3,422 matches
-
spații, CR, 1982. Aici umilința și orgoliul se confundă fericit în acceptarea critică de sine. Al. George a scris mult, prea mult, recunoaște el uneori, ca în articolul La sfârșitul lecturii, din același volum. A scris întâi, timp îndelungat, pentru sertar, apoi s-a dedat, ivindu-se ocazia ajunsă și cauză, publicisticii. A urmat o intensă colaborare, uneori inerțială, nevoită, dar acceptată ca provocare, una, am constatat, cu sens tainic. Există în credința lui un mister al existenței, al faptelor ei
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
a istoricului și a editorului devotat total lui Liviu Rebreanu, deși a început în 1962 prin a-l edita pe Gheorghe Brăescu, căruia i-a dedicat și o monografie (în 1963), deși de curând, în 2004, a publicat o carte, Sertar, cu o deschidere largă spre prezent, amintind sarcastic sau pamfletar episoade din viața literară a deceniilor șapte și opt din secolul XX. Cu toate aceste mici ,devieri", Niculae Gheran rămâne pentru contemporani și pentru posteritate editorul și biograful lui Rebreanu
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
contur, dînd drept de viață, în regnul atît de sobru al criticii, speciei pe care, în poezie, Arghezi o botezase creion. Am găsit, prin vrafurile de cărți pensionate (și de-asta, mai simpatice) de pe Academiei, cutia cu creioane cu două sertare a lui Călinescu, cronicile mizantropului și cele rebotezate, ale optimistului, unite într-o carte cu al doilea titlu, din '64, de la Editura pentru literatură. Era (vezi Nicolae Balotă, Caietul albastru) un an semnificativ pentru critică, acesta în care Călinescu își
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
mijlocii și măzăriche de primăvară selectată. Tel. 0744397628. Vindem colțare (noi) din pluș, imitație piele, orice dimensiune, canapele, fotolii. Tel. 446421. Cumpăr Dacia 1310, în orice stare, ofer pe loc 12 000 000 lei. Tel. 0727436177. Vând urgent congelator cinci sertare „Arctic“, preț 1 500 000 lei, pat o persoană, puțin folosit, cu saltea ortopedică, vară-iarnă, preț 3000000 lei, hotă electrică, 1000000 lei, Dacia 1310 TLX, fabricație 1989, 600 euro. Tel. 0722282822. Vând IEFTIN TV COLOR GRUNDIG, 59 cm, și ANITECH
Agenda2004-51-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283186_a_284515]
-
4 799 000 de lei, sau cu 4 ochiuri, rotisor și gril - 6805000 de lei, frigidere „Arctic“ și „Zanussi“, între 140 și 330 l -5099 000-9 499 000 de lei, combine frigorifice, albe și din inox, cu 3 sau 4 sertare, cu unul sau două compresoare - 9799000-14 799 000 de lei, televizoare „Panasonic“, diagonale de la 54-70 mm - 6799000-17 948 111 de lei, aparate de aer condiționat „Vortex“, 9 000 BTU - 10 083 193 de lei sau 12 000 BTU - 12184034 de
Agenda2003-28-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281231_a_282560]
-
Ed. Humanitas, 28 lei); Ismail Kadare - Fiica lui Agamemnon Succesorul (Ed. Polirom, 19,50 lei); Mario Vargas Llosa - Teatru (Ed. Curtea Veche, 22 lei); Nicolae Manolescu - Arca lui Noe: eseu despre romanul românesc (Ed. Gramar, 19,40 lei); Daniel Cristea-Enache - Sertarul Scriitorului Român: dialoguri pe hârtie (Ed. Polirom, 19,50 lei); Dumitru Popescu - Cronos autodevorându-se... Aburul halucinogen al cernelii, Memorii I (Ed. Curtea Veche, 20 lei); Georges Simenon - Domnul Gallet a decedat (Ed. Polirom, 13,90 lei); Cardinalul duce de Richelieu
Agenda2005-37-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284192_a_285521]
-
ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a dreptul prin hohotele siberiei/ prin incendiile magnetice ale creierului
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Parlament, ordonanța lui Victor Ponta a fost transformată radical. De la ei putere, deputații au extins dreptul la locuință de serviciu pentru o serie de bugetari. În urma reacției premierului și a opiniei publice, în vară, aleșii au încuiat legea într-un sertar. Însă, la final de an, au operat în tăcere aceleași modificări la o ordonanță mai veche a Cabinetului Boc. Legea revizuită a fost promulgată înainte de Crăciun de Traian Băsescu. Potrivit noului act normativ, în casele de protocol pot sta cu
Vezi ce demnitari vor avea dreptul la locuință de la stat. Băsescu a promulgat legea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33336_a_34661]
-
curte, ziua nu rămâne decât D.N. , o femeie de 70 de ani. În 11 februarie, anul acesta, și-au pus planul în aplicare: la ora 9, folosindu-se de un levier, au pătruns în casa lui E.M. În timp ce scotoceau prin sertare, a apărut D.N. , care a auzit zgomote suspecte. Femeia a fost luată la bătaie și, pentru a opri orice încercare a acesteia de a țipa după ajutor, inculpații au legat-o la gură cu un batic. Apoi și-au văzut
Agenda2003-42-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281602_a_282931]
-
un preț comercial, ca să nu se piardă piesa. - Șaizeci de mii, decise atunci Saferian, timid. Inginerul schiță un gest de satisfacție și scoase îndată bancnotele din portofoliu, întinzîndu-le lui Saferian, care le vîrî, fără a le da importanță, într-un sertar de sus al biroului său. Tabloul fu învelit într-un sac subțire, scrisoarea pusă într-un plic de pânză și amândouă obiectele predate cumpărătorului, care, nerăbdător, le duse la micul său automobil de două locuri. Expertul plecă și el. Prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe glumețe se rezolva o problemă dificilă. - Mi-i dai acum? mai întrebă madam Farfara, evitîndtrivialul cuvânt "bani". - Îndată. Și Saferian vîrî mâna în sertar, scoase după ochi o parte din banii de la inginerul Nacu, îi numără, aruncă la loc G. Călinescu două hârtii și puse într-un plic alb, elegant, suma de douăzeci de mii de lei. Madam Valsamaky luă plicul, se sculă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație, pe care mulți l-ar fi solicitat. Clienții burghezi înțelegeau, din păcate, arhitectura ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solicite avansuri. - Ei, și acum ce-i de făcut? se-ntreba tare arhitectul defață cu soția sa. - Să-mi dai bani, Ioanide! răspunse aceasta cu cea maimare amabilitate și persuasiune. - N-am, zise Ioanide, și în același timp trăgând un sertar, scotoci pe sub hârtii și scoțând un pachet de bancnote dădu o parte soției sale, care începu să-i numere. - Nu cred că are să-mi ajungă, Ioanide! - Elviro, te rog, lasă-mă deocamdată. Vom vorbi deseară, când mă-ntorc, voi vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav verde, ce cădea în jos acoperind partea superioară a picioarelor. Ioanide ridică învelitoarea în sus descoperind sertarul și trase de el. Sertarul era închis, fără cheie. Arhitectul scutură din umăr și dădu să iasă afară din odaie. Dar se întoarse apoi din nou și se așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav verde, ce cădea în jos acoperind partea superioară a picioarelor. Ioanide ridică învelitoarea în sus descoperind sertarul și trase de el. Sertarul era închis, fără cheie. Arhitectul scutură din umăr și dădu să iasă afară din odaie. Dar se întoarse apoi din nou și se așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta are preocupări străine de ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întoarse apoi din nou și se așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei și cu o pilă. Potrivi câteva chei, pili puțin una din ele, care mergea mai ușor, și după o scurtă meșterire deschise sertarul (era îndemînatic în asemenea operații). În cutie erau două hârtii îndoite în patru, una în forma unei coale obișnuite de scris, alta - o foaie mică cu en-tête. Nimic altceva. Ioanide le luă și se întinse pe pat, aruncând hârtiile lângă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce e acolo? Deocamdată, arhitectul își notă această adresă, apoi, după oarecare codire, depuse la loc hârtiile așa cum le găsise și încuie sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi, arhitectul intră în Sucursala nr. 4 Manigomian & Comp. Și întrebă dacă este acolo un impiegat cu numele Tudor Ioanide. Sucursala era un local restrâns, avea doar un vânzător și o casieriță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă ascunde, de a fi un personaj ocult și temut de la distanță, un intrigant, așa cum a fost în Spania..." (Manuscrisul e neterminat.) Ioanide, sfârșind lectura, șezu multă vreme cu capul în mâini, aproape imobil (în fond era speriat). Apoi, trăgând sertarul biroului, scoase două etichete la fel cu cele rupte și, G. Călinescu fără a-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la Pica. După scotocirea prin odaia Pichii de acasă și ancheta la Hergoți, Tudorel constată dispariția caietului. Să întrebe de-a dreptul pe Ioanide nu îndrăznea. Bănui că Pica ar fi predat caietul tatălui său și încercă să caute în sertarele mesei de scris. Din nefericire, Ioanide nu mai ieșea aproape deloc din casă, absorbit în triste meditații și în planuri pentru campania viitoare. Totuși, când într-o după-amiază Tudorel crezu că tată-său dormea în odaia sa, trase sertarele și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sertarele mesei de scris. Din nefericire, Ioanide nu mai ieșea aproape deloc din casă, absorbit în triste meditații și în planuri pentru campania viitoare. Totuși, când într-o după-amiază Tudorel crezu că tată-său dormea în odaia sa, trase sertarele și izbuti să găsească memoriul aruncat chiar la suprafața unei cutii. Faptul de a afla etichetele intacte îl liniști. Tată-său, socotea el, nu citise memoriul. Tocmai împingea la loc sertarul când Ioanide apăru amenințător înaintea lui. . - Ce manevrezi aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crezu că tată-său dormea în odaia sa, trase sertarele și izbuti să găsească memoriul aruncat chiar la suprafața unei cutii. Faptul de a afla etichetele intacte îl liniști. Tată-său, socotea el, nu citise memoriul. Tocmai împingea la loc sertarul când Ioanide apăru amenințător înaintea lui. . - Ce manevrezi aici? spuse el neobișnuit de aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viclean umilă. - Uite, să mă bată Dumnezeu, copii, dac-a fost posibil!N-am rămas un moment singur, n-am avut cum să-i vorbesc între patru ochi! G. Călinescu În fine, venea momentul când Hagienuș, care lăsase memoriul în sertarul lui de la minister, era silit să mintă: . - I l-am dat, frate, dar aveți și voi un pic de răbdare! Mi-aexplicat madam Pomponescu că trebuie să aștepte un moment când Pomponescu e mai bine dispus. . Cum Pomponescu avea obiceiul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de pekin deasupra lui, dacă reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și un pupitru, ăsta de aici. Lipsește un sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de trandafir, mobilă autentică. Facem o garnitură de epocă și o vindem cu totul. Sultana comandă la Milano țesături pentru mobile vechi, tafta, pekin, satin, moar, velour rayé, imitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
douăzeci și cinci s-a terminat. Nu mai sunt tânără, nu pot să-mi mai permit să sar într-un picior ori să scot limba. Bătrânețea la femeie nu mai interesează pe nimeni, toate gesturile plăcute dinainte devin deplasate. Am încă în sertar coarda peste care săream în recreație la liceu. Poftim de mai sari acum!" Puțină dreptate avea, firește, de la o anumită etate femeia e tânără numai împreună cu bărbatul, singură are o vârstă oribilă. Treizeci de ani la o celibatară înseamnă renunțarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]