4,941 matches
-
capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părea dornic să-și deschidă sufletul în fața vărului său, dar, în cele din urmă, Mitsuharu nu-i dădu ocazia. În schimb, îi vorbi despre loialitatea față de Nobunaga, îndemnându-l să se grăbească spre provinciile apusene pentru a nu-și supăra seniorul. Caracterul cinstit pe care-l vădea vărul său se distingea printr-o anumită putere și afecțiune pe care Mitsuhide se baza de patruzeci de ani încoace, iar acum avea încredere în el ca în cel mai vrednic de nădejde membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neștiind când putea să plece și stăpânul lor, Mitsuhide. În seara aceea, toți se culcaseră cu hainele de drum pregătite lângă pernă. — M-ați chemat, stăpâne? Yomoda Matabei apăruse cu repeziciune. Era un tânăr robust, care atrăsese atenția lui Mitsuhide. Seniorul îi făcu semn să se apropie și-i șopti un ordin. La primirea ordinului secret al lui Mitsuhide, pe chipul tânărului se așternu o emoție puternică. — Plec de îndată! declară el, răspunzând din toată ființa la încrederea stăpânului său. — Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât orice altceva. Firește, privirea lui Mitsuhide era atrasă de acest singur punct alb. Acolo locuia Nobutada, fiul lui Nobunaga. Tot acolo era și Tokugawa Ieyasu, care plecase din Azuchi cu câteva zile în urmă, venind în capitală. „Probabil că Seniorul Ieyasu a și plecat din Kyoto,“ reflectă Mitsuhide. În sfârșit, se ridică repede în picioare, făcându-i pe toți generalii să sară în picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privire. Da, stăpâne! — Ce se întâmplă în Azuchi? — Raportul pe care l-ați auzit anterior de la Amano Genemon este fidel. — Motivul pentru care te-am trimis pe tine a doua oară era acela de a obține informații clare despre plecarea Seniorului Nobunaga spre capitală, în ziua a douăzeci și noua, și despre armata pe care o ia cu el. Un răspuns vag despre lipsa oricăror cusururi dintr-un raport precedent nu-mi folosește la nimic. Spune clar: au fost informații demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din el era chinuită de frică, pe când străbătea drumul spre Saga, că cerul, de fapt, îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție și mai tainică ce-i ocupa inima. Teruko trăia alături de el de pe vremea când Mitsuhide nu avusese un senior pe care să-l servească. Mulțumită de situația ei actuală, nu avea alte dorințe decât să le fie mamă copiilor ei. Privind-o acum, Mitsuhide vorbea cu sine, în tăcere: „Soțul tău nu va rămâne așa la nesfârșit. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse că vestitul poet îl aștepta deja, Mitsuhide exclamă: — Cum? E deja aici? Ei, dar e perfect așa. A adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât fusese la Sakamoto, iar culoarea îi revenise în obraji. Când plănuiești să pleci? — M-am hotărât să mai aștept doar puțin, până în prima zi din Luna a Șasea. — Bine, și cei din Azuchi? — I-am informat, dar cred că Seniorul Nobunaga este deja în Kyoto. — Veștile spun că a ajuns acolo aseară, fără nici un incident. Seniorul Nobutada stă la Templul Myokaku, în timp ce Seniorul Nobunaga e la Templul Honno. — Da, am auzit... Cuvintele lui Mitsuhide se pierdură în tăcere. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărât să mai aștept doar puțin, până în prima zi din Luna a Șasea. — Bine, și cei din Azuchi? — I-am informat, dar cred că Seniorul Nobunaga este deja în Kyoto. — Veștile spun că a ajuns acolo aseară, fără nici un incident. Seniorul Nobutada stă la Templul Myokaku, în timp ce Seniorul Nobunaga e la Templul Honno. — Da, am auzit... Cuvintele lui Mitsuhide se pierdură în tăcere. Dintr-o dată, Mitsuharu se ridică: — Nu ți-am mai văzut de mult timp soția și copiii. Poate trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima zi din Luna a Șasea. — Bine, și cei din Azuchi? — I-am informat, dar cred că Seniorul Nobunaga este deja în Kyoto. — Veștile spun că a ajuns acolo aseară, fără nici un incident. Seniorul Nobutada stă la Templul Myokaku, în timp ce Seniorul Nobunaga e la Templul Honno. — Da, am auzit... Cuvintele lui Mitsuhide se pierdură în tăcere. Dintr-o dată, Mitsuharu se ridică: — Nu ți-am mai văzut de mult timp soția și copiii. Poate trec să-i salut. Mitsuhide își privi vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
convoiul cu provizii înaintea noastră în Sanin? Convoiul cu provizii? Hm... mă rog, nu e nevoie să-l trimitem înainte. Deodată, unchiul lui Mitsuhide, Chokansai, care tocmai sosise împreună cu Mitsuharu, privi înăuntru. — Ei, nu-i aici. Unde s-a dus seniorul din Sakamoto? Știe cineva? Se uită în jur, cu ochi mari. Deși bătrân, era un om atât de optimist și de vesel, încât îi distrăgea pe toți ceilalți. Cu toate că generalii se pregăteau să plece în campanie, Chokansai părea bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător dacă ai sta aici, să te ocupi de familie, în loc de a veni cu noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie și rolul meu final. Micuții ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gardă, la două camere distanță pe culoar. Pașii se apropiară, iar ușa camerei lui se deschise, fără zgomot. — Ce e? întrebă Mitsuharu. Garda, care probabil, crezuse că Mitsuharu dormea, ezită un moment. Apoi se prosternă grăbit la podea și spuse: — Seniorul Mitsuhide vă așteaptă în fortăreața principală. Mitsuharu se sculă și începu să se îmbrace; întrebă ce oră era. — Prima jumătatea Orei Șobolanului, răspunse străjerul. Ieși în coridorul negru precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
podea, rugător. — Niciodată n-am înțeles firea omenească mai puțin decât în noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam împreună în casa tatălui eu, ce citeam? Exista vreun cuvânt, în cărțile înțelepților din vechime, care să încuviințeze uciderea propriului senior? — Mitsuharu, vorbește mai încet. — Cine-o să m-audă? Cei care sunt aici sunt asasini ascunși după uși secrete, așteptându-ți ordinul. Stăpâne... Nu ți-am pus niciodată la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani, știu că n-aș fi fost atât de distrus dacă nu mă nășteam samurai. Și nici n-aș fi fost hotărât să fac una ca asta. — Și tocmai fiindcă ești născut samurai nu trebuie să ridici mâna contra seniorului tău, oricâte ai fi avut de îndurat. — Nobunaga s-a răsculat împotriva shogunului. Și toată lumea știe câtă karma negativă a acumulat arzând Muntele Hiei. Uită-te ce-au pățit vasalii lui superiori - Hayashi, Samura, Araki. Nu mă pot gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
informa pe ceilalți, stăpâne. — Atunci, accepți? Acționezi alături de mine? — Tu și cu mine, stăpâne, suntem doi oameni, dar e ca și cum am fi unul singur. Dacă ar fi să mori, nici eu n-aș vrea să mai trăiesc. Obiectiv vorbind, suntem senior și vasal, dar avem aceleași rădăcini și aceeași obârșie. Ne-am trăit viața împreună până acum și sunt clar hotărât să împart cu tine orice soartă ne așteaptă. — Nu-ți face griji, Mitsuharu. Va fi totul sau nimic, dar simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul dădu din cap și, după o pauză, spuse: — Cheamă-i aici pe comandanții de unități. Când comandanții se adunară în fața calului lui Mitsuhide, acesta se retrase un moment și în locul lui înaintă vărul său, Mitsutada, încadrat în stânga și în dreapta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vărul său, Mitsutada, încadrat în stânga și în dreapta de generali. — Aceasta este o scrisoare care a sosit azi-noapte de la Mori Ranmaru, aflat acum în Kyoto. Am să v-o citesc, ca s-o înțeleagă toată lumea. Desfăcu scrisoarea și citi: — „Din ordinul Seniorului Oda Nobunaga, urmează să veniți în capitală, pentru ca Domnia Sa să treacă în revistă trupele înaintea plecării spre apus.“ Vom pleca la Ora Cocoșului. Până atunci, dați soldaților comanda să-și pregătească merindele, să le dea cailor de mâncare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu lăcrima - veteranul Saito Toshimitsu. În scopul de a le lega lacrimile într-un jurământ al sângelui, Saito Toshimitsu interveni cu cuvintele: — Cred că Domnia Sa și-a deschis inima în fața noastră fiindcă ne consideră oameni vrednici ce încredere. Dacă un senior e făcut de râs, vasalii lui mor. Oare numai stăpânul nostru suferă? Acestor oase bătrâne ale mele le-a mai rămas doar puțin timp, dar dacă pot fi martorul căderii Seniorului Nobunaga, văzându-mi stăpânul că devine conducătorul națiunii, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]