3,476 matches
-
elementul mai plastic al proposițiunii [11]. Plecând, împreună cu Schleicher, de la triada: son formă sens, noi am văzut că ultimii doi termeni se deduplică fiecare în câte un aspect condensat și un aspect fluid, de unde patru doctrine în loc de două: morfologia și sintaxa pentru forma, semasiologia și noematologia pentru sens. Primul membru al triadei, sonul, se deduplică și el în realitate, anume în son nearticulat sau fluid, adecă confus, si in son articulat sau condensat, adecă clar, dintre câri cel de'ntâi, condensându
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și sensul șanț factori primari ai limbei, pe când cuvântul nu este decât o resultantă. E nu mai puțin adevărat însă, ca lexiologia și onomatologia, provenite din deduplicarea cuvântului, închipuiesc două câmpuri de studiu deosebite cu același drept că morfologia și sintaxa, deduplicate din formă, sau ca semasiologia și noematologia, deduplicate din sens. Glotica dara se împarte nu în patru că la Schleicher, ci în șapte doctrine, câri se asociază între ele în două grupuri: un quadrivium fisico-psichic, compus din fonologie, morfologie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ci în șapte doctrine, câri se asociază între ele în două grupuri: un quadrivium fisico-psichic, compus din fonologie, morfologie, lexiologie și onomatologie, unde elementul fișic s-ar putea pretinde că predomnește asupra celui psichic; și un trivium psichico-fisic, anume semasiologia, sintaxa și noematologia, unde elementul psichic se emancipează și se ridică din ce in ce mai pe sus de cel fișic. Ultimul membru din fiecare grup este totodată un termen de transițiune cătră o altă ramură a Științei limbei. Prin onomatologie, unde studiul numilor proprie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și nici dialogul Cratylos al lui Platon să fie numit "o reverie". Această atitudine trebuie pusă pe seama pozitivismului istoric al carui adept era Hașdeu. [11] În acest paragraf trebuie să înțelegem că se vorbește despre obiectul noematologiei și cel al sintaxei, si nu despre disciplinele în cauză. [12] Pentru a ajunge la concluzia că, în definirea limbajului, "vocalizațiunea este dara o condițiune fundamentală; articulațiunea nu" (Hașdeu, 1881/1984, p. 41), lingvistul român desfășoară următoarea argumentare: "S-a zis nu o dată că
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de C. Balmuș, Tipografia Alexandru A. Țerek, Iași, 1943. Dewey 1938 = John Dewey, Logic. The Theory of Inquiry, Henry Holt and Company, New York, 1938. Dewey 1958 = John Dewey, Experience and Nature, Dover Publications, Inc., New York, 1958. Dragomirescu 1939 = Gh.N. Dragomirescu, Sintaxa propozițiunilor independente cu privire specială asupra coordonatelor adversative comparate cu subordonată concesiva, Tipografia "Astra", Brașov, 1939. Dragomirescu 1975 = Gh.N. Dragomirescu, Mica enciclopedie a figurilor de stil, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1975. Dragomirescu 1995 = Gh.N. Dragomirescu, Dicționarul figurilor de stil
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și Șăineanu). Pentru Schleicher, lingvistică și domeniile ei (fonologia, morfologia etc.) nu reprezintă o disciplină istorică, ci una de "istorie naturală", iar o trecere dinspre domeniul fizic al limbii către cel intelectual s-ar face, în viziunea acestuia, abia odată cu sintaxa, ce ar constitui "capătul gloticii". Frisch comentează astfel: Aproape că nu putem să ne închipuim o contradicție mai puternică decât cea dintre ideile prezentate aici de Schleicher și cele ale lui Șăineanu (și Hașdeu). În vreme ce Schleicher nu găsește un loc
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Hașdeu ni se prezintă distincția dintre "domenii de limbă definite fizico-psihic" și altele "definite psihico-fizic", ceea ce înseamnă că factorii psihici sunt prezenți la Hașdeu, gradual, în toate domeniile limbii, acțiunea lor fiind privită că dominantă însă în semantica și în sintaxa" (H. Frisch, op. cît., p. 176). În seria ȘTIINȚELE LIMBAJULUI au mai apărut: (selectiv) • Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau • Argumentarea publicitară, Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme • Consensarea lexico-semantică, Emil Suciu • Discursul literar, Dominique Maingueneau • Discursul repetat, Cristinel Munteanu • Elemente de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
vol. 1, 2), autor colectiv • Lingvistică generală, semiotica, mentalități, Mariana Net • Lingvistică și filosofie, Ioan Oprea • Lingvistică pentru textul literar, Dominique Maingueneau • Lingvistică textuala, Jean-Michel Adam • Manipularea cuvântului, Philippe Breton • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatică pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistică lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revăz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
numelor noastre de familie. Eu vreau să subliniez însă o altă coincidență: aceea că, în anul în care celebram 175 de ani de la nașterea lui Hașdeu, profesorul Ioan Munteanu autorul, printre altele, al unei lucrări de gramatică șui generis, intitulată Sintaxa limbii române după Ion Creangă (Editură Evrika, Brăila, 1998) a împlinit 70 de ani, ceea ce înseamnă că dedicația mea capătă și o potrivită valoare omagiala. 1 Pe la 1870, tânărul învățat își modifică numele de familie din Hâjdeu în Hașdeu, fiindcă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
la conturarea unei imagini de ansamblu foarte inteligent proiectată și, în același timp, foarte sugestiva: cuvintele "triunghiulare" par niște munți, ale căror laturi (alternate) formează o "vale" a fonologiei, una a semasiologiei și alta a morfologiei. Pe de altă parte, sintaxa, noematologia și lexiologia (de fapt, obiectele lor) sunt la fel de bine reprezentate cu ajutorul legăturilor dintre triunghiurile întregi sau ale anumitor laturi ale lor sau ale spațiilor goale dintre ele. 36 Eugeniu Coșeriu deosebește mai multe tipuri de semnificat: (1) semnificatul lexical
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dinamice, așa ca și tușeul celor doi pianiști, asigură anamblului de duo o interpretare de un înalt nivel artistic. Rezultanta tuturor elementelor de expresie prezente în actul interpretativ, este frazarea, pe care J.J. Rousseau o considera o adevărată „punctuație” a sintaxei muzicale. Ea are în vedere sublinierea conținutului lucrării muzicale, punerea în lumină a arhitectonicii ei în ansamblu și în detaliu. Nesesizarea și nesusținerea traiectoriei discursului muzical , adesea ascunsă primului contact cu textul, aduce după sine lipsirea interpretării de fluență și
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
și, în fine, numit Director general al învățământului superior (1922- 1923, 1927)57. A publicat mai multe lucrări de specialitate, dintre care amintim: Perșii lui Eschil. Studiu critic (1899), Asupra religiunii și libertății de conștiință la Greci (1900), Elemente de sintaxa greacă (1901) ori comentariul asupra Ciclopului lui Teocrit (1906)58. În listele pe care le-am dezvăluit acum nu am găsit două nume pe care Lucian Predescu în Enciclopedia Cugetarea, iar mai nou, Lucian Nastasă (Itinerarii spre lumea savanta), le-
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de limbaj erau clar identificați și separați: coloană, perete, acoperiș, ușă, fereastră etc., iar aceștia se articulau după reguli clare. Ornamentul contemporan Își datorează În mare măsură existența transformărilor produse de Deconstructivism. Punând În discuție termenii limbajului arhitectural și regulile sintaxei, Deconstructivismul deschide calea fuziunii, a continuumului. Arhitectura actuală pare compusă mai degrabă dintr-o substanță fluidă care Își schimbă calitățile pentru a deveni fațadă, Își schimbă local transparența pentru a deveni vitraj, se răsfrânge pentru a se transforma În acoperiș
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea semantică și discursivă a textelor este cu totul subordonată unei finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
eludăm însă ce se petrecea în cercetarea limbajului începînd cu deceniul patru al secolului trecut, odată cu încercările filosofului american Charles Morris (în 1938, publica un text în care diferenția între mai multe discipline care aveau ca obiect de studiu limbajul: sintaxa, semantica și pragmatica) sau, cu aproape două decenii mai tîrziu, cînd John Austin ține de-acum celebrele Conferințe William James (1955), prin care va repune în dezbatere relația dintre limbaj și realitate, așa cum era aceasta abordată de filosofia analitică anglo-saxonă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să scoată din bestiarul ființei noastre tot ce era mai josnic, partea cea mai violentă și cea mai vulgară a lexicului limbii române. Curajul agresiv al unor avortoni ai gazetăriei, inși, unii dintre ei, care nu stăpînesc bine morfologia și sintaxa frazei, a devenit repede o modă: s-a scris și se scrie orice și mai ales oricum. Cu o înspăimîntătoare pentru că e perfectă! mediocritate, una profund superficială și saturată de cuvinte semantic obosite, de ofensiva obstinată, bestială chiar. Dedesubturile nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care este făcută, într-un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe ortografia limbajului sau notației teoriilor fizice (Steiner 1998: 54). Acum, ce se spune în premisa (1) este ca fizicienii s-au folosit de astfel de analogii. În sprijinul acestei afirmații, Steiner aduce șase tipuri de exemple. Un
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
corespunde unui nume unic, unei iluzii pe care o poate da numele propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui propriu din limbă: caracterul unei persoane sau istoria unei țări nu pot fi analizate de către lingvistică, așa cum sintaxa numelor proprii sau fonologia lor nu pot fi analizate prin instrumentele logicii sau ale sociologiei. Fără a contesta interesul teoriilor logice, consecințele tezei designatorului rigid reprezintă pentru Vaxelaire, atât la nivelul referinței directe, cât și al implicațiilor metafizice, un regres
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Oprea • Lingvistica pentru textul literar, Dominique Maingueneau • Lingvistica limbilor lumii, Dorel Fînaru • Lingvistica textuală, Jean-Michel Adam • Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate, Doina Butiurca • Manipularea cuvântului, Philippe Breton • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească loc diversitatea antagonistă sau contradicția dinamică. Chiasmele, cuplurile lexicale antonime, oximoronii etc., prezente în limbajul primilor gânditori presocratici, în retorica poetico-filosofică barocă, în lexicul și sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900. În privința determinismului structurilor logice, Wunenburger îl ia ca reper pe Aristotel, în gândirea căruia "idealul identitar găsește un fundament
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
accesează posibilitățile de transformare interioară, prin mesaj. Acțiunea, personajele, situațiile pe care structura de suprafață le propune, la nivelul conținutului reprezintă verigi exterioare de legătură, în dialectica minte conștientă-minte subconștientă. Veriga interioară a acestei relații o realizează limbajul, printr-o sintaxă specifică, incluzând anomalii sintactico-semantice de tipul omonimiei sintactice, al sinonimiei sintactice, al elipsei, distorsiuni topice, inconsecvențe la nivelul propozițiilor etc. Sunt trăsături care activează mecanismele psihologice (misterul, suspansul, șocul, surpriza) fundamentale transformării. Semnificația metaforei terapeutice nu constă în componentele structurii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
DEX) Din definiția de dicționar rezultă că adjectivelor categoriale: declarată, forfetară, integrală, neefectuată le revine rolul de a marca relația de opoziție dintre numeroasele caracteristici ale conceptului generic. Dacă în gramatica tradițională, raportul de dependență dintre substantiv și adjectiv caracterizează sintaxa, semantica și morfologia adjectivului, în terminologie, rolul adjectivului este de a introduce opoziții de natură conceptuală în interiorul clasei de obiecte denumite de conceptul generic. Adjectivele categoriale au rolul de a scoate conceptul din sfera generalului: plată forfetară = "Care este dinainte
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Lingvistică generală, semiotică, mentalități, Mariana Neț • Lingvistică și filosofie, Ioan Oprea • Lingvistica pentru textul literar, Dominique Maingueneau • Lingvistica limbilor lumii, Dorel Fînaru • Lingvistica textuală, Jean-Michel Adam • Manipularea cuvântului, Philippe Breton • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
converseze și să dezlege antiteze. Cel de-al doilea dascăl, avea ca orar zilnic, de asemenea, două lecții dimineața, începând de la discursurile lui Socrate, după care să predea tragediile lui Sofocle și Euripide etc., iar după-amiaza să predea lucrarea despre sintaxa lui Alexandru Mavrocordat cu teme simple și, ,,îndreptarea” temelor. Al treilea dascăl preda și el ,,două științe”: dimineața, ca de pildă cugetările lui Caton și ale lui Pitagora, miturile lui Esop etc., iar după-amiaza era rezervată pentru ,,tehnica gramaticii” și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]