41,020 matches
-
semne de victorie. Cam în aceleași clipe de undeva de la balcoane am auzit primele focuri de armă, amestecate cu pocnetele incendiului. De mîine vom avea acces la orice tip de informație, cenzura va dispărea, radioul și televiziunea nu vor mai servi interese de partid, și asta pentru că viața politică va fi liberă. Pluripartitismul va asigura o dezvoltare armonioasă a vieții politice, vechile partide politice, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, vor ieși din nou la lumină după aproape o jumătate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ai puțină răbdare, zise Poștașul, toate la timpul lor, mai întîi trebuie să afli niște noutăți. — Iar începi? zise Timișoara, jur că dacă îmi vii iarăși cu aceeași poveste te poftesc pe ușă afară și caut pe altcineva să mă servească în trebușoara asta. — Calmează-te, zise Poștașul, că nu ești în situația să pui condiții, ți-am spus de la bun început că s-ar putea să vină o vreme cînd o să vreau și eu să-mi văd de ale mele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dea indicații. — Mă faci să mă simt mult mai important decît în realitate, îl avertizează Roja. — îl vezi pe individul de la masa numărul 9? a nceput să-mi turuie la ureche, ai grijă de el ca de ochii din cap, servește-l cu tot ce vrea, fă-l să se simtă ca acasă, surprinde-l din cînd în cînd cu mici atenții, mi-a ordonat. — Și nu ți-a explicat de ce? întreabă Roja. — Mai era nevoie? spune Patru Ace, mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plin ce înseamnă stalinismul cu toate flagelurile sale. Gulaguri ca la mama lor, persecuții pe criterii politice, înfometare, frig, muncă silnică, cenzură la sînge, pe care mai nou sîntem obligați să le aplaudăm, să le ambalăm frumos și să le servim lumii sub forma modelului perfect de societate. Ca să vedeți ce s-a ales din fraza lui Engels care spunea că nu conștiința oamenilor le determină existența, ci exact invers, existența lor socială le determină conștiința. Fenomene de tipul Pitești, Gherla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreun pic grija, aș spune că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună un diagnostic decît le ia lor să servească un Big Mac. — SÎnteți deprimat domnule Robertson. Nu fac asta prea ușor, dar o să vă prescriu Prozac. — Bine, Îi spunem noi doctorului ăstuia. Însă Rossi: e ceva diferit la el. De parcă tocmai și-a dat seama că se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi fost măcar câteva pagini citite din ea. Nu se căsătorise niciodată, nu avea moștenitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rău. Cred că, întrucât ești o persoană care cunoaște lumea mai bine decât mine, nu ți-am produs un șoc profund și nici nu te-am uimit prea tare. Sper că ne vom mai întâlni și că acest episod va servi drept punte spre a ajunge să ne înțelegem unul pe altul, lucru în care, cel puțin deocamdată, am eșuat și unul și altul. Cu cele mai bune gânduri, M.L-G. Am închis scrisorile pentru Antonia și Georgie. Am meditat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bar într-altul și am mâncat tot felul de sandvișuri. În cele din urmă, în încercarea disperată de a-mi ocupa mintea într-un fel, m-am apucat să-i scriu lui Georgie; nu-mi dădeam seama dacă scrisoarea va servi la ceva, nu eram sigur că ea exprima ceea ce simțeam, nu eram sigur de ceea ce simțeam. Nu eram capabil decât în plan abstract să mă ocup de Georgie. În realitate eram conștient doar de un singur lucru și anume că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când avea chef. Prietenul meu primea cele mai bune note, ceea ce Îi permitea să Îndulcească pastila amară, pe care i-o servea tatălui său când trebuia să-i explice de ce nu vrea să avanseze În anul următor. În timpul primilor ani școlari ne Întâlneam regulat și, din când În când, Anton lua masa la noi acasă. Talentele culinare ale domnului Lakritz nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de striptease, șampanie proastă dar scumpă, și separeuri pentru „servicii orale și manuale“. Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton a deschis Shanghai Bar, bijuteria imperiului său, În același loc În care, mai demult, bătrânul Friedrich Fischl servea bere răsuflată naționaliștilor cu vise de răzbunare și buzunare goale. Datorită lămpilor chinezești autentice, a canapelelor căptușite cu catifea roșie, a desenelor erotice de pe pereți și a cireșului din papier mâché, suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
drumul nici În timpul călătoriei de zece ore cu trenul, era adresa unui doctor din orașul ei. Când i-a bătut În ușă a doua zi dimineața, după ce petrecuse orele gri ale nopții În parcul din fața clinicei lui particulară, doctorul a servit-o cu supă fierbinte și a Încurajat-o să-i spună ce se Întâmplase. Din când În când făcea avorturi la „surori“, dar niciodată Înainte să se intereseze de sursele lor de venit. Mulțumită de cifra spusă de Dora, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim un „loc retras“, nu-i așa? Karp zăbovi asupra sugestiei, apoi adăugă, bătând darabana pe copertă: — Atăta timp cât fraternité ne servește ca model pentru o societate dreaptă, mă tem că va trebui să ne mulțumim cu așa ceva. Scoțându-și spatula, puse cartea la loc. Haideți să ne Încheiem vizita În muzeu. Capitolul opt Întorcându-ne la prima clădire, am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam. Anton avea dreptate: Într-o parte locuiau morții, În cealaltă, vii. Șchiopătând spre masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre gât, dar nu eram Încă atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact asta era intenția Inspectorului. Soarele impertinent, jucându-i feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit o hartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt, sunt mult mai interesați de propria lor persoană. Femeile servesc doar ca pretext. Mai bine ar recunoaște, În loc să facă circul ăsta exagerat. Sentimente de genul ăsta nu sunt deloc greu de Înțeles. Dar e greșit să-i exploatezi pe cei care n-au nimic de-a face cu așa ceva - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta e ideea? Că... Încerca să găsească un cuvânt potrivit. Că e vorba despre tine și inhibițiile tale? Nu, te rog, termină. Își feri urechea de limba pe care o uitasem acolo ca să alung aerul solemn al situației. Răspunsurile tale servesc unui scop, dacă nu ți-ai dat seama Încă. Îl ajută pe Froehlich să descifreze mai bine comportamentul uman - ceea ce sper că le va ușura viața celor care nu au o exiență atât de ordonată, ca tine. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușa a fost Boris. Observându-mi ochiul Îngălbenit și buza umflată, s-a Întrebat ce pățisem. M-am așezat pe canapea lângă Chérie care continua să doarmă liniștit, cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]