. Pentru un sceptic, aceast] atitudine poate duce la concluzia potrivit c]reia universul nu ține cont de meritele morale. În acest sens, Iisus este un arhetip pentru discipolii S]i. Etică Să difer] de etică obișnuit], care presupune a r]spunde binelui cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu numai). Ideea de tolerant] s-a înfiltrat în lumea „creștin]” în mare parte datorit] influenței acelora care erau îngroziți de intoleranță creștin], iar creștinii au înv]țâț s] disting] toleranță de o indiferent] fâț] de adev]r prin intermediul toleranței sceptice a unui om precum Voltaire. Întotdeauna au existat creștini care au înțeles acest lucru. Lecțiile amare ale secolului nostru i-au acordat importantă cuvenit]. 2) Etică creștin] este imoral], întrucat opereaz] cu un sistem de recompense (raiul) pentru un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drept un punct de plecare pentru cultivarea unei personalit]ți morale, cu condiția ca acestea s] conduc], în mod natural, la dezvoltarea unui sens etic care s] își g]seasc] motivația în viață interioar]. Cu toate acestea, el a fost sceptic cu privire la acceptarea insistentei anumitor sufiști asupra unei acțiuni morale subiective și experiențiale. vii. Etică musulman] în lumea contemporan] Practicarea și influența diferitelor moșteniri etice din Islam a continuat, în diferite m]suri, s] existe în lumea musulman] contemporan]. Musulmanii, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Despre natura lucrurilor, ne ofer] o prezentare destul de complet] a principiilor epicureice, deși nu prezint] multe informații cu privire la doctrina etic], iar Cicero ilustreaz], într-un mod foarte competent, tr]s]turile centrale ale sistemului epicureic, ale stoicismului, precum și ale concepției sceptice adoptate de Școală lui Platon din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. În rest, dovezile existenței erei elenistice - care include alte școli minore, cum ar fi cea cinic] - trebuie culese din sursele disparate ale autorilor de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorie etic] cu des]vârșire naturalist], în consonant] cu perspectivă lor global] extrem de științific]. Cel mai cunoscut din acest grup, de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar aprecia mediul filosofic contemporan ca fiind înrudit. În acest timp, în Peninsula Iberic], tradiția tomist] a persistat într-un grup de catolici neo-scolastici. Majoritatea afirmațiilor lor consistau din a extinde și a comenta pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
indivizii sunt influențați de comunitatea în care tr]iesc, ei pot elabora în mod rațional noi soluții pentru problemele sociale, acționând împreun] în mod constant în sensul reform]rii comunit]ții și a profilelor morale proprii. 3. Îndoielile relativiste și sceptice legate de existența unei morale eterne și, obligatoriu, universale, izvorâte din cunoașterea variet]ții codurilor și a practicilor din întreaga lume, au fost exprimate de c]tre Montaigne și dezb]tute în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]