3,006 matches
-
pot ilustra și o dimensiune militară, multe dintre ele fiind adevărate cetăți și jucând un rol activ în sistemul defensiv al țării, având în vedere restricțiile impuse de dominația otomană mai ales după mijlocul secolului al XVI-lea. Mănăstirile și schiturile construite de voievozi și boieri, înzestrate cu un bogat patrimoniu și importante privilegii, sunt depozitare ale unui bogat tezaur de cultură și civilizație românească. Mesajul istoric transpare din picturile murale, din pomelnicele străvechi păstrate, obiecte de cult, cărți tipărite, monumente
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
nu s-a păstrat decât vechea clopotnița de lemn. BISERICĂ SF. APOSTOLI DIN COMANESTI Monument istoric . Biserică parohiala din comuna Bala , situată la 53 km N de Tr. Severin și la 12 km de Baia de Arama. Ridicată pe locul unui vechi schit , făcut de Milos Iuzbașa . În Pisanie se consemnează anul de întemeiere 1879 și anul zugrăvirii 1882, pictor Simeon Ionescu din Tr. Severin . Pe un perete interior se află înfățișați color ctitorii : C-tin Frânculescu și soția Dumitra , Ilinca M . Scânteie
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Vale a Cernei, Cheile Țăsnei, Cheile Sohodolului și Peșteră Ponoare, Peșteră Isverna, Peșteră Bulba și Peșteră Cloșani, care ar putea constitui trasee turistice pentru asigurarea unui sejur plăcut. Nu departe de Bala se gaseste mănăstirea Tismana, ctitoria călugărului Nicodim și schitul Cioclovina. Prin implementarea acestui program de către o echipă tânără a Primăriei din localitate, condusă de către primarul Constantin Chițimia și viceprimarul Valeriu Ohima, secretarul Mihai Șoalcă și de către consilierii locali, stațiunea Bala ar putea deveni o zonă atractivă și reprezentativă pentru
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,95%). Pentru 2,63% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul eponim al comunei a purtat numele de "Măstănești" până la înființarea în 1594 a schitului Apostolache, denumit după comisul care l-a înființat împreună cu soția sa, Voichița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova și era formată din satele Mârlogea, Tisa și Buzota, totalizând 1556 de locuitori
Comuna Apostolache, Prahova () [Corola-website/Science/301636_a_302965]
-
sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe familii, dintre care amintim: fam. Pantuc, fam. Vasian și altele, a căror nume s-au pierdut în
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
tot la nord, urmează delimitarea de Comuna Borca prin Preluca Dreptului și Obcina Grințieșului, până la vârful Grințieșul Mare . Limta nord-vestică urmează cumpăna apelor dintre bazinele Grințieșul Mare - Bradu și Valea Seacă - Bărăsău, spre comuna Tulgheș. La sud și est, Obcina Schitului delimiteză comuna Grințieș de comunele Bicazu Ardelean și Ceahlău. Comuna este strabatută de în principal de DN15 care traversează Carpații Orientali, legând Piatra Neamț de Toplița. Altă cale de acces din localitatea Grințieș este DJ155F care se ramifică din DN15 și
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
vedere al ortodoxiei românești contemporane (Arhimandritul Iustin Pârvu, părintele Atanasie Ștefănescu, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa) și culturii românești (poetul Radu Gyr) precum și implicării active în disputele naționale privitoare la pașapoartele biometrice și exploatarea gazelor de șist. Administrativ tutelează alte mănăstiri sau schituri - tot în zona Neamțului. Lăcașul, având hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", a fost înființat în anul 1991 într-o poiană (Hașca) din Munții Stânișoarei de către Arhimandritul Iustin Pârvu, în amintirea celor care au suferit în detenție în timpul regimului comunist
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
apoi al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, cu componența actuală. În comuna Cornu se află (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1811), monument istoric de arhitectură aflat în satul Cornu de Sus. Din ruinele schitului de odinioară, peste șuvița de apă limpede și rece a râului Valea Rea, a “răsărit”, am putea spune, în mijlocul aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Rea, a “răsărit”, am putea spune, în mijlocul aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
din satele Filipeștii de Pădure și Siliștea Dealului, având în total 1329 de locuitori. În comună se aflau două biserici, una fondată în 1688 de familia Cantacuzinilor și alta la Siliștea Dealului, zidită în 1833 de doi călugări, servind drept schit de maici o vreme, înainte ca locuitoarele sale să se mute la mănăstirea Zamfira. În comună exista școală de la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1892 învățând acolo 40 de elevi (din care 4 fete). Satul Dițești era reședința
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în memoria vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din 10 iunie 1670 și 8 august 1688 se relatează
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din 10 iunie 1670 și 8 august 1688 se relatează că "«mânăstirea lui Iordache, vornic de pe Cricov»" fusese închinată mitropoliei de către vel medelnicerul Stroe, nepotul lui
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
paleoliticul superior (situl din Poiana Roman), aceasta făcând din Lapoș cea mai veche așezare omenească din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
din Lapoș cea mai veche așezare omenească din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică. Se spune că în jurul
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica din Davideni este ctitorită de Iordache Cantacuzino în anul 1774. Pe teritoriul aceleiași comune, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Vânători", făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Vânători, Nemțișor, Condreni, Debruța, Todirițeni, Lunca, precum și mănăstirile Neamț, Secu, Vovidenia, Prohov, Sihăstria și schitul Sihlea, cu o populație totală de 3638 de locuitori. În comună existau 11 mănăstiri, patru biserici de mir, 13 mori de apă și două școli. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Vânătorii Neamțului" în plasa Cetatea Neamțu
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”.. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile ei fiind asemuita oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. În 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserică Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgura mânăstirile Buluc și Tarnița. În 1732 se inaugurează Biserică Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Românului. Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari în cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Drăghicești (1744, strămutată în 1988) din Călinești; Biserica de lemn „Sfântul Apostol Toma” și „Sfinții Voievozi”, zisă „a Turcului” (1758-1759) din Cârstieni; biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fostului schit Lacu Negru (1787) din satul Radu Negru; și mănăstirea Râncăciov din secolul al XV-lea (cu modificări în 1648 și 1868), ansamblu cuprinzând biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Înălțarea Domnului”, fundațiile chiliilor, anexelor și turnului de poartă
Comuna Călinești, Argeș () [Corola-website/Science/300612_a_301941]
-
din Ciocănești; una din 1713 de la casa Ionescu Nicolae (nr. 49) de pe DN7 în același sat; una din 1726, strămutată în 2000 în fața casei parohiale (nr. 284) din fostul sat Gorganu de Jos (astăzi în satul Gorganu); crucea-pisanie a fostului schit Lacu Negru (1759), aflată astăzi în curtea cimitirului bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Radu Negru; una din 1667 aflată în curtea bisericii „Sfântul Dumitru” din Văleni-Podgoria; una din 1727 aflată în același sat, la 500 m sud de biserică, lângă casa
Comuna Călinești, Argeș () [Corola-website/Science/300612_a_301941]
-
Sghiab. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș, iar în 1968, au trecut la județul Argeș. Tot atunci, comuna Stănești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Corbi. În comuna Corbi se află schitul rupestru „Sfinții Apostoli” (secolele al XIV-lea-al XV-lea, cu refaceri în secolul al XVIII-lea și la 1814) din Jgheaburi, ansamblu monument istoric de arhitectură de interes național, alcătuit din biserica rupestră „Sfinții Apostoli”, ruinele chiliilor rupestre, stânca
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
rupestru „Sfinții Apostoli” (secolele al XIV-lea-al XV-lea, cu refaceri în secolul al XVIII-lea și la 1814) din Jgheaburi, ansamblu monument istoric de arhitectură de interes național, alcătuit din biserica rupestră „Sfinții Apostoli”, ruinele chiliilor rupestre, stânca schitului „Sfinții Apostoli”, o bisericuță de lemn (secolul al XIX-lea) și un cimitir (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Tot de interes național sunt și situl arheologic de la Coasta Frumoasă-Cârstienești, aflat la 400 m nord de satul Corbșori și
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
și la 500 m est de Râul Doamnei, unde s-au găsit urmele unei așezări medievale din secolul al XV-lea; precum și șase cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare, datând respectiv din 1790 (cea de la nord de schitul „Sfinții Apostoli” din Jgheaburi), două din 1660-1673, una din 1776 (aflate în satul Poienărei), 1802 și 1725 (în satul Stănești). În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]