4,690 matches
-
nu s-ar putea În nici un caz afla - pașii l-au dus către Valea Morii, În apropierea Eleșteului pe malul căruia a și adormit. Numai printr-o minune nu s-a rostogolit prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dobândit În secole și milenii de experiență; o roată din față a unui tractor a luat-o de una singură la vale pe coasta dinspre Dunăre și, fără să producă victime sau pagube, s-a prăvălit pașnic și s-a scufundat În apele adânci ale canalului de irigații ce se Învecinează cu localitatea; Colonelul Socol a sărbătorit Împlinirea unei frumoase vârste, prilej cu care a fost vizitat și felicitat de către domnul Primar care a aflat că, În ciuda zvonurilor, motocicleta Zundapp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dea expresie până și poezii lor lui Blaga... Aflăm că poeziile ei, strânse în volumul la care ne refe rim, n‐au mai apucat să‐i treacă pe sub priviri pentru că” pasărea vieții a alunecat” și „căzând din înaltʺ s‐a scufundat în pământul care „de fiecare dată naște primăveri.ʺ Ion N.Oprea PENTRU BĂRBATUL... „Te‐am admirat secole‐ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zidurile exterioare de piatră ale castelului nu aveau decât patru metri înălțime. Astfel, înălțimea de opt metri a stăvilarului se calcula de la o bază de patru metri. Socotiseră că, dacă nivelul apei creștea până la acea înălțime, avea nu numai să scufunde zidurile exterioare din piatră ale castelului, ci și să inunde castelul propriu-zis sub aproape doi metri de apă. Numai rareori, însă, se întâmplă ca un proiect să se termine înainte de termen. Iar problema care-l tulbura cel mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pus în aplicare și, timp de o jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i împinseră întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca răspuns la întrebarea lui Hideyoshi, Kanbei arătă spre un șir de brazi, care se vedeau, vag, la apus. După cum vedeți, în acea zonă barajul are o deschizătură de vreo patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele, cei căzuți se scufundară până la mijloc în apa noroioasă, cu miros viciat, de culoarea cernelei. Chiar dacă puteau să se ridice și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori, iar drapelele și flamurile începură să se vadă din castel, apărătorii crezură că erau salvați. Dar, nu peste mult, înțeleseră imposibilitatea situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică începea să-și croiască drum în conștiința lui. Acest fapt în sine putea juca rolul decisiv între victorie și înfrângere. Începea să se scufunde sub valurile pe care el însuși le stârnise. Mitsuhide stătea pe colina din fața taberei, privind norii. — Se-arată a ploaie, murmură el, într-un vânt care nu dădea nici un semn de ploaie. Era esențial ca un general care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-am și zărit pe stăpân: un turc între două vârste, puțintel la trup, scufundat în niște șalvari cam mari și adăpostit sub un fes roșu la fel de nepotrivit pentru statura lui, care ne întâmpină zâmbind cu toată fața lui spânatecă. Cu un gest de mare respect, se înclină adânc ducând, mâna dreaptă la inimă. Bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să se scufunde încet, încet în mocirla resemnării prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din antichitate pe meleagurile acestea, înțelege rapid că modalitatea aceasta de abordare a problemei nu-i folosește la nimic și alege să se descurce de unul singur, să-și găsească o pilă, să cotizeze la un partid, sau să se scufunde discret și el ca mulți alții în economia cenușie. Știa el ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare român se descurcă pe cont propriu”. În timpul acesta, îmbuibații
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nelipitul telefon celular, și brusc, ne găsim neștiute valențe de analiști politici și „analizăm” fiecare la nivelul de prostie la care a putut accede fiecare, contribuind în felul acesta zeloși, la creșterea meteorică a nivelului prostiei colective, în care se scufundă lumea aceasta debusolată. Totuși cu conștiința, că vorba sa, nu poate mișca nici o frunză de la locul ei, românul vorbește în continuare, considerând că vorba e doar vorbă-n vânt, nu-l costă nici un ban. Eu totuși, timid, din colțul meu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un moment atât de Însemnat al vieții mele. Și oricât de absurd era să sper În iluzia unei revederi, simțeam că a mă desprinde de ea ar fi fost ca și când aș fi ales să nu respir. Nu voiam să mă scufund tot mai adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lăsa în părăsire florile. Și avea atât de multe! Când am ajuns la un mic heleșteu din care îi venea apa folosită pentru răzoarele cu legume și flori, am băgat de seamă că vârșele cu pește aduse din vale erau scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt, ci a rămas în contemplarea unei tufe de vâzdoage... Îl simțeam că stă de vorbă cu ele... La o vreme s-a trezit din visare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se ținea o petrecere de lansare a unui nou serial de televiziune. Brigit auzise de asta la serviciu. Se părea că aveau să apară și vreo câțiva tipi frumoși și celebri, c-o să fie destulă băutură pe gratis ca să poți scufunda un cuirasat, iar noi mai speram c-or să fie și nenumărați fani ai cocainei care aveau să fie de acord să-și împartă rezervele cu noi. N-am avut invitații, dar am intrat fiindcă Brigit s-a oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fundul vasului e plin de noroi. — Păi trebuia să fie acolo, nu-i așa? zise Gaskell. Eva înaintă iar prin apă spre bordul navei. — Pur și simplu s-a întâmplat să ne înțepenim pe un banc de noroi. Eva se scufundă iar, dar și axul de transmisie era curat. — Doar ți-am spus, zise Sally în timp ce o trăgeau pe Eva înapoi la bord. Ai obligat-o să facă asta doar ca s-o poți vedea în bikinii ei de plastic, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu s-ar fi aruncat de pe acoperișul casei. Soția declara insistent că fusese o glumă care se sfârșise prost; amanta susținea că fusese sinucidere. Oricum ar fi fost, Alec Smith era mort și vaporul Harry Dunkel era pe cale să se scufunde. Intră în scenă un tânăr artist pe nume Gordon Dryer. Harry îi organizase prima expoziție din viață cu șase luni înainte de catastrofa cu Smith, nu pentru că ar fi fost impresionat de opera lui (abstracțiuni severe, mult prea raționale, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dezlegat în fața legii, desfăcând căsnicia care ne ținuse laolaltă atâția ani, dar chiar și așa, mai aveam un lucru în comun și, pentru că vom fi părinții lui Rachel până la sfârșitul zilelor, crezusem că această legătură ne va împiedica să ne scufundăm într-o stare de animozitate permanentă. Dar gata. Telefonul acesta reprezenta finalul, iar de acum încolo, Edith nu va mai fi pentru mine decât un nume - cinci literuțe simbolizând o persoană care încetase să mai existe. A doua zi, marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a câștigat nu știu ce premiu al industriei, spune pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sâmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adânc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o imaginez pe vară-mea Kerry strângând la piept victorioasă nu știu ce trofeu de argint Cel-mai-bun-agent-de-turism-din-lume-ba-nu-din-univers. — Și a sunat și Connor, ca să vadă dacă știu ceva de tine, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Abia aștept. Noapte bună, Emma. — Noapte bună. Când Îmi Întoarce spatele pentru a coborî, urc scările spre etaj. Mă duc spre scaunul din față, locul În care Îmi plăcea la nebunie să stau când eram mică și privesc spre Londra scufundată În noaptea adâncă și ploioasă. Dacă mă uit suficient de mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o aud pe Lissy la capătul firului. Am fixat videoul. — Mersi, Liss, spun cu gura plină. Ești o fată de aur. — Nu-mi vine să cred că nu te lasă să te uiți și tu. — Știu. E extrem de nedrept. Mă scufund mai bine În scaun și mai mușc o dată din Aero. — Lasă, nu contează, ne uităm diseară Împreună. O să-și fixeze și Jemima videoul ei, așa că nu se poate să nu se Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Artemis imediat. Nu vom uita. Paul dispare iar la el În birou, iar eu rămân cu ochii țintă la computer, așteptând să se Încarce programele. O să fie bine, Îmi spun. Am să mă concentrez asupra muncii, am să mă scufund total În... Când, brusc, Îmi dau seama că cineva fredonează o melodie, destul de tare. Parc-aș recunoaște-o de undeva. E... E formația Carpenters. Iar acum, i se alătură În cor alți câțiva. — Close to yoooou... — Ești bine, Emma ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]