2,160 matches
-
altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină mai tratează și afecțiunile
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină mai tratează și afecțiunile coloanei vertebrale (spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral, dorsalgii, lombalgii, sindromul isciaticus
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă glande uropigiene (glande care se găsesc la majoritatea păsărilor acvatice în zona cozii și au rolul de a secreta o substanță uleioasă care are rolul de a împiedica îmbibarea penelor cu apă), din acest motiv după fiecare plonjare în apă sunt nevoiți să-și întindă aripile pentru a le usca. Petrece mult timp scufundat în apă în vederea căutării hranei
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
discuție dacă furnicile sunt sau nu inteligente, se situează la limita dintre spirit științific și parodie. De partea cealaltă, atitudinea furnicilor față de ceea ce ele numesc "Degete" variază. Dacă regina Belo-kiu-kiuni cooperează cu și încearcă să învețe despre ele, păstrând însă secretă existența acestei cooperări față de celelalte furnici, sub pedeapsa cu moartea, cea care îi urmează, Chli-pou-ni, rupe orice contact și chiar pornește o cruciadă împotriva lor, decisă să le elimine de pe suprafața Pământului. O altă facțiune dezvoltă religia, adorând Degetele ca
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
sublocotenent, locotenent și căpitan, îndeplinind funcții de comandant de pluton și de companie (roată) în Regimentul 2 Infanterie, la Batalionul 2 Infanterie cu reședința în Brăila. În 1843 face parte împreună cu Ion Ghica, Cristian Tell și Nicolae Bălcescu din societatea secreta “Frăția“ al cărei scop era răsturnarea vechilor orânduiri feudale și unirea tuturor românilor într-un singur stat democratic și independent. Sub influența ideilor progresiste ale revoluției burghezo-democratice sesizează nevoia de pregătire militară pentru soldați, subofițeri și cadeți astfel că organizează
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
același nume creată de artistul belgian Hergé. În film interpretează actorii Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig. Scenariul se bazează pe trei albume de benzi desenate și anume "Le Crabe aux pinces d'or" ("Crabul cu cleștii de aur"), "Le Secret de La Licorne" ("Secretul Licornului") și "Le Trésor de Rackham le Rouge" ("Comoara lui Rackham cel Roșu"). Tintin (Jamie Bell), un tânăr jurnalist, însoțit de cățelul său Snowy se află într-o piață dintr-o localitate europeană (în prima scenă apare
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
în "Țara Aurului Negru". Povestea se întrerupe și nu va fi reluată decât în septembrie 1948. Deși hârtia era tot mai puțină, Hergé a putut continua Aventurile lui Tintin publicând "Le Crabe aux Pinces d'Or", "L'Etoile mystérieuse", "Le Secret de la Licorne" și "Le Trésor de Rackham le Rouge" în ziarul "Le Soir". Din 1941 până în 1944, aceste istorisiri au apărut și în album. Apărea de asemenea versiunea color a volumelor "Le Crabe aux Pinces d'Or", "L'Île Noire
Aventurile lui Tintin () [Corola-website/Science/324307_a_325636]
-
oamenilor de științe ai țărilor neutre sau aliate cu Germania și un grup ostil condus de către un capitalist evreu și american. Dar povestirile au toate drept principală preocupare călătoriile, aventura și căutărea de comori, așa cum se întâmplă în albumele "Le Secret de La Licorne", "Le Trésor de Rackham le Rouge" sau "Les Sept boules de Cristal". Criza hârtiei, apărută în timpul războiului conduce la o schimbare de format a Aventurilor. Până atunci, Herge avea obiceiul de a da albumelor sale numărul de pagini
Aventurile lui Tintin () [Corola-website/Science/324307_a_325636]
-
neurotransmițător peptidic specific sistemului nervos (SNC și SNV simpatic). Acesta reglează metabolismul organismului, si este implicat în procesul de învățare, de procesare a memoriei, si in epilepsie. Principalul său efect este creșterea aportului alimentar și scăderea activității fizice. NPY este secretat de hipotalamus, si, în plus față de creșterea ingestiei de alimente, crește cantitatea de energie stocata sub formă de lipide, si blochează semnalele nociceptive ajunse la creier. NPY mărește efectele vasoconstrictoare ale neuronilor noradrenergici. Au fost efectuate studii privind relația dintre
Neuropeptidul Y () [Corola-website/Science/326872_a_328201]
-
Vasopresina, ADH sau hormonul antidiuretic (în engleză: antidiuretic hormone / vasopressin), este un hormon peptidic neurohipofizal (secretat de nucleii anteriori ai hipotalamusului si eliberat de lobul posterior al glandei hipofize) ce participă la homeostazia (autoreglare) osmolarității (presiune osmotică) lichidelor corporale prin reglarea reabsorbției diferitelor specii moleculare la nivel renal. De asemenea, vasopresina crește rezistența periferică vasculară, ceea ce
Vasopresină () [Corola-website/Science/324657_a_325986]
-
datorită tușitului. Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive. În primul rând, ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale. În următoarea etapă, celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic. În tubul proximal renal și intestinul subțire are loc, de asemenea, un transport asemănător celui izoosmotic, acesta fiind orientat în direcția absorbției
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire. Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale. De obicei se răspândește prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie fecală infectată. Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns este o sursă comună. Se mai poate răspândi, de
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
ar fi proteul, au și plămâni, și branhii la maturitate. Unor specii le lipsesc atât plămânii, cât și branhiile. Schimbul de gaze este realizat prin piele. La acest tip de respirație apelează și unele specii care au plămâni. Pielea salamandrelor secretă mucus, care ajută la menținerea umidității pe uscat și la echilibrul nivelului de săruri, în apă. De asemenea, servește ca lubrifiant la înot. Salamandrele mai secretă substanțe toxice, iar, în cazul unor specii, și feromoni prin glandele din pielea lor
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
La acest tip de respirație apelează și unele specii care au plămâni. Pielea salamandrelor secretă mucus, care ajută la menținerea umidității pe uscat și la echilibrul nivelului de săruri, în apă. De asemenea, servește ca lubrifiant la înot. Salamandrele mai secretă substanțe toxice, iar, în cazul unor specii, și feromoni prin glandele din pielea lor. Salamandrele năpârlesc periodic, lăsându-și stratul exterior al pielii (epiderma) pe măsură ce cresc. Unele salamandre folosesc autonomia caudală drept tactică de apărare. Vertebrele cozii sunt fragile, și
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
fi observată cât prădătorul este distras. Salamandrele regenerează ușor țesuturile pierdute. Timp de câteva săptămâni, pot să regenereze un membru parțial pierdut. Salamandrele mai pot produce o substanță albă, asemănătoare cu laptele, care este otrăvitoare. Glandele din pielea unor salamandre secretă o substanță toxică, care are efect asupra tuturor vertebratelor. Prezența acestei substanțe este indicată de coloritul viu al salamandrelor, de obicei galben și negru, sau roșu și negru.
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
Sunt omnivore, alimentându-se cu o varietate de plante și animale, atât vii cât și moarte. Pentru a se proteja de animalele de pradă, specia "Doru taeniatum" secretă și ejectează jeturi de lichid galben rău mirositor până la 10 cm distantă, secretat în glande poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea este secretată în glanda bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste fire se întăresc când vin în contact cu apa. Dimensiunile scoicii sunt direct proporționale cu concentrația în săruri a apei marine. Astfel, la concentrații mari de săruri în apa de
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
de pe gazdă pe sol, unde depun 1000-2000 ouă în decurs de 1 lună. La depunere, ouăle sunt învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea ouălor, femela se usucă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
caz, când o cultură a celulelor canceroase există peste 50 de ani; plantele se reproduc vegetativ și (într-un anumit sens) nu mor; somonul atlantic, în care parazitează o larvă de scoică de mărgăritar, poate trăi extrem de lung, întrucît larva secretează o substanță, care nu permite somonului să îmbătrînesc; Thomas Abert, zoolog din Universitate de Oregon, a stabilit, că unii indivizi de arici-de-mare trăesc peste două sute de ani, rămînînd fertili; broaște-țestoase gigantice mor de foame, pentru că le devine greu să poarte
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun fel țânțarii infectați, aceștia continuând să fie
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
NKVD au folosit ruși și alte naționalități cât și comuniști pentru activități de spionaj în Statele Unite ale Americii. Aceste rețele diferite de spionaj au avut contact cu diverse agenții guvernamentale americale să transmită Moscovei informații secrete. În timpul anilor 1920 serviciile secrete sovietice de spionaj în SUA s-au axat pe spionaj militar și industrial, în special în industria de aviatică și au încercat să se infiltreze în instituțiile birocratice guvernamentale cum ar fi Departamentul de Stat al SUA, Departamentul de Război
Istoria spionajului sovietic în Statele Unite () [Corola-website/Science/327691_a_329020]
-
GnRH este sintetizat de neuroni ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este transportat la nivelul hipofizei anterioare prin
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este transportat la nivelul hipofizei anterioare prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, sistem descoperit de Grigore T. Popa și Una Fielding. În celulele hipofizare GnRH se fixează pe receptorul său membranar GnRHR și stimulează izoenzima β a fosfolipazei
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
momentul intoxicării. Organismul face eforturi mari pentru a ține sub control dozele mari de alcool iar cel mai afectat este ficatul care trebuie să producă enzime pentru a-l absorbi, pentru a-l transforma în grăsimi și de a-l secreta în bilă. Când administrarea alcoolului se oprește și munca ficatului se termină acesta intră într-o stare de depresie care dereglează tot metabolismul. Sistemul nervos care a fost și el accelerat intră într-o stare asemănătoare. Mahmureala are următoare simptome
Mahmureală () [Corola-website/Science/327106_a_328435]