2,424 matches
-
plecat acasă și pe mine m-a lăsat acolo. Ziua ne-am dus la preotul Mihai Vasiliu om frumos asemenea și preoteasa Aglaia de frumuseță rară și fără nici un creț pe față. Și am văzut pe Eugenia, care o certase soacră mea că o lumânare i-a picurat o bluză. Și ea era f. supărată și abia a vorbit numai f. puțin cu mine. Și acum văd că am făcut f. rău că nu am luat-o în căsătorie atunci. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai bun gospodar din Baea, și cu ginerele său dascălul Gheorghe Gavrilescu și cu Vasile Ștefănescu crâșmar și mare gospodar și cu Ion Stoleriu, învățător în Burdujeni și frate cu Neculai Stoleriu. Iar de la Râșca a venit Bădia Grigorița fratele soacrei mele cu soția sa Țața și cumnatul meu Toader V.Porcariu. Iar de la Văratic a venit, Țața Melania cea frumoasă, singură, că bărbatul ei Bădia Ionescu n-a putut veni că era buhaiul maicilor de la Mănăstirea Varatic. Bădia Grigoriță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
șade drept ca un ceaun" și "Când la podu aceal de cheatră L-am găsit pe Rifchea bată Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și au dăruit fiecare câte un ban după puterea lor. Și soacră mea a zis că banii câți se vor strânge de pe masă să-i lăsăm lor că-s năcăjiți și au de trimis băeții la școală și n-au nici un ban. După cum am și făcut. La nuntă a venit Vasilică care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dimineața ne-am încarcat în cele 2 sănii și am plecat spre Bogata, dar ne-am oprit la școală la Costică Tacu și Maria. Și când am plecat și de acolo, parcă văd cum îi curgea lacrimile pe obraz și soacră mea și socru meu, pentru că Eugenia a fost o fată cuminte și foarte harnică și foarte mult i-a ajutat la treabă și pe măsa și tatsu. Pe mine și pe Eugenia ne-a luat Țața Melania în sania ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Baea nașii noștrii dragi ne-au întrebat: Da bine, merge și fina la Iași?". Și eu am răspuns: "Merge, că de ce m-am însurat, să-mi ajute și ea acolo măcar cât de cât." În Iași era un frate al soacră-mea bădia Matachi Florescu. Și în ziua de 10 mai 1911, m-am prezentat la examen la ora 6 dimineața, măcar că în ordin zicea la ora 10, într-o sală a Seminarului "Veniamin Costachi". Comisia era alcătuită din 3 membri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ideală pe Eugenia ! Și când s-a împlinit anul, gata și băitanul, așa a zis moașa Vochița Zăhărescu, la 14 Noiembrie 1911. A născut un băiat voinic și frumos. Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra mea cu sania că era drum bun de sanie, și au adus diferite bunătăți: zahar, cafea,undelemn,lămâi, portocale, rachiu, vin, pâne, până și un pachețel de ciocolată băietului. Nașul Neculai Stoleriu a botezat băiatul și i-a pus numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a doua zi luni la amiază. Se dansau pe atunci: horă frumoasă, brâe săltărețe și mazurci furtunoase și mai ales valsuri celebre de Johan Straus, nu fâțâituri ca acum, de parcă-s bolnavi de ducăsă pe pustii. De la Boboești a venit soacră mea preuteasa Aglaia. De la Văratic Țața Melania singură, el Ionescu n-a venit că era buhaiul Mănăstirii Văratic. De la Boboești a venit Costică Tacu cu Maria, Vespasian, Cuța. De la Târgu Neamț, Țața Eugenia cu bădia Petru Anton, foarte bun gospodar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bădia Petru Anton, foarte bun gospodar, dar foarte răutăcios față de țața Eugenia. Lui Dtru Savinescu învățător, coleg de clasă cu mine și mare hoț, parcă nu era ficior de popă ci de șătrar. I-a furat o blăniță și căciula. Soacră mea i-a furat hamul de pe un cal. Nouă nu ne-a furat nimic, că am lăsat docărașul la soră mea Marița lui T.V.Purcaru. Satu Râșca are și români, dar mai mulți îs țigani care au fost robi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și toți să ocupe funcții mari. Din 10 copii și 2 părinți = 12, eu am cunoscut: 1.-Pe Alecu Ștefănescu, tatăl lor. 2.-Ghiță Ștefănescu, institutor de elită în Iași în casă la țața Natalia și bădia Matachi Florescu, fratele soacră-mea. 3.-Zoe Ștefănescu, institutoare de rară frumuseță dar fără noroc, s-a măritat după un advocat care a orbit și o bătea. Am cunoscut-o în casă la Stahu în Fălticeni. 4.-Pe Leon în 1902, a fost Primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
s-a logodit cu seminaristul Ghiorghiță Maxim a baciului din Bivolari. Și în ziua nunții Rozinei, când Costică Maxim și cu soția sa Elisabeta venea la nuntă, la școală la Costică Tacu, eu tocmai atunci mă duceam în sus, la soacră să adăp iapa. Și pentru că nimeni n-a zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am vizitat pe soția primului-ministru, instalată acolo în așteptarea refugiaților, și am fost primit de Vasiliu, în uniformă și înhamat cu toate curelele unui ofițer de pe front, pe care însă nu l-a văzut niciodată. Am mai fost la sora soacrei mele, Smărăndița Catargi, și la fratele ei, Veniamin Boldur Kostaky, bătrân sfătos, care tare m-a îndemnat să mă refugiez la el, scăpând de ocupația germană. Serile le-am petrecut la surorile Marițichei, care de asemenea ne invitau să ne
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ha, ha! mi se pare a fi de prost gust. Cum ți se pare gestul ca printre morminte și cruci să toci semințe precum la peluza unui stadion? Și mai tragi și câte un "moment" zero. Adică te fotografiezi cu "soacra", "ceapistul", "tractoristul", "băutorul" sau propria-ți faptă. Cred că Ion Mureșan ar fi trebuit să își scrie "cartea Alcool" documentându-se din Cimitirul Vesel de la Săpânța! Cimitirul Vesel de la Săpânța, pentru mine, nu este atât de vesel pe cât îl cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiii aceluiași județ și chiar aceluiași partid. Mai mult decât atât, denunțarea nepotismului în presa locală ajunge până la guvern, unde, ministrul Instrucțiunii Publice din cabinetul condus de Gh. Gr. Cantacuzino „nu a roșit de loc să dea o bursă chiar soacrei sale spre a merge în Elveția să învețe mulsul vacilor!?”. Într-un asemenea regim anarhic „domnește bunul plac, disprețul legilor și a tot ce privește binele obștesc”. Grupările politice „își aruncă săgeți pline de venin”, se menționează într-un articol
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trei. A doua zi a apărut cu un dolar optzeci. N-a zis nimic de cec. Și-așa a mers În continuare. Venea cu mai puțin sau fără un sfanț. Era mereu pe cale să primească bani de la mătușă sau de la soacră sau de la altcineva. Își susținea poveștile cu scrisori și telegrame. A devenit o pacoste aproape la fel de mare ca Gene Doolie. Alt client permanent era Marvin, chelner cu juma’ de normă Într-un club de noapte din Village. Era tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu o aureola inconfundabila, evocata de afectivitatea scriitorului. Scriind, Creangă se construiește pe sine și de la acest grad de identificare începe să se făurească, tipologic, un fundal complex, un spectacol ce poartă pecetea autenticității. Universul operei lui Creangă, cuprinde povești ( Soacra cu trei nurori, Capră cu trei iezi, Punguța cu doi bani etc.) , povestiri (Moș Ion Roată, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, Popa Duhu, Inul și cămeșa etc.), nuvele (Moș Nechifor Coțcariul), basme ( Povestea Porcului, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai vină. În același timp, întreaga presă, televiziunea și toate „Mediile” de informare ne inundă cu reportaje și amănunte despre divorțul Doamnei Columbeanu și divorțul cântărețului Pepe (și al total neimportantei Oana Zăvoranu), cu un potop de amănunte scabroase despre soacrele lor, despre amante, ghicitoare și vrăjitoare, ajutați de avocați necinstiți și funcționari cumpărați. Orice prostie rostită de Monica Columbeanu e preluată ca titlu în prima pagină a marilor cotidiene. Partea sinistră este însă că masa de cetățeni se lasă invadată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
imagine falsă asupra situației în general și în special a tineretului din România zilelor noastre. Străinătatea e obligată să înghită emisiuni total neinteresante, lipsite de valoare și uneori de bun simț, ca de exemplu divorțul Monicăi Columbeanu, amănunte neapetisante despre soacra cântărețului Pepe și legăturile ei cu vrăjitoare brunete. Pe scena televiziunii apar cântărețe mai mult goale decât îmbrăcate, care fac cele mai erotice mișcari în dans și își arată toate amănutele anatomice intime. De ce, oameni buni? Am colindat în ultimii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
e nemulțumită, din cauză că o arată mult prea bătrână. Noi nu vrem să credem în analize, în diagnosticul medicilor. Căutăm medicul care să ne spună că suntem sănătoși. Îmi povestea un fotograf cum, odată, a venit la el după o nuntă soacra mare, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Măi, nepriceputule, așa arăt io? Cine ți-a pus aparatul ăla în mână? Probabil te temi de bătaia de joc, pentru că ai ceva de ascuns, pentru că există ceva în forul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani, de unde a scos-o avocatul Alfons Herovanu, instalând-o În oraș pentru uz exclusiv. În asemenea situație, Rozina devenise clienta atelierului de croitorie al soacrei mele, buna noastră Mamaia de la Iași, de care fata se legase În chip deosebit mai ales după ce, dând În oftică și părăsită de amantul ei, s-a refugiat În Bucureștiul cel frenetic de după războiul cel mare, continuând s-o vadă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura telefonică cu saltimbancul FM erau obligați să claxoneze în trafic, cât puteau de tare și îndelungat, pe cel ce se afla la volanul mașinii din față. Delirant, de necrezut, într-un oraș deja
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
studenții la munci agricole, la depănușat, că învățătoarea lui Tomi, după prima săptămână de școală, m-a chemat să mi se plângă că băiatul are o „instabilitate motorie“ și îi deranjează orele (i-am dat o față de masă brodată de soacră-mea). Am povestit și am râs cu ai mei până târziu. Dar, când am vrut să spăl mormanul de vase murdare, spre miezul nopții, nu mai curgea apa. 28 septembrie Despre nea Pricop, pensionarul de la parter care ține cartea de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care nu semăna mai deloc cu surata ei din sticlă groasă (asemănătoare cu cea în care se vindea laptele) care se găsea (uneori) la farmacie. Eram
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dimineața după pâine și lapte și afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu, posesoarea unui scaun pliant anume confecționat, se plasa de cu seară la cozile de carne din centru, în vreme ce soacra mea reușea să obțină de la amicele sale care lucrau la Avicola produse extrase ilicit (și tot mai periculos, spuneau ele) din fermă: ouă, ficat sau piept de pui. În scurta perioadă înainte să nasc (în care nu mă mai întorsesem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scurta perioadă înainte să nasc (în care nu mă mai întorsesem la postul meu din Covasna), eram ocrotită, nu făceam cozi. O singură dată (sau poate asta mi s-a întipărit mai puternic în minte) mi s-a cerut concursul. Soacra mea m-a sunat pe la prânz de la slujbă să-mi spună că a aflat (mai totul era tainic, așa încât orice informație aflată era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]