3,065 matches
-
parte, el și-a dovedit eficiența chiar în acele timpuri, dat fiind că a fost posibil ca mesajele instituțiilor puterii să mobilizeze comunități întregi în numeroase situații dramatice, pe fundalul unei memorii istorice cu multe teme recurente și al unui simbolism puternic ancorat în trecut (despre care am vorbit anterior). Sistemul de idei politice, pe care îl regăsim în textele medievale, unitar și consecvent cu sine (după cum apreciază și Vlad Georgescu), a fost reprezentat în variate forme și în mentalul colectiv
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este relevantă, pentru că în condițiile istorice respective și sub presiuni militare și religioase continue, imaginarul popular este absorbit direct în istoriografie; el se întâlnește aici, pe de altă parte, și cu simbolismul bizantin integrat de instituțiile puterii. Precum la Dosoftei, în Psaltirea pre versuri tocmită, sacrul (religiosul) traversează palierul istoriei și se configurează ca mit, iar mitul, prin discursul creștin, revine către istorie (precum în iconografia murală). Astfel se declanșează multiple circuite
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
adună în acest topos atât simbolul maternității (biserica−trupul Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Romancieri interbelici, Livia Iacob Romantismul englez și german, Mihai Stroe Romanul, Gilles Philippe Romanul poetico-filosofic, Adela Hagiu Simbolismul, George Bădărău Slavici sau Iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu Teme și motive de poetică, Magda Jeanrenaud Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel Termenii-cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld Tragedia clasică, Bruno Clément Tragedia greacă, Christophe Cusset Un secol intoxicat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
urmare, obiectul definește acel ceva ce poate fi înțeles prin intermediul ontologiei ca ceva universal sau particular, abstract sau concret. De aceea, Wittgenstein 18 numește lucrul sau obiectul ca fiind un pseudo-concept ce dă un sens conceptelor formale și apare în simbolismul logic al variabilelor. Obiectul este conceptul pur și are o aplicabilitate universală fie că vorbim de obiect în termeni aristotelici, categorii ale ființei, fie că vorbim de obiect în limitele gândirii drept categorii ale gândirii cum este în cazul lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are loc prin intermediul intuiției. Apariția operei de artă în planul percepției reprezintă activarea sa spirituală. 4. Rolul simbolului în înțelegerea operei de artă Opera de artă este determinată de simbol. Prin intermediul simbolului putem înțelege și descifra toate formele de artă. Simbolismul este o funcție primară caracteristică minții ce este angajată în toate expresiile artistice: prin intermediul simbolului pătrundem în fenomenalitatea artei. Deoarece relața subiectului cu lumea artei se face prin intermediul experienței și contemplației, înțelegerea operei de artă este posibilă doar prin apropierea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Michel de Ghelderode... trente ans après (1995). Novalis, prima monografie românească dedicată poetului german, e concepută de V. ca o „cercetare sistematică de literatură comparată”, în care opera acestuia e studiată în raport nu doar cu romantismul, ci și cu simbolismul, suprarealismul, urmărindu-se și receptarea critică în context românesc. Biografia, socotită importantă doar în măsura în care are un rol în formarea conștiinței poetice, va fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină). În timpul războiului, din motive politice, Densusianu s-a desolidarizat și de Al. Macedonski. Tradiția recunoscută de V.n. în cadru autohton era cea pașoptistă și clasică. Însă, neabătut, orașul, Occidentul romanic și simbolismul literar au fost ridicate la rangul de athanor în care se pregătește transformarea omului. Orașul, „mare de viață tumultuoasă, bizară, măreață” („și unde e viață mai multă, acolo e și poezie”), se instituie ca emblemă a puterii biruitoare în lupta
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Simpatiile și antipatiile noastre). Deschiderea în fața „curentelor mari care au prefăcut lumea”, datorie a actualității, nu poate urma decât calea trasată de romanitatea noastră. Renașterea poetică și artistică, în stare să facă distinct glasul românismului, era întruchipată și conținută de simbolism, mișcare căreia i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil să ajungă la tiparele ultime: instinctul vital și conștiința universală și absolută. Prin simbol și, fără să îl numească astfel, prin arhetip, la fel ca în literaturile populare (de aceea „puțin diferențiate”: Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia, precum Henri de Régnier, campionul versului liber, Charles van Lerberghe, reprezentând „triumful simbolismului” în Belgia, Émile Verhaeren, „cântărețul orașelor de astăzi”, Stuart Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce țin de spiritul modernității, în revistă apărând referiri, informații, note bibliografice
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Vega și Manuel Machado, literatura nicaraguană prin Rubén Dario (transpuneri de Al. Popescu-Telega), cea rusă prin A. P. Cehov (tălmăcire de Adhemar) și V.M. Garșin (traducere de I. Licea), iar într-o conferință I. F. Buricescu se oprește la elemente ale simbolismului din teatrul de idei al dramaturgului danez Henrik Ibsen. Dacă în domeniul traducerilor V.n., întâlnindu-se cu „Literatorul”, parcurge experiența fecundă a descoperirii noului, în poezie (proza era evitată ca fiind dominată de principiul realității) se produce fenomenul invers: de
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși din cadrul prestabilit prin individualități creatoare libere și puternice, ea a susținut cu ardoare simbolismul ca pe un orizont nou, deschis, apt de a stimula fecund îmbogățirea și rafinarea sensibilității, tot „ceea ce înlătură din el umbre care amintesc originea de jos” (Ovid Denusianu). Se va recunoaște, de altfel, că meritul ei principal rămâne acela de
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
îmbogățirea și rafinarea sensibilității, tot „ceea ce înlătură din el umbre care amintesc originea de jos” (Ovid Denusianu). Se va recunoaște, de altfel, că meritul ei principal rămâne acela de a fi fost „al doilea moment teoretic și ultimul în istoria simbolismului românesc” (Marin Bucur). Dacă, pentru a nu suporta povara imixtiunii socialului, atât proza, cât și teatrul evoluează înspre subiectivitate și atmosferă lirică - prin Jurnalul unui pribeag de Ion Minulescu, Din lumea gândurilor de Al. I. Zamfirescu (Matei Elian), prin poemele
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
istorie literară, căutând sensul de adâncime, coerent și unificator, al unei activități publicistice și literare parcă nefiltrate. Mobilitatea derutantă a stilului poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
de recepție la Academia Română. Contribuțiile lui G. Ibrăileanu, foarte substanțiale, în sine o operă critică, s-au integrat totuși unei campanii colective. La dispută participă și Izabela Sadoveanu, care, până la război, iscălește studii pe teme generale (Arta națională, Nicolae Grigorescu, Simbolismul, Arta și critica feminină), o galerie de „profiluri” consacrate scriitoarelor și scriitorilor străini, precum și numeroase recenzii, Ion Botez (cu studii de pedagogie și anglistică), Constantin Botez (Faust în românește), Octav Botez (cu studii, ca A. de Vigny, și multe cronici
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
ruși - Diaghilev, Benedict, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova, Malevici - dobândesc o celebritate internațională și formează, înainte de 1914, o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este și ea extraordinară „Epoca de argint” rusă include curente ca simbolismul și acmeismul - Blok, Belîi, Baimont, Briusov, Sologub, Andreev, Gunilev, Ahmatova, Mandelștam - futurismul - Hlebnikov, Krucennîh, Maiakovschi - dar și realismul, care atinge culmi de expresivitate;i psihologie - Cehov, Bunin, Kuprin, Hmeliov, Gorki, Alexei Tolstoi. Filosofii - Berdiaev, Soloviev, Bulgakov, Frank, Losski, Struye, Iliin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1974 pentru a relansa ofensiva, marcată de victoria Vietnamului* comunist, apoi de prăbușirea imperiului portughez și de înaintarea sovieticilor în Africa*, în Caraibe (Nicaragua, Insula Grenada) și, în fine, în Afganistan. Supraevaluându-și, însă, puterile, vor ajunge să se prăbușească. SIMBOLISM COMUNIST Ca orice religie politică, mișcarea comunistă acordă un loc central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost de a se înscrie în seria de legitimitate a mișcării muncitorești europene, a cărei simbolistică este întreținută, înainte de toate, prin imnul - Internaționala
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Au coborât ierarhia de la Drepturile omului la Drepturile Franței, Marii Britanii și Italiei. Nu au abandonat folosirea simbolurilor. Le-au abandonat doar pe cele care nu aveau după război baze durabile în imaginația alegătorilor lor. Au menținut unitatea Franței prin folosirea simbolismului, dar nu ar risca nimic pentru unitatea Europei. Simbolul Franței era adânc fixat, simbolul Europei avea doar o istorie recentă 6. Analiza lui Walter Lippmann asupra aparentei opinii publice internaționale care susținea cele Paisprezece Puncte ale lui Wilson dezvăluie esența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului. Nu putem recunoaște prin instituții sensul acțiunii oamenilor ș...ț. Identitățile ă sensul și simbolismul implicate În viața oamenilor ă nu pot fi instituționalizate; pot fi instituționalizate În schimb drepturile la practici sociale, religioase și lingvistice”. În fața riscului de a vedea cum „recunoașterea publică a particularismelor induce un proces de revendicări fără sfârșit” (ibidem, p.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
the Centaur, în Southern Review, VII (1941), pp. 510-516. 22. Arthur Machen, Hieroglyphics, Londra, 1923, susține cu abilitate (deși netehnic și într-un mod foarte romantic) ideea că religia (adică mitul și ritualul) constituie singurul climat în care poezia (adică simbolismul, contemplația estetică) poate respira și se poate dezvolta. 23. Vechea clasificare clasică a ornamentelor acustice și tropilor este cea făcută de Quintilian în De institutione oratoria. In legătură cu clasificarea cea mai minuțioasă din epoca elizabetană vezi Put-tenham, Arte of
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de-al doilea empatizează. 41. În legătură cu comentariul lui Ruskin despre "sofismul antropo-morfic", vezi Modern Painters, Londra, 1856, voi. III, partea 4. Exemplele citate exclud comparația, deoarece aceasta nu amestecă faptele naturale cu evaluarea emoțională. Despre ereziile polare ale antropomorfismului și simbolismului, vezi excelenta lucrare a lui M. T. L. Penido, Le Râie de Vanalogie en theologie dogmatique, Paris, 1931, p. 197 și urm. 42. M. A. Ewer, Survey of Mystical Symbolism, Londra, 1933, pp. 164- 166. 43. Vossler, Spengler, T. E.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a) p. 212. Motivele sonore au fost cercetate si în "circulația" lor într-un poern, observîndu-se că ele apar în cuvinte înrudite sau asociate semantic, ceea ce produce o remarcabilă convergență a efectelor. • \ceasta metodă este utilă, pentru că nu cade în "simbolismul sonor" al lui Maurice Grammont, ci menține legătura sunet/sens. (Cf. Guy Michaud, L'oeuvre et șes techniques, Paris, 1957). în afară de formaliștii ruși, Jan Mukarovsky, membru al Cercului lingvistic de la Praga, a studiat problema în La phonologie et la poetique
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]