2,265 matches
-
gândea la acea sincopă temporală. Un păianjen se târa nevăzut de-a lungul draperiilor de deasupra capului ei, ale baldachinului său grosolan, cu cei patru stâlpi lipsiți de eleganță. Lilieci atârnau de streșinile din afara ferestrei închise. Pentru ea era prima sincopă, iar prima oară e cel mai rău. Și-a mușcat buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici o rușine în nici una din ele. — Nu înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Retragerea înseamnă să ieși afară și să te lași linșat. Nu-i deloc plăcut. Sau să te furișezi cumva afară și să cobori muntele, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul. Sincopele temporale, febra și toate celelalte. Să le lași în urmă. Inacțiunea înseamnă să rămâi pe loc și să aștepți să vezi dacă Iocasta te aruncă în gura lupilor. Acțiunea implică totuși mai degrabă să faci ce-ți spun eu. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Deggle a făcut, deși neintenționat, singurul lucru care putea să mă ridice la luptă împotriva Trandafirului. Vreau să zic atunci când a spart bucata aceea din Tulpină. Trebuie să punem chiar și Efectul Grimus pe seama proastei funcționări a Trandafirului mutilat și sincopele temporale, și, probabil,. N-a fost decât o bucățică, așa că nu s-a observat. Dar, vai, a deteriorat dimensiunea! — Dacă o bucățică poate crea atât de multă dezordine, nu am fi și noi distruși inevitabil în caz că întreg Trandafirul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă și reținută. Și și-a trecut un braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era așezat în balansoar, în mijlocul puișorilor ieșiți din ou, așa cum se obișnuise să facă. Se gândea la sincope. Se pare că doamna O’Toole nu fusese deloc conștientă de ele. Poate că mintea ei sucită pur și simplu le negase existența, așa cum nega evidența din fața ochilor și-i permitea să-l vadă și să-l audă pe Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urechea alături de Elfrida la Elbaroom și stătuse în grădina ei, urmărind-o în timp ce ea, Irina și Vultur-în-Zbor se dădeau pe rând în leagăn. Trăsese cu ochiul prin ferestrele Casei Fiului Răsare și-i urmărise pe călători plecând. Fusese intrigat de sincope și asistase indiferent la sinuciderea lui Dolores O’Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui Grimus. Anagrama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am secrete față de mine însumi. Așa că pot trăi cu Dimensiunile Interioare. Ele coexistă permanent cu sinele meu conștient. înțelegi? — Da, răspunse Vultur-în-Zbor. înțeleg. — Altă întrebare, zise Grimus. Propriei tale morți nu-i ascunzi nimic. — Da. Doar una. îO să las sincopele pentru un moment mai prielnic. O să existe un moment mai prielnic, își spuse în sinea lui.) — Toți oamenii de pe insulă, spuse indianul, par să vină dintr-o epocă aproape contemporană cu momentul în care am luat elixirul. Ca și tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deformări ale spațiului, pentru Călătoria în dimensiuni paralele și așa mai departe. Vultur-în-Zbor zise. Nu m-am răzgândit, Grimus. Am de gând să sparg chestia asta. N-o poți controla. Ea te controlează pe tine. Și apoi mai sunt și sincopele. Trandafirul e defect, Grimus. E periculos. Te-a făcut și pe tine periculos. Ochii lui Grimus sticliră un moment, apoi își reluară expresia indiferentă. — Te rog, zise el, și vocea sa avea un ton nou, implorator. Aș vrea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
auzul reproșului lui Dota. Apoi mi-am dat seama că existau unele întrebări care-și puteau găsi răspunsul aici mai bine decât oriunde altundeva. Dota, am gândit. — Da? Gândul a fost tăios - expresia unei minți căreia i se tulbura liniștea. — Sincopele din Dimensiunea noastră sunt oare rezultatul mutilării Trandafirului? — Nu știm, a venit răspunsul. Obiectul vostru este singurul care a fost deteriorat și endimiunsea voastră, singura care prezintă sincope temporale. Poate că acolo există o relație cauzală. Poate că nu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gândul a fost tăios - expresia unei minți căreia i se tulbura liniștea. — Sincopele din Dimensiunea noastră sunt oare rezultatul mutilării Trandafirului? — Nu știm, a venit răspunsul. Obiectul vostru este singurul care a fost deteriorat și endimiunsea voastră, singura care prezintă sincope temporale. Poate că acolo există o relație cauzală. Poate că nu. Poate că e ceva care te privește. Poate că nu. își dai seama că nici noi nu știm totul. — încă o întrebare, am cerut. Aerul din bula mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
există doar în conjuncție una cu alta, căci își sunt funcții una alteia. Distruge Trandafirul și vei distruge legătura noastră cu Continuumul Dimensional. Și-atunci nici noi n-o să putem supraviețui. — Grimus a folosit greșit Trandafirul, și-a amintit eul-Vultur. Sincopele dovedesc că a fost deteriorat și împins până aproape de limita rezistenței. Nu putem continua să îl folosim așa cum o făcea Grimus. — Gorfii au creat Trandafirul ca să conecteze Dimensiunile între ele! a strigat eul-Grimus dinăuntrul meu. Distruge-l și ne distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Astfel, ceea ce am încercat să inaugurez și să construiesc începând din anul 2009, odată cu romanul Istoria romanțată a unui safari (și cred că am realizat deplin prin Omar) este personajul eliptic, cel care se identifică în primul rând prin propriile sincope și doar prin câteva tușe definite, însă întotdeauna definitorii. În cei doi ani în care mi s-a clarificat, ca autor, biografia personajului Omar, am lucrat cu rigoarea, dar și cu instrumentarul unui ziarist și al unui antropolog, intervievând câteva
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se simți mult mai relaxat decât la alte investigații, deși chipul oftalmoloagei nu lăsa să treacă nimic care să-i trimită indicii despre ceea ce s-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era o imagine într-atât deformată, încât se temea să își mai conducă mașina. Începuse să se uite cu poftă, cu lăcomie în jurul lui, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În cele din urmă, la ordinul Doctorului, amenințat de pericolul de a-mi ruina toate capacitățile intelectuale și trupești și de a-mi distruge sănătatea, Împotriva voinței mele, dar cu hotărâre, am renunțat. Mă aflam oare În stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem adesea spunându-se la maristan că unele văduve sau femei mult timp neglijate sufereau de sincope frecvente, puse de către unii pe seama isteriei; dar niciodată n-auzisem nimic în legătură cu fete de cincisprezece ani, și niciodată în brațele soțului lor. Am scuturat-o pe Fatima și am încercat s-o ridic; capul i-a căzut înapoi pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vasco de Gama și Albuquera, a lui Joîo III și a lui Camoens - nu mai trăia decât în amintire. Aventura de la Alcîcer-Quibir (1580), în care și-a pierdut viața ultimul rege al dinastiei de Aviz, Don Sebastiîo, a fost o sincopă din care Portugalia niciodată nu și-a mai putut reveni. Într-adevăr, moartea tragică a lui Don Sebastiîo a adus după sine pierderea independenței. Timp de 60 de ani, regii Spaniei au domnit în Portugalia căci Don Sebastiîo neavând urmași
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut s-o ratez pentru nimic În lume. De la acel schimb de scrisori cu Tamara, dorul de casă a devenit pentru mine o chestiune personală concretă. În momentul de față, imaginea mentală a covorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un roman, se amuza, dorind să scrie povestea unui criminal În serie a cărui regulă era să-i omoare pe cei care tocmai scăpaseră cu viață dintr-un tragic accident. Înainta greu cu scrisul, deși Cătă nu avusese parte de sincopa politică În care intraseră, În octombrie 2004, o parte din membrii C.a. E vorba de o acțiune a mea, a lui Leac și a Andreei, În care nu reușiserăm să-i mobilizăm pe ceilalți camarazi, aceștia refuzând să contribuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e discutabilă, dar care, pe de o parte, i-au dat o configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri, deși înregistrează cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
le faci, dacă n-au pene. Și tot din aceeași pricină rar vei întâlni om în stare să prindă un șoarec. Clipa aceea a lor de șovăială, căreia ei îi zic reflecție, e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]