6,584 matches
-
specific, unic și ceea ce este comun (în terminologia lui Ricoeur, "ipseitatea" și "identitatea" [mêmeté]). El permite abordarea relației complexe între individual și colectiv, aflată în centrul problemelor sociologice. Practicile culturale sunt, din acest punct de vedere, mijloace de producere a singularului individul se construiește în și prin practici și a colectivelor. Identități colective Sociologii au fost dintotdeauna sensibili la modurile de producere a colectivului. Practicile culturale, de cult sau altele generează grupuri. Sociologia religioasă a introdus, și în acest caz, cele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale formelor create de modă în ansamblul grupurilor sociale (1988). Potrivit lui Merleau-Ponty (1963), cultura nu face decât să răspândească și să adapteze ceea ce artistul a creat deja. Clivajul artă/cultură se regăsește astăzi în opoziția obișnuită între arta de autor (singulară, unică, originală și nerepro-ductibilă) și arta comercială, industrială sau "de masă", reproductibilă. Stă mărturie opoziția de la începutul anilor 1950 între cinematografia de autor a Noului Val și cinematografia comercială. Se opun, în fond, arta experimentală dezinteresată, lipsită de alte mijloace
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe banalizarea creației și a profesiilor (Menger, 1989; Moulin, 1992), alții, pe modalitățile de rezistență (Becker, 1988; Heinich, 2000), după cum aceasta se exprimă în reprezentări sau în modul de viață. Reprezentări persistente Creatorii se definesc foarte frecvent ca ființe unice, singulare și, în consecință, refractare la orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
început și o întemeiază din nou, vorbește cum a vorbit primul om și pictează cum nu s-a mai pictat niciodată". Maurice Merleau-Ponty, "Le doute de Cézanne", în Sens et Non Sens, Nagel, Paris, 1963, p. 33. Moduri de viață singulare Modalitățile de rezistență nu se limitează la discursuri și reprezentări. Ele influențează în ansamblu stilul și modul de viață ale fiecărui artist. Acesta nu doar consideră că, prin munca sa și alegerile sale estetice, "trăiește la margine", dar își privește
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
operei (critici, directori de galerie, mecena etc.) [...]. Ceea ce numim creație este întâlnirea dintre un habitus socialmente constituit și o anumită poziție deja instituită sau posibilă în diviziunea muncii de producție culturală. Astfel, subiectul operei de artă nu este un artist singular, nici un grup social, ci câmpul de producție artistică în ansamblu." Pierre Bourdieu, 1984, pp. 209-210 și 212. "Analiza operelor culturale are ca obiect corespondența între două structuri omoloage, structura operelor (adică a genurilor, dar și a formelor, stilurilor și temelor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
poziții și luările de poziție (1994, p. 71), unii cititori ai operei lui nu văd decât asta. Menger insistă pe faptul că actorii au habitusuri constante, comportamente previzibile și probabile statistic. După el, avem de-a face cu un "autodeterminism singular", căci agenții acționează întotdeauna "de nevoie" expresie recurentă la Bourdieu, care trimite la interiorizarea constrângerii (Menger, 1971). Teoria omologiei, care pune în corespondență agenții (habitusurile lor) cu pozițiile lor în spațiul social și luările lor de poziție (indiferent dacă ne
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologii care pune orice valoare (estetică, etică) pe seama pozițiilor în câmp și a intereselor (numaidecât ilegitime?). Acest sociolog respinge poziția care face din judecată expresia socialului (Heinich, 1998). Cum poate fi înțeles "regimul de singularitate", constitutiv lumii artistice, dacă gustul, singularul sunt o iluzie? Heinich expune ceea ce trebuie să fie o postură de "ireducție" (preluând un termen al lui Latour), constând în refuzul "reducerii la general" a practicilor individuale. În plus, Bourdieu scrie că orice acțiune este interesată și animată de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modul de selecție și expunere ale obiectelor, raportarea la public... Nominalism: doctrină filozofică apărută în Evul Mediu (la franciscanul William Ockham, pentru care Dumnezeu nu poate fi cunoscut). Neagă orice realitate obiectivă conceptelor generale asimilate semnelor, "cuvintelor". Privilegiază realitatea concretă, singulară și individuală (ceea ce se prezintă în fața propriei noastre experiențe). Obiectivism: cum scria Durkheim în 1895, este vorba de a considera faptele sociale ca pe niște "lucruri", la fel ca științele naturii. Într-un mod radical (subliniat de "ism"), această atitudine
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
își spun mai avansate și care sunt, o recunosc cu plăcere, mai active și mai populare. Avem ca adversari (nu vreau să spun ca detractori) pe comuniști, fourrieriști, oweniști, pe Cabet, L. Blanc, P. Leroux și mulți alții. Ceea ce este singular este că aceste școli diferă între ele cel puțin la fel de mult pe cât diferă față de noi. Trebuie deci, mai întâi, ca ele să admită un principiu comun tuturor, pe care noi nu îl admitem; apoi ca acest principiu să se preteze
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
La ce vor servi oamenii de stat? Însăși reprezentanța națională, redusă la a perfecționa Codul civil și Codul penal, nu va înceta oare să ofere avidității curioase a publicului spectacolul dezbaterilor sale pătimașe și al luptelor sale dramatice? Acest scrupul singular vine din ideea că guvernul și societatea sunt unul și același lucru; o idee mai falsă și mai funestă cum nu a mai fost alta. Dacă această identitate ar fi existat, a simplifica guvernul ar însemna, în fapt, a micșora
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceste relații principiului fraternității legale, forțate, înseamnă a decreta războiul perpetuu, universal, căci înseamnă a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat vanitatea ridicolă. Dar dogma fraternității mi se pare periculoasă mai ales în chestiune muncii, când, contrar ideii care constituie esența acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aveți bunăvoința de a-mi conceda pentru o clipă (ceea ce voi încerca curând să demonstrez) că Protecționismul, generalizându-se, devine Comunism, tot așa cum un peștișor devine un pește, cu condiția ca Dumnezeu să îi dea viață, este un caz cam singular să existe un campion al Protecționismului care să pozeze în distrugător al Comunismului; dar ceea ce este mai extraordinar și chiar mai consolant este că o puternică asociație care s-a format pentru a propaga teoretic și practic principiul comunist (în măsura în care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unei forțe publice. Dar, vă întreb, această forță are ca misiune, cel puțin ca misiune legitimă, regularizarea actului celui care își apără proprietatea, în virtutea dreptului, sau a actului celui care violează, împotriva dreptului, proprietatea celuilalt? Ar fi un caz cam singular ca forța colectivă să fie întemeiată nu pe dreptul individual, ci pe violarea sa permanentă și sistematică! Nu, autorul cărții pe care o am sub ochi nu poate susține o asemenea teză. Dar nu este de ajuns să nu o
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
joasă speță. El începe prin a pune facultățile și munca săracului, singura sa Proprietate, la discreția bogatului: el angrenează o pierdere seacă pentru mase și sfârșește prin a cuprinde chiar și bogatul în ruina comună. El învestește statul cu dreptul singular de a lua de la cei care au puțin pentru a da celor care au mult și când, în virtutea acestui principiu, dezmoșteniții lumii vor invoca intervenția statului pentru a opera o nivelare în sens invers, nu știu deloc ce s-ar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cum crede Foucault, ci doar paradigma umană a rațiunii. Și Kant, și Heidegger au obținut în fond întîlnirea cu altă rațiune. Ei nu au făcut "antropologie", de vreme ce au simțit limitările de pe Terra. Ei au vorbit despre om ca despre un singular generic, ca despre un hápax legómenon. Drama noastră, când vorbim despre rațiune, este că avem de-a face cu un simplet, nu cu un multiplet. Însă atât la Kant, cât și la Heidegger, omul este un "holomer": e partea care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iluzia nemuririi mele. sâmbătă, 22 septembrie Felul în care se desfășoară zilele noastre este straniu și greu de descris. La suprafață totul pare să fie o banală muncă intelectuală: revizuirea unei traduceri. În fond, însă, este vorba de o experiență singulară pe care, pe lume, au mai făcut-o doar câțiva oameni: cei care, ca și noi, au pătruns în acest tunel deschis de mintea unui om și care reprezintă, poate, cea mai lungă călătorie a gândului către "capătul nopții". Nici unul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de pagini toată ființa lumii. Isprava traducătorului este aceasta: el trebuie să învețe acest cod, să-l deslușească în toate cotloanele lui și să creeze unul analog recurgând la materialul pe care i-l oferă limba lui. Aceasta este aventura singulară despre care vorbeam la început și pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva și-a pierdut mințile și dacă efortul lui are vreun sens: pentru că 99,999% din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai esactă și mai vie. Prin definiții rele copiii învață a lua sama la lucruri neesențiale și a trece cu vederea pe cele esențiale. O greșală gramaticală de care foiește cartea este substituirea persoanei a treia plurale prin a treia singulară. Ex.: "Din ce se compune locuințele noastre? De ce se face valuri pe mare? (pg. 27). De ce țară ne desparte munții Carpați? " (pag. 66) ș. a. Îndealtfel recomandăm cartea atenției tuturor învățătorilor, cari vor vedea în ea cea Întâi încercare (în romînește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
obrăznicia ei. Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri coloniști, venituri, oamenii nimărui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanță
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și cualificate, - din sânul diferitelor naționalități". Apoi paragraf 4, art. IV, 1869, care este în strânsă legătură cu acesta, zice: "La ocuparea posturilor judecătorești să se observe cu deosebită atenție ca numirile la tribunalele de prima instanță și la județele singulare, pre lângă calificațiunea prescrisă în paragrafe 6 și 7 "după putință", să se facă conform dispozițiunelor paragraf- lui 27 art. 44, 1868, cu considerațiune ecuitabilă la naționalitățile ce locuiesc pe teritorul respectivului tribunal". Adevăratul și moralul înțeles al acestor paragrafe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toate s-au desființat. Se denumise dintre români și câțiva președinți de tribunale - au mai rămas doi, - dintre cari unul este esilat între secui altul la Karczag, pe unde nu văd pui de român. juzi de tribunale, juzi și subjuzi singulari erau un număr oarecare, cei mai mulți dintr-înșii sunt deja pensionați în cea mai bună etate, mare parte răsfirați pe unde nici n-au visat, pe la Szegedin, Karczag, Dobrițin, Kecskemet, Sárospatak, Kaposvár, Szekesfehervár, Gyone și mai știe-i D-zeu pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce să faci? legea "despre egala îndreptățire națională" atât este de sântă în Ungaria, încît nu numai o poate călca fiecare nepedepsit ci din contra: cel ce o calcă e remunerat și cel ce o ține e pedepsit. Fiecare jude singular și președinte de tribunal se constituie în legiuitor și în puterea sa de jude respinge actele ce nu sunt compuse în limba maghiară. În contra unei astfel de deciziuni ilegale nicăieri nu afli remediu. Dacă dai recurs de nulitate, curtea de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
membre Nathalia Soutzo. Se mai adauge că tot numitul domn antreprenor, dând o reprezentațiune în grădina sa, au trimis oamenii săi de au lipit afișul privitor la reprezentațiune peste afișurile comitetului care anunțau tombola destinată pentru ostașii români răniți. Această singulară bunăvoință din partea d-lui Otto Max atât în privința biletelor cât și în privința afișurilor se aduce la cunoștința publicului și totodată se anunță că tombola în cestiune va avea loc duminica viitoare 31 iulie la 7 oare sara în grădina publică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în logica d-lui Maiorescu. Pentru curiozitatea lucrului lăsăm să urmeze "esplicarea" lui Trendelenburg: Concluzia ipotetică sună: Dacă A este, este B; dar A este, deci este B. În această formă se esprimă în modul cel mai abstract că cele singulare sânt sumise celor generale, Nu se împreunează un conținut nou cu noțiunea medie, precum se întîmplă aceasta îndealtfel în concluzia categorică, ci se esprimă fără nici un fel de legătură existența pură a noțiunii medie (A). Prin aceasta se și descopere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mod gol și dezlipit. Dacă numărăm în concluzie trei termeni, aicea sânt deocamdată numai doi, și existența, cel mai abstract rezultat al intuițiunii, apare incolor ca al treilea. Pe când în concluzia categorică (după sensul general) existența se presupune pentru că cele singulare care repaoză pe baza lor apar în propositio minor, pe când deci concluzia categorică oferă, cu presupunerea existenței, o raportare mai bogată a cuprinsului: concluzia ipotetică reprezintă numai izolarea aceasta, existența fără raporturi a predicatului (B) și este în această privință
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]