2,120 matches
-
la Colocviul Național “Creativitate și eficiența în învățămînt”, Ploiești, 27 29 iulie 1983. 5. Sens și semnificație în semantica contemporană, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 27 29 mai 1984. 6. Natură semiotica a raporturilor între dialectica și retorica în concepția lui Augustin, comunicare prezentată la al IV lea Colocviu Național de Lingvistică, Poetica, Stilistica, Iași, 14 16 iunie 1985. 7. Asupra distincției limbaj obiect/ metalimbaj în De dialectica lui Augustin, comunicare prezentată
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
crearea terminologiei teologice românești, orezentată la Sesiunea festivă dedicată aniversării a 350 de ani de la desfășurarea Sinodului de la Iași (1642 1992), organizată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Facultatea de Teologie, Iași, 15 17 octombrie 1992. 22. Teme actuale în semiotica lui Toma de Aquino, comunicare prezentată la Colocviul Internațional de Stiinte ale Limbajului, ediția I, Suceava, 16 18 octombrie 1992. 23. Urmașii gr. provnoia în limba română. Privire diacronica, comunicare prezentată la Colocviul Internațional de Stiinte ale Limbajului, ediția a
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
mari, de tradiție, prea puține “surori”, pe lângă înțelepciunea și savoarea de vremuri îndepărtate, sunt și o prețioasă pagină de istorie a mentalităților românești. Ele atestă vigoarea genului aforistic în cultura noastră populară, fiind cercetat în ultimele decenii în lucrări de semiotică, poetică și stilistică semnate de Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Pavel Ruxandoiu, Dumitru Stanciu. Între anii 1895-1903 a tipărit "Proverbele românilor", în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească - o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu "Pilde
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
el. Cu toate acestea câteva decenii mai târziu în cărțile sale "Cinéma I" și "Cinéma II" (1983-1985), filosoful Gilles Deleuze a preluat ideile din eseul "Materie și memorie" drept bază a filosofiei filmului, combinându-le cu elemente preluate din gândirea semiotică a lui Charles Sanders Peirce. Filmologia în epoca filmului mut era preocupată de definirea elementelor cruciale ale acestui mediu. Ea s-a dezvoltat pornind de la textele regizorilor de cinema Germaine Dulac, Louis Delluc, Jean Epstein, Sergei Eisenstein, Lev Kuleshov, și
Filmologie () [Corola-website/Science/312956_a_314285]
-
de a reproduce mecanic și mimetic realitatea și nu în diferența față de real.[2] În anii 1960 și 1970, filmologia a intrat în spațiul academic importând concepte din discipline mai vechi cum ar fi psihanaliza, studiile de gen, teoria literaturii, semiotica și lingvistica. În anii 1990 revoluția digitală a imaginii a avut un impact asupra filmologiei în moduri foarte variate. Astfel s-a pus din nou accentul pe abilitatea de a captura pe pelicula de celuloid și asupra valorii de index
Filmologie () [Corola-website/Science/312956_a_314285]
-
aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și spirituală. Noțiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (științe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică și artă. În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria științei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice și pentru artă, ca generatoare de motive și subiecte. Termenul "alchimie" provine din arabul "al-kimiya" sau "al-khimiya", care e compus din articolul "al
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic (prozodie, retorică, tropi, figuri etc.), cât și pe metodologiile suple, oferite de cuceririle moderne din stilistică, poetică, semiotică. Proba cea mai concludentă o reprezintă monumentalul Dicționar istoric de rime (Dosoftei - Arghezi), 1983, întreprindere temerară, unică în literatura noastră de specialitate. Lucrările de critică și istorie literară ce au urmat evidențiază o atenție constantă acordată creației literare din Vestul
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
tipul relației semnificant-semnificat. Va opta pentru a doua variantă, adică pentru o relație de semnificare, încercând să evite o soluție care ar anula problema responsabilității. În plus, va încerca mai mult: faptul că relația dintre sublunar și astral este una semiotică nu legitimează, totuși, posibilitatea unei hermeneutici a semnelor cerești. Semnele cerești nu dezvăluie destinul sub forma unui sistem de predicții, ele spun cel mult că există o măsură originară a destinului dar, în calitate de cauză extrinsecă, este incomprehensibilă. b) astrele nu
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
este definit de Roland Barthes în lucrarea "Mitologii", o colectie a eseurilor sale apărute timp între 1954 și 1956 aproape exclusiv în revista "Lettres nouvelles". În eseurile sale Barthes realizează comentarii semiotice asupra unor discursuri contemporane, al căror obiect capată caracter mitic prin medierea mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire, limbaj, discurs, mesaj". Definiția lui
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
semiologica", Torino, Giappichelli, 1977; "I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena", Torino, Giappichelli, 1978; "Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifești". "Da Urmuz a Ion Caraion", în collaborazione con Marco Cugno, colecția Universale economică, Milano, Feltrinelli, 1980; "La semiotica letteraria italiană", colecția Universale economică, Milano, Feltrinelli, 1982; "Mito-fiaba-canto narrativo. La trasformazione dei generi letterari", Romă, Bulzoni, 1986; "Nuovi poeți romeni," în collaborazione con Marco Cugno, Firenze, Vallecchi, 1986; "Mircea Eliade e l’Italia", în collaborazione con Robrto Scagno, Milano
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
uzitează. În prima parte a cuvântului pot fi adăugate noțiuni reprezentative sau parafrazabile, iar modulul rădăcină al cuvântului compus se află de obicei la sfârșitul acestuia. Alcătuirea și folosirea noilor noțiuni se instituie specific în registrele de onomasiologie, semantică și semiotică a graiurilor regionale. Limba germană standard cuprinde cca 75.000 de cuvinte de bază , iar numărul total de lexeme este apreciat la 300.000 - 500.000, în funcție de autor și mod de numărare. De exemplu: Astfel de cifre indică însă doar
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
rest de mister, a cărui latură neliniștită vorbește despre și se adresează propriilor noastre angoase. Această lume a contrastelor, greoaie și poetice în același timp, nu este un simplu exercițiu virtuos de limbaj vizual, nu este nici o demonstrație pură de semiotică vizuală în jurul a ceea ce clarul și obscurul pot oferi într-o cheie vizuală ultramodernă. Magda Cârneci
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
(Il nome della rosa) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. Este o povestire istorică, dar și o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de semiotică, analiză biblică, studii medievale și teorie literară se adaugă ficțiunii. Publicat mai întâi în limba italiană în 1980, cu titlul "Il nome della rosa" (""), traducerea în limba română a apărut 1984. Cartea a primit "Premiul pentru cea mai bună carte
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
de drumuri al teoriei privind reacția cititorului și al ideeii de "text deschis". Adesea el se concentrează asupra rolului pe care îl joacă cititorul în a crea însemnătatea și experiența unei opere literare. El combină aceste elemente cu altele de semiotică, care studiază semnele, crearea și interpretarea simbolurilor. Eco folosește procesul de soluționare a crimelor ca o metaforă extinsă pentru experiența cititorului în interpretarea unui text. Faptul că William caută adevărul reflectă ideile postmoderniste asupra naturii complet relative a adevărului și
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
vorbit în mod regulat la Radio Europa Liberă și BBC, participând cu eseurile sale la emisiuni literare. Brainin a dezvoltat metod pedagogică 'Dezvoltare a inteligenței muzicale'. Această metodă este concepută pentru a preda copiilor și se bazează pe ideile de semiotică, teoria informațiilor, lingvistică structurală, psihologia dezvoltării a lui (Jean Piaget, Lev Vîgotski) și, de asemenea, folosește idei practice de dezvoltare a urechii muzicale (solfegiu absolut și relativ (John Curwen, Agnes Hundoegger, Zoltan Kodály, Carl Orff, Richard Münnich, dirijor eston Heino
Valeri Brainin () [Corola-website/Science/318057_a_319386]
-
studierea comparată a literaturii române în contextul literaturii europene și universale, problematica comunicării literare în contextul teoriilor contemporane ale comunicării umane, de asemenea și studierea limbajului artistic în contextul filosofiei și teoriei generale a limbajului, inclusiv informatica, teoriile lingvistice și semiotice ș.a.). O altă definiție: este o ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice ș.a.
Teoria literaturii () [Corola-website/Science/320852_a_322181]
-
32) Cours de Français en Communication, éd. de la Fondation Académique Danubius, Galați, 2003 (33) Curs de Franceză Juridică an I, editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2003 (34) Pater Noster, în colaborare cu Dan RÂPĂ, éd. Le Brontosaure, Franța, 2002. (35) Semiotica și Comunicare, ed. Evrika, Brăila, 2004. (36) Aperçu d’histoire de la littérature française, ed. Fundației Academice Danubius, Galați, 2004. (37) Retorica. Teoria Argumentării, ed. Fundației Academice Danubius, Galați, 2004. (38) En quête de l’ange, ed. Pallas, Focșani, 2004. (39
Constantin Frosin () [Corola-website/Science/315405_a_316734]
-
diferit de cel al designului grafic sau vizual prin faptul că pune accentul pe imagini ca expresii senzoriale ale semnificației culturale, spre deosebire de considerații pur estetice. Retorica vizuală a fost abordată dintr-o varietate de domenii academice, precum istoria artei, lingvistica, semiotica, studiile de cultură, comunicarea tehnică și de afaceri, comunicare verbală, și retorica clasică. În consecință, poate fi dificil de a discerne relația exactă dintre variile părți ale retoricii vizuale. Câteva exemple de artefacte pe care le analizează retorii vizuali sunt
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
de filozofi disidenți a supraviețuit în timpul perioadei sovietice, printre aceștia numărându-se Alexei Losev. Moartea lui Stalin din 1953, a dat posibilitatea să se ridice brusc noi școli de gândire, printre care Cercul de Logică de Moscova și Școala de Semiotică Tartu-Moscova. Pre- Soloviov Russian Philosophy. English-Russian Dictionary (ed. Vasily Vanchugov). Moscow, People's Friendship University of Russia, 2005.
Lista filozofilor ruși () [Corola-website/Science/335063_a_336392]