33,499 matches
-
Erevan, Festivalul Dramaturgiei Românești, inclusiv cu turneul Teatrului Giulești. Ca atașat olimpic, a acționat cu tenacitate împotriva multiplelor tendințe de manipulare a performanțelor olimpice românești, inclusiv a propunerilor de "repartizare administrativă a medaliilor olimpice între sportivii sovietici și ai țărilor socialiste". A fost direct implicat, alături de arbitrul român Simionescu, în protestele față de nedreptățile manipulate de organizatori împotriva celebrei gimnaste Nadia Comăneci. Ca atașat de presă, a reușit performanța de a convinge partenerii de la Moscova și de a realiza consacrarea unui întreg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Căsătorit în anul 1959 cu Zinovia, are un fiu, Mihai. Între anii 1953-1958, a urmat cursurile Institutului de Relații Internaționale din București, iar în 1958 a început activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul Direcției I Relații (U.R.S.S. și țările socialiste europene). A lucrat în acest domeniu timp de aproape 40 de ani până în momentul pensionării, în martie 1997 atât în Centrala M.A.E., cât și la unele misiuni diplomatice din acest spațiu: Moscova (1959-1961 și 1979-1990); Budapesta (1961-1966); Tirana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
promovării în grade diplomatice: Atașat (1961); Secretar III (1962); Secretar II (1966); Secretar I (1971); Consilier (1975), Ministru-consilier (1985-1991); Ambasador (Decretul Președintelui României nr. 126 din 6 iulie 1993). Pentru merite în activitate a fost decorat cu Ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" (1972) și Medalia "30 de ani de la eliberarea de sub dominația fascistă" (1974). În activitatea sa, a depus eforturi ca, în raport cu responsabilitățile care i-au revenit potrivit gradului diplomatic sau funcției, ca și cu experiența acumulată, să își aducă contribuția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sacră pentru țara pe care o reprezintă. A activat ca diplomat într-o perioadă când diplomația românească era una dintre cele mai active și productive, în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, recunoscută și apreciată de cancelariile țărilor occidentale, socialiste și din lumea a treia pentru participarea și contribuția sa la soluționarea marilor probleme cu care se confruntau unele zone ale lumii: cazul Orientului Mijlociu, războiul din Vietnam, conflictul ideologic chino-sovietic, dezarmarea, convorbirile privind constituirea Organizației pentru Securitate și Cooperare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
părerea despre politica autorităților nord-coreene și chiar le-a informat în mod oficial de dorința României de a stabili relații cu Coreea de Sud. Reacția negativă nord-coreeană și apoi teama că o asemenea măsură ar putea duce la "slăbirea solidarității dintre țările socialiste" au determinat autoritățile române să abandoneze ideea. Cu toate acestea, în urma întâlnirilor, negocierilor și înțelegerilor intercoreene din vara anului 1972, în a două parte a lunii decembrie același an, a obținut acordul autorităților române de a trimite misiunilor și reprezentanțelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
reverberații internaționale, iar în al doilea caz de divergențele economice din C.A.E.R. și politico-militare din Pactul de la Varșovia. I. Avram a susținut ferm pozițiile țării noastre, respingând ideile emise de conducerea U.R.S.S. și susținute de alte țări socialiste, în legătură cu modificarea în interesul lor a prevederilor statutare referitoare la obiectivele și modul de funcționare a C.A.E.R. și Tratatului de la Varșovia, precum și cu raporturile cu China. Pentru detensionarea relațiilor româno-sovietice, a căror deteriorare s-a accentuat după Declarația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
puțin voalate la adresa pozițiilor românești în diverse probleme de politică internă și internațională. Mai târziu, când, sub conducerea lui M. Gorbaciov, U.R.S.S. a început să își dea seama și să regrete practicile sale eronate și nocive, promovate față de țările socialiste, îndeosebi de România, I. Avram a reafirmat pozițiile românești respective, subliniind că acceptarea tacită sau aplaudarea fără discernământ a inițiativelor și acțiunilor sovietice de către statele membre ale C.A.E.R. și Tratatului de la Varșovia, cu excepția României, s-au dovedit mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Ulan Bator pentru a perfecta înțelegerea cu privire la înființarea primei Ambasade a României în R.P.Mongolă, misiune pe care a îndeplinit-o în bune condiții. Ulan Bator era un oraș complet nou, la construirea căruia contribuiseră toate țările prietene ale Mongoliei socialiste, inclusiv România, fapt reliefat prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în cadrul ambasadei și s-a ocupat nemijlocit de turneul ansamblului. Era cu puțin timp înainte de adoptarea Declarației de independență a României din aprilie 1964, dar afirmarea valorilor românești începuse deja, fără complexe și în ciuda dificultăților întâlnite din partea altor țări foste socialiste. De aceea, au fost vizibile invidiile răutăcioase ale unora dintre acestea, care însă nu au putut stăvili marele ecou, ce părea surprinzător și inedit, în rândul oficialităților, presei și marelui public. A primit o decorație pentru înregistrarea acestui succes, urmată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
înregistrau în diverse probleme internaționale: aspecte specifice ale dezvoltării economice a R.D.G. care înregistra performanțe notabile (agricultură, sectorul energetic/exploatarea la zi a cărbunelui, industria de mașini-unelte etc.), ca premise pentru intensificarea colaborării bilaterale; inaderența populației R.D.G. la teza "națiunii socialiste" și speranța în reunificare; specificul reprezentării R.F.G. în capitala R.D.G. printr-o Reprezentanță permanentă și nu sub denumirea de Ambasadă; fructificarea de către R.D.G. a relațiilor speciale cu R.F. Germania pentru a asigura exporturilor sale un tratament avantajos și pe piața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pe măsura lărgirii cadrului juridic cu R.F.G., a sporirii gradului de dependență față de economia vest-germană și sub presiunea în creștere a dimensiunii umane (efectele coșului III C.S.C.E.), ar putea ajunge, treptat, la o apropiere necontrolată față de R.F.G.; efortul celorlalte țări socialiste, văzut din R.D.G., de a recupera avansul deținut de România în relația cu R.F.G.; au fost sugerate propuneri de a se menține și fructifica această poziție avantajoasă pentru modernizarea țării; temele curente ale agendei internaționale, îndeosebi locul celor două state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
tot ce se poate pentru rămânerea etnicilor germani, îndeosebi prin acordarea de ajutoare financiare în viziunea "minoritatea germană are un viitor în România". A participat ca translator la demersul pe lângă Willy Brandt, președinte de onoare al Partidului Social-Democrat, președintele Internaționalei Socialiste, inițiat de autoritățile de la București, în scopul lansării unei acțiuni concertate a personalităților de stânga pentru apărarea socialismului. Ca Însărcinat cu afaceri a.i., a întreprins, la indicații superioare, un demers asemănător pe lângă conducerea P. Comunist din Germania pentru inițierea unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
prilej, din inițiativa părții române, premierul român a depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor și la mormântul mareșalului finlandez Carl Gustav Mannerheim, considerat de poporul finlandez adevăratul părinte al Finlandei. Întrucât nici un alt demnitar de stat din țările socialiste nu a depus până atunci o coroană de flori la mormântul mareșalului Mannerheim, cu excepția președintelui Iugoslaviei, gestul delegației oficiale române a produs o mare surpriză, aprobatorie, autorităților și populației finlandeze, comentarii favorabile în presa locală și internațională, Președintele Finlandei Urho
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu diaspora. Totodată, s-au trimis în străinătate numeroase lungmetraje artistice, organizându-se "zile și gale ale filmului românesc", precum și cu alte prilejuri. O contribuție importantă a avut la organizarea turneelor artistice realizate în colaborare cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.), când au fost trimise peste hotare cele mai reprezentative ansambluri de cântece și dansuri românești: Ciocârlia, Călușarii, Cindrelul, Doina Argeșului ș.a., precum și Filarmonica de stat "George Enescu", Corul de copii al Radiodifuziunii, Corul "Madrigal", condus de Marin Constantin, formații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Direcția S.U.A. Canada, având ca sarcină relațiile României cu Canada. În 1987, a primit o bursă de studii din partea Universității Internaționale "Patrice Loumumba" din Moscova pentru perfecționarea în limba rusă. După absolvirea cursurilor, a fost acceptat în Direcția I țări socialiste, iar în scurtă vreme trimis la Ambasada României din Moscova cu gradul de Secretar I. In plină "perestroică" și "glasnosti", la Moscova s-au organizat mari manifestări religioase, prilejuite de împlinirea a 1000 de ani de la creștinarea rușilor. De aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
A asigurat predarea limbii ruse pentru personalul diplomatic și tehnico-administrativ ce urma să plece în țări de limbă rusă. A redactat un "Curs practic de studiere a limbii ruse". A asigurat, în cadrul Direcției I Relații, documentarea pentru întreg spațiul țărilor socialiste europene. A redactat și a urmărit apariția primelor cinci volume din colecția de documente oficiale: "Documente de politică externă" (1965-1974). În perioada 1962-1981, a asigurat traducerea la negocierea unor proiecte de documente oficiale (C.A.E.R., Tratatul de la Varșovia, consulară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în fraze-șablon. Cu betonistul, cu oțelarul, cu minerul, cu excavatoristul, cu Ilenuța tractorista și cu Aurica turnătoarea. După "dezghețul" șaizecist, cenzura acceptase și dialogul cu scriitorul. Sigur că nu oricine accesa la microfon: cenzorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea au ajuns profesori după gratii. Pandrea a fondat, în pușcărie, Academia de sub pămînt. Sus, Leonte Răutu ducea "lupta cea mare" pentru arta proletară. Neapărat ruptă de trecut. Față de invazia realismului socialist, celelalte invazii mi se par neînsemnate. Și nu știu care a fost mai ucigătoare: prestația lui Teohari Georgescu la Interne sau a lui Leonte Răutu la Cultură. Mă gîndesc mi se dau multe ocazii că e mai simplu să fii evreu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
publicațiilor... Turcitu! Da, el. Ghiță Turcitu dispune, la Tele Next, de ștampilă: ești/ nu ești corect politic. Ăstuia chiar i-a plăcut să foarfece. Trăgea sirena ori de cîte ori i se părea că nu-s respectate întocmai criteriile realismului socialist. Foștii proletculți sînt calomnioși cum au fost, veninoși cum au fost, provocatori cum au fost. În vremea de dinainte, Turcitu striga la mine: "Injust, to'arășa Marievici. E fals ideologic să-i pui pe Stalin și pe Hitler într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi pare rău că Șichy n-a acceptat invitația de-a gusta ceva împreună. Poate pentru că i-am spus (gafă?) că, în ce mă privește, am trecut și prin sărăcia socialistă (de revelion, musafirii veneau cu mîncarea de-acasă; aveai prieten măcelar, ți-era bine; Magda U. descoperise "delicatesa sărăciei", stiksuri la cuptor: presăra telemea de "douășunu" pe necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
străinătate. Pentru că nu s-a știut ce-a făcut, găsește Șichy o explicație. Și Croh s-a menținut fruntaș. Prin '65, se mai lupta cu "evazioniști" ca Nichita Stănescu, Alexandru Lungu, Ion Rahoveanu, Negoiță Irimie. Îi aducea înapoi, la realismul socialist. Pe I.D. Sârbu îl turna că "denigrează la modul cel mai grotesc întreaga noastră realitate". Nu putea fi înmarxizat I.D. Sârbu. Treptat, Croh și-a schimbat lentilele marca Plehanov cu altele, mai profitabile: lentile Freud, lentile Jung, lentile Poulet, lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos. A fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
antologia Liiceanu-Pleșu, așa că parte dintre textele reținute pentru cuprins nu mai apăreau pentru prima dată după '89". "Au editorii noștri destule metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lungul uliței, șoselei, societății multilateral sub-dezvoltate. Ce se reflecta acolo, în oglinda lor, nu convenea Puterii. Cînd îl aud pe un cotoronț (de ce-ar fi cotoroanța numai la feminin?), pe vreun Xantip agasant că romanul social e copilul epocii socialiste, că romanul de idei e și el copilul epocii socialiste, că și-a mîncat mălaiul... Cotoronțul a trăit un moment dramatic: povestește cum și-a uitat în tren bidonul cu vin (nou) și-i convins că va realiza proza etalon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]