KorAP: Find »[drukola/base=seducție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...101 >

2,506 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

Seducție și retorică / 324 6.3.1. Legitimitatea seducției / 331 6.3.2. Seducție și minciună / 333 6.3.3. Seducție și manipulare / 334 6.3.4. Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și manipulare / 334 6.3.4. Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am amintit, la care se pot adăuga

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
germanist, de influența marxismului și a semiologiei, adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică voință de schimbare nu putea să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat temele lucrărilor sale consumul, schimbul simbolic, cultura, hiperrealitatea, mass-media, seducția, toate sunt examinate din perspectiva strategiilor discursive, rezultatele analizelor autorizând concluzia că avem de a face cu o ipostază exemplară a stilului postmodern de a scrie, despre care aflăm multe din cartea Cameliei Grădinaru și despre care aceasta ne poate

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
puțin două motive întemeiate de a-l considera tipic pentru postmodernism. În primul rând, Baudrillard a cercetat categorii relevante de teme și concepte, care au fost asumate de către postmodernism drept articulații importante ale fenomenului. Termeni precum simulare, hiperrealitate, strategie fatală, seducție etc. au intrat deja în vocabularul curentului, iar contribuția lui Baudrillard la precizarea sensurilor lor a fost una semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
alți critici afirmă că termenul postmodernism face referire doar la proiectul occidental și că acest termen ar putea denumi în mod corespunzător doar o mică parte a producțiilor generației românești, mai exact acele marginale creații în care "prevalează confortul imaginar, seducția livrescă și fantezia intertextuală"92. De asemenea, Sorin Alexandrescu utilizează aceleași expresii varianta "soft" și varianta "hard" atunci când se apleacă în mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două variante

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și se axează în jurul altor valori. Conceptele utilizate de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei obiectiv este literalmente de a deveni de neprivit, de a sfida orice seducție a privirii. Arta modernă nu mai exercită decât vraja dispariției sale"219. În acest context, situația valorilor estetice și statutul operei de artă și al creatorului sunt în disoluție. Transmutării tuturor valorilor îi este subsumată comutația și indiferența lor, Baudrillard

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
textele filosofilor postmoderni va fi evidențiat mai departe prin raportare la cele ale lui Jean Baudrillard. Studiul își propune în continuare să observe starea discursului și scriiturii baudrillardiene, modul în care se depășește un normal discursiv prin activizarea noțiunilor de seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc. După cum deja am evidențiat, disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a condus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive. Pentru Lyotard, limbajul nu mai surprinde semnificația lumii

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându-se pe o serie de termeni-cheie cum ar fi: hiperrealitate, simulacru, strategie fatală, obscenitate, scenă, seducție, moartea socialului etc. Deși opera sa este în centrul multor scene culturale (și nu doar franceze), fiind văzut ca un semn al timpurilor postmoderne, dar și un simptom al vremurilor viitoare, Jean Baudrillard și-a indicat constant poziționarea marginală față de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de consistență logică, ci în impactul pe care asumpțiile sale îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile în cauză, ci de seducție și de ceea ce s-ar putea numi o "analiză fatală" (la care Rojek și Turner adaugă și o "analiză voioasă", în sensul apropierii de Nietzsche și a considerării reflecțiilor baudrillardiene despre lumea modernă ca deținând o componentă exuberantă, ludică și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
valabilă pentru toate obiectele, ce devin nu doar funcționale, ci și "rafinate", adevărați indici ai statusului social. Se trece astfel de la gestica tradițională, desemnată de efort, la aceea modernă, reprezentată de control și funcționalitate "termen care ascunde toată puterea de seducție a modernității"347. Prin urmare, funcționalitatea modernă este atât o depășire, cât și un refuz al sistemului tradițional pe trei aliniamente principale: al funcției primare a obiectului, al nevoilor și pulsiunilor primare și al relațiilor simbolice. Naturalitatea este înlocuită de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
metafizice, care, universalizând conceptele principale cu care operează, tind apoi să explice orice fenomen prin introducerea lui în acest "pat al lui Procust", al țesăturilor prefabricate conceptual de către ele. Împotriva acestor efecte discursive, Baudrillard va introduce mai târziu ambivalența și seducția drept procedee de destabilizare a discursului, astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând, fatalul"415. Această perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie lipsit

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un model energetic, care își asumă construirea unui anumit

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Carnavalul postmodern" Dacă, în general, J. Baudrillard a fost lecturat în special prin prisma economiei politice, la ora actuală opera sa este receptată pentru studiile efectuate în domeniile filosofiei și sociologiei contemporane, cât și a mass-mediei sau artelor. Temele simulacrului, seducției, hiperrealității, rețelei, subiectului fractal sau alterității, dezvoltate în scrierile sale, sunt doar câteva din motivele pentru care acest scriitor a fost integrat în curentul postmodernist. Dincolo de subiectele abordate, maniera în care își elaborează propria scriitură, mai ales în această etapă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește utilizarea propriu-zisă a termenului "postmodernism", trebuie remarcat faptul că filosoful francez a catalogat de foarte multe ori, nu doar înainte de 1980, ci chiar și după acest moment, societatea actuală ca "societate modernă", "modernitatea noastră", "timpuri moderne" etc. Acest lucru

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și până acum, asumăm un decupaj tematico-terminologic care redă totuși atât complexitatea teoriilor postmoderne baudrillardiene, cât și o parte semnificativă a ideilor esențiale înțelegerilor lor. Astfel, "harta" postmodernă baudrillardiană va marca drept puncte de reper conceptele de hiperrealitate, simulacru, simulare, seducție, strategie semnificative în ordinea intrării în universul baudrillardian. Pe de altă parte, cum obiectivul demersului nu este acela de a face o descriere și o interpretare exhaustive ale textelor filosofului francez, ci acela de a surprinde specificitatea discursivității postmoderne prin

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de lingvistică generală se renunță la acest proiect pentru a se propune o modalitate constructivă și științifică de producere a sensului. Baudrillard apreciază această intuiție a abisului limbajului, a tendinței sale de autoabsorbție care se opune producerii sensului, determinând apariția seducției: "Saussure a avut intuiția, la final, a eșecului acestei întreprinderi lingvistice, lăsând să planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au fost perfect străine urmașilor care se vor mulțumi să administreze o disciplină care nu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au fost perfect străine urmașilor care se vor mulțumi să administreze o disciplină care nu va mai atinge niciodată ideea unui abis al limbajului, a unui abis de seducție a limbajului, a unei operații radical diferite de absorbție și nu de producere a sensului"512. La limita dintre comentariu și interpretare, viziunea lui Baudrillard transformă textul Anagrammes în structura ascunsă, abisală a întregului demers saussurian, în indiciul unei situații

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
la Saussure, "anagramatizează" conceptele în același mod în care limbajul poetic dispune de cuvinte. Gândirea radicală nu descifrează, așa cum nici gândirea poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în neinteligibil metamorfozează într-o enigmă însuși evenimentul la care se

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
așa cum nici gândirea poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în neinteligibil metamorfozează într-o enigmă însuși evenimentul la care se referă. În acest context, pe linie nietzscheană, cuvinte ca "adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru a deconstrui "platformele" de sens fixate anterior. Capitolul 6 O strategie neconvențională seducția 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? Așa cum Amérique a fost receptată de mulți critici ca o încercare de distrugere a imaginii Americii, surprinsă ca un deșert al banalului, și a stârnit numeroase controverse, la fel și De la

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]