2,238 matches
-
el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II-lea, ăsta? — Păi, l-am văzut duminica trecută, nu? spuse primul chelner. — E o girafă, Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi umplu mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
funcționează. El spunea că-i o idee cretină, „o teorie ca atâtea altele“. Nu reușisem să-nvăț gramatica și zicea că-s un prost imposibil și că și el era prost că-și bătuse capul cu mine. Era un tip scund și stătea sobru În scaun, cu mâna dreaptă băgată-n aparat și privirea ațintită drept Înainte, spre celălalt perete, În timp ce benzile de cauciuc Îl loveau În sus și-n jos peste degete. — Ce-o să faci când se termină războiul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șorțul, privindu-i pe cei doi. Da, domnule, spuse În cele din urmă. Al se dădu jos de pe scaun. — Eu mă duc În bucătărie cu cioara și cu șmecherul ăsta. Hai, valea-n bucătărie, negrule. Și tu, șmechere, haide. Bărbatul scund Îi urmă pe Nick și pe Sam În bucătărie. Ușa se trânti În urma lor. Max rămase la tejghea, față-n față cu George. Nu-l privea pe George, se uita-n oglinda lungă din spatele barului. Localul tocmai ce fusese transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și scund. În vagonul de dormit, conductorul trăsese paturile din perete și le pregătise. Doamna din America nu putea să doarmă noaptea, pentru că trenul era un rapid care mergea foarte repede și ei Îi era frică de viteză În Întuneric. Patul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră. Era bătrân și Înalt. Se uită la John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doi medici de pe ambulanță, Doc Fischer și doctorul Wilcox - unul stătea la birou și celălalt pe un scaun rezemat de perete. Doc Fischer era slab, avea părul nisipiu, buze Înguste, ochii vioi și niște mâini de cartofor. Doctorul Wilcox era scund, brunet și purta mereu cu el o carte plină de indexuri, Prietenul și ghidul tânărului doctor, o carte care, consultată pe orice subiect, Îți oferea simptomele și tratamentul. Era indexată și invers, astfel Încât, În cazul În care căutai după simptome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă curată. Am Încercat vinul nou. Era foarte ușor, limpede și bun, și mai păstra Încă gustul de struguri. La masă mai erau Fontan și madam și băiatul mic, André. — Ce-ai făcut azi? mă-ntrebă Fontan. Era un bătrân scund, cu un corp obosit de la munca În mină, cu o mustață gri, lungă, și ochi strălucitori, și era de pe lângă Saint-Etienne. M-am ocupat de carte. Citești cărți bune? mă-ntrebă madam. — Vrea să spună că scrie cărți, ca un scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie? — Sora. — Nu, spuse domnul Frazer. E o femeie de treabă, foarte inteligentă și capabilă de multă compasiune. — N-am Încredere În preoți, călugări și surori, spuse cel slab. — A avut niște experiențe mai urâte când era mic, spuse cel scund. — Am fost paracliser, spuse slabul cu mândrie. Da’ acum nu mai cred În nimic. Nici la slujbă nu mai merg. — De ce? Ți se urcă la cap? — Nu. Alcoolul mi se urcă la cap. Religia este opiu pentru mase. — Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de care vorbești a Început să bată, dar vom găsi În noi tăria de a ne mai aprinde la jăratecul mutat În cenușă... SÎntem Încă tineri. Și cînd ești tînăr...” Poarta casei lui Lung se dă În lături. Un bărbat scund, În jur de treizeci de ani apare În prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, Întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină În creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea ochiul, o suliță înfiptă în umăr și alta în coapsă. El însă continua să înainteze încet, cu pași greoi, cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
calmul. — E o chestiune de structură fizică. Un retiarius trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund - trebuie să reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el aleargă la adăpostul scutului. O singură privire e de ajuns ca să-ți dai seama că tu te încadrezi în acest ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răspunse. Trecu încet prin fața statuilor de lemn ce purtau armele gladiatorilor. Se opri îndelung în fața celei care avea armele lui Titus, apoi se așeză lângă Manteus. Privi în jur. Ochii i se opriră la ceasul acvatic pus pe o coloană scundă, lângă masă. Se uită la Manteus zâmbind. — Văd că ți-a mers foarte bine în ultima vreme. Ai câștigat de pe urma campionilor tăi. Manteus arătă spre ceas: — Chiar ieri l-am cumpărat. Nu-i așa că-i minunat? — Știu că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Titus. Viața veșnică... Zeul meu îmi dăruiește viața veșnică. Întotdeauna am încercat să lupt de partea Binelui... Deodată, o mână hotărâtă îndepărtă draperia de la intrare, dincolo de care se zărea cerul cenușiu din acea dimineață de noiembrie. Intră un bărbat scund, zvelt, înfășurat într-o paenula de lână. În urma lui mergea un servitor care ducea un sac mare. — Proculus! Errius Sartorius sări în picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în crusta-i verde însă, jarul vremii deveni opac. Am răsărit fără spini și buruieni cu floarea, cuprinsă de sfială, descoperită în cerurile de pământ, în luciul apei ce încă răstoarnă lumea din loc, cu bucuria de foc! Genunchii mei scunzi tot sub patrafire-i ascunzi? De această noapte să trec, săgețile să le-nec, ființă căzută în aceeași lume dintr-o stare anume. * * * Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oxidoribonucleic ?... Păi... Ce păi, măi flăcăi, că-i jale ! Cred că ați uitat să înscrieți Capra ca activitate în statutul Societății voastre cu Răspundere Limitată... Unde-i chitanțierul fiscal și...ăla de acolo cine-I ? Vasilică... Minor, nu ? Că-i scund de tot chiar dacă i-ați pus mustață...E jaleee ! încălcați până și drepturile internaționale ale copilului, dreptul muncii, dreptul la șomaj, gaj, partaj și dreptul ca drept. Nu vă supărați că intervin...Sunt gazda. Aha. Părtaș...Zi ce ai de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
iubiți de public, unii au plecat În Italia și vorbesc cursiv direct În latină, conduc Într-un fel și fără să vrea țara spre culmile absolut netede ale limbajului neted, sînt și ei oameni, la urma urmei, sprinteni, foarte tineri, scunzi, cu cravată de mătase galbenă la trening și căciuliță neagră pe ochi cînd e cald, ne reprezintă În lume cu acel univoc brio În priviri, sînt de neînlocuit. Cu toate acestea am auzit nu de puține ori de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pendulei, simbol cristal, care măsoară lupta lui Matzerath cu timpul. Sigur că angajat Într-o asemenea bătălie nu mai vrei să crești, e o chestiune ce ține de tactica militară elementară, ai mai mulți sorți de izbîndă dacă ești mai scund. Singurul lucru care mi-a lipsit din cartea lui Grass a fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
printre sigle și rînduri, și să ne Îndreptăm atenția spre marele pian de concert, un Steinway donat Ateneului de Mariana Nicolesco. Pe Michel Petrucciani Îl văzusem pînă atunci de vreo două ori la televizor și nu realizasem cît e de scund. Așa că În clipa-n care a intrat pe scenă nu mi-a venit să-mi cred ochilor, era chiar mai mic decît marele pian de concert, practic nu depășea Înălțimea unui copil de trei ani. A făcut o plecăciune ajungînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În România anilor ’60 ’70 este dezvoltarea fizică a tineretului.” Academicianul Își susține afirmația cu amîndouă palmele spunînd că tinerii acelor ani minunați deveniseră mai Înalți și mai grei. Din păcate nu le-a măsurat și creierul. Care devenise mai scund și mai ușor ca pana. În consecință toată lumea putea circula cu troleibuzul, fără Înghesuială. Ca o recunoaștere a acestor merite de necontestat, după decembrie ’89 „am fost ales președinte de onoare al celor peste șapte sute de mii de diabetici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
presiunea arterială. Suferă, la răstimpuri, de un fel de "mauches-volantes" din pricina sîngelui." "Vărul inginerului, Mantu, vine acum din Delhi, unde era, profesor secundar, ca să ocupe un post de lector în Government Commercial School. Pare să aibă treizeci de ani, e scund și slab, și locuiește într-o cameră vecină cu a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem "misterul" ei. Inventa tot felul de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne uitarăm amîndoi la el. Al Wagner, tanchistul, mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]