12,660 matches
-
numi scientistă. Această trăsătură s-a accentuat după stagiul din Germania, care a produs o schimbare de perspectivă. În studiul fenomenului literar criticul trebuia să ia în calcul nu numai estetica, filosofia și psihologia, ci și achizițiile din domeniile lingvisticii, sociologiei, teoriilor comunicației sau textului. Aceasta nu înseamnă transformarea actului critic într-un discurs de tip științific, ci doar încercarea de a multiplica posibilitățile de investigare în judecăți de valoare care nu anulează spontaneitatea și discursul de tip literar. Cu aceste
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
fiica clasicistei Maria Marinescu-Himu (n. Himos) și a lui Constantin Marinescu, ofițer de cavalerie. A absolvit Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București, luându-și doctoratul în 1972. După 1982 își continuă studiile la München și Stuttgart: cultură populară, sociologie, marketing, traduceri. Funcționează în calitate de cercetător științific la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Etnografie și Folclor din București, muzeograf la Muzeul de Artă Populară Greacă din Atena, colaborator științific la Institut für Deutsche und Vergleichende Volkskunde și la
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
prin intermediul obiectelor comercializare la mari distanțe. Un alt centru de interes al activității sale este cercetarea modelelor de comportament în emigrația grecilor din Balcani, așa cum reies din manifestările lor culturale. În literatura populară, M. a lucrat mai ales la nivelul sociologiei lecturii. Cercetând soarta cărților populare Sindipa, Bertoldo, Genoveva, reînvie rețeaua de relații pe plan balcanic și european în promovarea traducerilor, a copiilor de carte și mai ales a tiparului și pune în lumină rolul comerțului și al drumurilor comerciale în
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei metodologii anume, fiind de părere că nici una nu poate descifra, singură, sensurile multiple ale textului. Principiul va fi aplicat și în Analogii. Constante ale istoriei literare românești (1995) și
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
insuficient personalizată. Destul de bogata publicistică literară face loc cu timpul unor studii mai aplicate, vizându-l îndeosebi pe B.P. Hasdeu. În Contribuțiuni... sunt incluse și alte cercetări, cum ar fi cele privind istoria presei românești, literatura comparată (Pușkin în românește), sociologia literară ( Ideea proprietății literare la scriitorii noștri). SCRIERI: Simeon Florea Marian, București, 1910; Suflete stinghere, București, 1910; Printre stropi, Suceava, 1912; Coloniștii nemți din Basarabia, București, 1920; Proza noastră estetică, Chișinău, 1921; B.P. Hasdeu și Rusia, Chișinău, 1925; Civilizație și
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
secretar de avocat ar putea face descrierea dintr-un contract de vânzare, completând pur și simplu formularul standard cu dimensiunile corespunzătoare. În sfârșit, dacă are teu și echer, inginerul municipal, fără să aibă nici un pic de pregătire În arhitectură sau sociologie, poate să ’proiecteze’ o metropolă alcătuită din parcele standard, grupuri de clădiri standard și străzi de lățime standard... Lipsa unei adaptări personalizate la peisaj sau la scop n-a făcut decât să sporească, tocmai prin neindivizualizare, utilitatea generală a acestui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de zonificare sau de construire de șosele și de locuințe, pe care le considera nejudicioase. Este imposibil de imaginat că o critică atât de radicală și astfel argumentată ar fi putut emana din interiorul cercului intelectual al urbaniștilor. Noua disciplină - sociologia urbană a vieții cotidiene - aplicată urbanismului era, pur și simplu, mult prea departe de practicile educaționale ortodoxe din școlile de profil ale vremii. Analizarea criticii pe care o face Jacobs ne va ajuta să punem În evidență multe dintre neajunsurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
avea mai mari șanse să vadă situația de ansamblu („totalitatea”), În vreme ce muncitorii riscau să vadă lucrurile doar la nivel local și În funcție de interesele lor particulare. Nici Lenin, nici Rosa Luxemburg nu se gândiseră la ceea ce s-ar putea numi o sociologie a partidului, adică nu le trecuse niciodată prin minte că elita intelectuală ar putea avea interese care să nu coincidă cu cele ale muncitorilor, indiferent cum ar fi fost ele definite. Amândoi au identificat rapid o sociologie a birocrațiilor sindicale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
putea numi o sociologie a partidului, adică nu le trecuse niciodată prin minte că elita intelectuală ar putea avea interese care să nu coincidă cu cele ale muncitorilor, indiferent cum ar fi fost ele definite. Amândoi au identificat rapid o sociologie a birocrațiilor sindicale, dar nu și una a partidului marxist revoluționar. De fapt, Rosa Luxemburg nici nu depășise metafora directorului de fabrică, cum a făcut Lenin, În explicarea motivelor pentru care ar fi Înțelept ca muncitorul să urmeze instrucțiunile și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
genul lui Josef Alber, decât ale unui Jackson Pollock. Este util să reamintim aici că Le Corbusier și-a Început cariera ca artist plastic și nu a renunțat niciodată la pictură. Ibid., p. 437. Ibid., p. 31-32. Recentele lucrări de sociologie dedicate Încrederii sociale și capitalului social demonstrează costurile economice ale lipsei acestora și că acest adevăr evident face acum obiectul unor cercetări formale. Este important de menționat că, pentru ca acești „ochi ai străzii” despre care vorbește Jane Jacobs să funcționeze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reclamagismul autohton de prost gust”. Curând Mircea Streinul își încetează participarea la „Junimea literară” și la „Glasul Bucovinei”, moment ce semnifică și sfârșitul grupării „iconariste” inițiale, și începe să editeze revista I. Având în vedere că Traian Brăileanu, profesor de sociologie și membru de seamă în partidele de dreapta, era și directorul revistei „Însemnări sociologice”, unde semnau foarte mulți dintre cei prezenți în I., între cele două publicații liantul îl reprezintă exclusiv opțiunile politice ale colaboratorilor. Despre programul celor de la I.
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
despre conferințele ținute de personalități culturale: Gh. Bogdan- Duică despre Maiorescu, Al. Lapedatu despre întâiul curs de istorie națională, H. Focillon despre momente ale artei europene, Victor Papilian despre „istoria omului”, N. Leon despre probleme de economie, Virgil Bărbat despre sociologie etc. Î. este deschisă literaturii străine, oferind articole și eseuri despre Blasco Ibáñez, Maxim Gorki, Shelley, Johan Bojer, Anatole France, Théophile Gautier, Dante, Ivan Vazov, Giovanni Verga, Mahatma Gandhi, Rabindranath Tagore, Charles Baudelaire, Friedrich Nietzsche, Matilde Serao, Ady Endre, Eugene
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga (1981), analizele din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistică verbului. Alternative bacoviene (1984) și Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie și, nu în ultimul rând, catre sociologie. În primă, literatura bacoviană e descoperită prin trei modele: expresionist, simbolist, socialist. Noutatea e a comparatismului dezinvolt al autoarei. Polifonia persoanei reia, dintr-un unghi nou, studii mai vechi publicate în revista „Orizont”. Atenția se îndreaptă acum către cercetările lui
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
din care făceau parte Elena Stan, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu, Ion Istrate și Mariana Vartic, a beneficiat de sprijinul lui Paul Cornea în elaborarea unor investigații interdisciplinare, cuprinse în volumul De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc, apărut în 1982. Același colectiv elaborează două lucrări fundamentale pentru cultura română: Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, la a cărui redactare au participat Ion Istrate, Ioan Milea, Doina Modola, Augustin Pop, Mircea Popa
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
IONICĂ, Ion I. (25.VI.1907, Zărnești, j. Brașov - 1947), folclorist. Este fiul Paulinei (n. Moșoiu) și al lui Ioan Ionică, inginer. Face studii universitare de filosofie și drept la București (1926- 1929). Își ia doctoratul în sociologie (1940) tot la Universitatea din București, cu teza Dealu Mohului. Profesor la Brașov, a colaborat la publicațiile „Sociologia românească”, „Rânduiala”, „Țara Bârsei” ș.a. I. aplică în cercetările sale direcția sociologică a etnografiei și folclorului, raliindu-se la opiniile emise de
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
Moșoiu) și al lui Ioan Ionică, inginer. Face studii universitare de filosofie și drept la București (1926- 1929). Își ia doctoratul în sociologie (1940) tot la Universitatea din București, cu teza Dealu Mohului. Profesor la Brașov, a colaborat la publicațiile „Sociologia românească”, „Rânduiala”, „Țara Bârsei” ș.a. I. aplică în cercetările sale direcția sociologică a etnografiei și folclorului, raliindu-se la opiniile emise de G. Vâlsan ș.a., iar în Germania de Julius Schwietering. În Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
Consiliul comunal al Bucureștilor, iar în 1867 e numit agent al țării la Belgrad. A fost unul dintre jurnaliștii români remarcabili, ale cărui articole, publicate în presa liberală, multe semnate Radion, mărturisesc cunoștințe întinse și variate de filosofie, drept, economie, sociologie, etică, diplomație, politică. Deși înclinat temperamental către poezie, I. a scris versuri fără calități deosebite. Elev și imitator al lui D. Bolintineanu în prozodie, el a contribuit la îmbogățirea meditației lirice românești de până la Mihai Eminescu, printre precursorii căruia poate
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
1968, 1985. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 65-78, 113-119, 157-161, 256-268, II, 155-168, 201-211, III, 86-92; Apostolescu, Infl. romant., 65-92; G.D. Scraba, Ioan Heliade-Rădulescu. Începuturile filosofiei și sociologiei române, București, 1921; Densusianu, Lit. rom., II, 131-211; Bogdan-Duică, Ist. lit., 39-229; D. Popovici, Santa Cetate. Între utopie și poezie, București, 1935; D. Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, București, 1935; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 78-88; Gh.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de ciclul de poeme În neclintita suavitate dintr-un alt volum colectiv cu același titlu, apărut în 1979. Participă la redactarea tomului XI din Dicționarul limbii române (1982-1983) și colaborează la volumul De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (1982). Prima carte a lui I., Barocul literar românesc (1982), este un studiu comparat al literaturii române din perspectiva conceptului de baroc literar. În riguros documentata parte teoretică a lucrării, autorul propune o definire a barocului prin
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
constituit de o sută de ani încoace, este un tot. Critica estetică, critica psihologică, critica științifică etc. sunt părțile acestui tot. Critica literară, când privește opera din toate punctele de vedere, este completă” (Greutățile criticii estetice). În practică, „psihologia și sociologia, și multe altele (de altfel și estetica), sunt numai instrumente de analiză, sunt mijloace și nu scop”. Altminteri, „n-ar mai fi vorba de critică literară, ci de psihologie și sociologie, pe baza literaturii...” Pentru I., „critica completă” nu a
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
este completă” (Greutățile criticii estetice). În practică, „psihologia și sociologia, și multe altele (de altfel și estetica), sunt numai instrumente de analiză, sunt mijloace și nu scop”. Altminteri, „n-ar mai fi vorba de critică literară, ci de psihologie și sociologie, pe baza literaturii...” Pentru I., „critica completă” nu a fost, desigur, un punct de plecare, ci unul de sosire, finalul unui lung proces de cristalizare a unei concepții. Teoretic, o astfel de soluție, astăzi devenită bun câștigat, are o valoare
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
cheie, care pot fi recunoscute f)r) artificialitate sau arbitrarietate”. Prin urmare, sistemele sunt și realit)ți, noțiune care va domina opera lui Hoffmann. Pasajul care urmeaz) constituie un exemplu cheie al metodei și finalit)ții propuse de el: ,,O sociologie istoric) a politicii internaționale trebuie s) încerce s) studieze sistemele internaționale care au ap)rut în istorie exact în aceeași manier) în care politologii studiaz) sisteme politice interne reale (în contrast cu cele închipuite)”. El consider) cert) existența sistemelor interne; cea a
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
trebuie s) se înceap) cu agenți și cu forme de comportament caracteristice” (1963a, p. 25). Hoffmann se descrie pe sine ca discipol al lui Montesquieu, al lui Tocqueville, și al lui Aron (1964, p. 1269). Metodă maeștrilor s)i este sociologia istoric), aceasta fiind o abordare inductiv). Comentariile precedente ne permit s) înțelegem atât modul în care Hoffmann concepe sistemele, cât și de ce le concepe în modul în care o face. Aceste comentarii mai explic) și de ce abordarea să eșueaz). Pentru că
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
structur), si dac) sunt observate diferențe de comportament acolo unde domeniile sunt similare în esenț), dar diferite că structur). Se câștig) urm)torul avantaj special: teoria internațional-politic) sporește în credibilitate, în urma confirm)rii obținute în cazul anumitor teorii din cadrul economiei, sociologiei, antropologiei, și al altor domenii non-politice. Testarea teoriilor înseamn), desigur, întotdeauna, a infera aștept)ri sau ipoteze din ele, si a supune la teste acele aștept)ri. Testarea teoriilor este o sarcin) dificil) și subtil), f)cut) s) fie astfel
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]