2,779 matches
-
și a splendorii întregului domeniu, fusese supranumit:Paradis. Domeniul era slujit și sfințit de patru preoți bătrâni mult credincioși întrun Domnul Iisus Hristos, disprețuitori ai avuției efemere a banului, dar iubitori și strângători de avuție în cer și multiubitori de semeni. Cele patru biserici construite pe domeniul castelului, împreună cu capela familiei stăpânitoare, erau mai mult decât suficiente, pentru cele o mie de suflete care trăiau pe acele locuri. Pacea Paradisului a fost tulburată instantaneu într-una din nopți, de zgomote bizare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și de fier, în care negri tirani vor supune și vor pedepsi totul fără milă! Și acum, bum, bum, să trag în milă, să trag în neputință și în dragostea ei de semeni, să trag în tot ce întârzie domnia răului în lume, să trag o dată, și încă o dată, și iată-i cum se clatină și cad, și cămilele aleargă întins către zare, acolo unde o coloană de păsări negre a țâșnit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
altă seară, Jonas îl chemă pe Rateau, care veni grabnic. Pentru prima oară lampa era aprinsă. Jonas se aplecă peste marginea podețului cu o expresie adânc neliniștită: - Dă-mi o pânză, spuse el. - Dar ce-i cu tine? Ai slăbit, semeni cu o umbră. - De câteva zile aproape nu mai mănânc. Dar nu-i nimic, trebuie să lucrez. - Mai întâi mănâncă. - Nu, nu mi-e foame. Rateau aduse o pânză. Înainte de a se face nevăzut în ungherul său, Jonas îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în natură ? Greu de imaginat, nu ? Soarele văzut dintr- odată, în acest scuipat al bolii, al morții. Din care să răsară, cândva, liniștea tulbure, acea albă așteptare a luminii de pe chipul femeii cu care dumneata mi s-a părut că semeni... Totul a devenit mereu mai mult un pretext sau un joc. Îmi dau singur seama. N-ar fi meritat, poate, atâta fabulare. Dacă n-ar fi de dovedit că m-am gândit, și eu, uneori, nu eram cu totul străin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de ea însăși. Dacă fiul ar exista sau dacă există cineva dornic să se considere fiul ei și dacă ar vrea s-o regăsească, s-o reimagineze ? Din fire rupte și pierdute. Ar începe ciudata experiență prin a-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stînce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel. 15Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel. Ești bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale. Tu îi iubești atâta încît îi strângi de gât... Și-i faci s-admire geniul - sunarea unei oale - Și limba ta de flăcări și plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
avuție De amar și de durere, preparat de-anatomie Va face-un pedant dintr-însul... Iar în urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scîntee Ce-a perit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două vieți în două inimi, și o singură femee. {EminescuOpIV 364} VIAȚA Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nicăirea. {EminescuOpIV 398} DIN CERURILE-ALBASTRE Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E câmpul tot răpus. O norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe pământ. E-atîta scris ș-atît nu-i scris în sine Încât ar trebui un traiu de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, {EminescuOpIV 483} S-ar înneca de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice el... o știu - și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prometeu. Din mitologie nu a mai rămas decât o cleveteală de lux. Și zeii erau tot niște bieți intermediari. E greu să fii zeu neguvernat de capricii. Mitul suprem este banul. Și colaboratorii lui apropiați. Cine își mai sacrifică, pentru semeni, ficatul și libertatea, așa cum a făcut Prometeu? Avem toate miturile în noi. Trebuie doar să le citim cu dioptriile de astăzi. Reîntoarcerea in Rai este foarte dificilă, pentru că la plecarea de acolo nu ne-am marcat urmele cu cenușă. După
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
femei ar merita să beneficieze de cel puțin o replică din cele adresate Julietei. În iubire, prognozele sunt mai riscante chiar decât buletinul meteorologic. Ticăloșii au nevoie de pedepse. Dar și de multă iubire. Iubește măcar fărâma de Dumnezeu din semeni. Salvarea omenirii va fi posibilă doar prin restaurația iubirii. Iubirea ne rumenește existența. După o vreme, iubirea devine un suspin în do minor. Nu poate fi acuzată instituția iubirii. Doar, cel mult, funcționarii ei. În iubire, nodul gordian poartă numele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate fi ameliorat cu alternative, nu cu interdicții. Pentru debutanți, critica nu poate fi decât aer sub aripă, sau plumb. Privirea aruncă primele ancore spre semeni. Patria îți poate cere să - ți dai viața, nu să - ți vinzi conștiința.. Mentalitățile formează cea mai conservatoare rocă a condiției umane. Kafka - un Mesia pe dos. A strâmbat lumea și a plecat. În fiecare moleculă de vin bun un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și exilații. Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e frică de sclavi, eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lingușire ar putea fi esențial. Banul a adus pe pământ marea glaciațiune interumană. Lenea este păcatul care te poate scuti de alte vicii. Multe din subtilități trec, după o vreme, în tabăra snobismului. Crește obediența față de ierarhii și indiferența față de semeni. Munca presupune constrângere. Liberă cu adevărat nu este decât lenea. I se mai întâmplă și talentului să curgă paralel cu morala. Lingușirea marchează dorința de a deveni sclavul cuiva. Cel mai surd este cel care nu vrea să audă. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai bat copiii decât când se află în legitimă apărare. Dă - mi Doamne, dușmani viguroși, nu niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui devine bigam. Trebuie să întrețină două
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l-a fosilizat progresul. Pe cel roman foamea. Zgomotul infernal de la unele concerte nu înseamnă muzică, așa cum violul nu e dragoste. Iubirea tinde să devină un soi de gherilă sexuală. Omul actual se teme de Dumnezeu, dar, mai ales, de semeni. Am devenit mai tensionați, nu mai profunzi. Suntem mai mulți. Dar mult mai singuri. Hitler a avut probabil o inteligență de 9,5 pe scara Richter. Viața mi se pare uneori o încăierare de busturi care își caută cu înfrigurare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dacă nu-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate fi ameliorat cu alternative, nu cu interdicții. Pentru debutanți, critica nu poate fi decât aer sub aripă, sau plumb. Privirea aruncă primele ancore spre semeni. Când e sacru, focul nu are fumuri.. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. După comunism, oamenii speră să vină consumismul. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort.” Îmi place, vere! Îmi place peste măsură orice vers al lui Eminescu, chiar de-i trist, ca cel de față. Și ca dovadă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
violate": "Ești un fraier, eu (adică ea) chiar sânt iubita lui d. (adică eu) și eu știam că-i plecat la București. Eu (adică ea) am vrut să mi-o trag cu tine, crezi că n-am văzut că nu semeni cu poza din pașaportul lui (adică al meu), dar am sperat să fii mai bun la pat decât el (adică eu). Amândoi (adică noi) sînteți la fel de slabi." Hopa, era pentru prima dată când lucrurile se potriveau. Noi (adică și eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Sixt al V-lea, «este deosebit de necesară pentru a întări dogmele credinței catolice și pentru a respinge ereziile». Și trebuie să se țină seamă, amintește papa Leon al XIII-lea, că «deasupra tuturor doctorilor scolastici strălucește ca o lumină fără seamăn prințul și maestrul tuturor - Toma de Aquino». El «asemenea soarelui a încălzit lumea cu căldura virtuților sale și a umplut-o cu splendoarea învățăturii sale. Nu există niciun sector al filosofiei care să nu fi fost tratat de el cu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]