KorAP: Find »[drukola/base=socru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...101 >

2,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

și competența de a le caracteriza în detaliu, dar de a căror existență și intrinsecă virtute comunicativă suntem absolut siguri, ca de-ale noastre proprii, ansamblul observațiilor dezvoltate înainte i-au dat lui Marçal Gacho o idee, pe dată transmisă socrului cu filiala solicitudine care se ghicește, E posibil să aducem restul de vase într-un singur transport, anunță, Nu știi nici măcar câte mai avem acolo, cred că mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
e bine așa, spuse Marta, dar poate ar trebui să iei prânzul cu părinții tăi, ultima dată n-ai fost la ei și trebuie să fie foarte nemulțumiți. Marçal se crispă, N-am chef, și pe lângă asta, se întoarse spre socru și întrebă, La ce oră trebuie să fii la magazie, La patru, Dacă iau masa la părinții mei, apoi mergem în oraș, drumul până acolo, închiriem camionul și să fim la patru să luăm vasele, nu e timp, Le spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
motive pentru care n-avea rost să aprindă cuptorul, dacă, într-adevăr, asta îi spusese glasul ginerelui, acum i se părea că vorbele au fost altele, și mai enigmatice, Dumneata n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fie înapoiate, Cipriano Algor a avut timp să observe că limita barăcilor părea să se fi deplasat mai aproape de șosea, Într-o zi, o s-o împingă din nou înapoi, se gândi. Marçal îl aștepta. Iartă-mă c-am întârziat, spuse socrul, trebuia să fi ieșit mai devreme din casă, și-a mai băgat și poliția nasul în hârtii, Ce face Marta, întrebă Marçal, ieri n-am putut să telefonez, Cred că e bine, oricum trebuie să stai de vorbă cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tău, nu m-aș încrede, O să stau de vorbă, n-ai nici o grijă, poate că așa e la începutul sarcinii, Nu știm nimic, în fața acestor lucruri suntem ca niște copii neștiutori, trebuie s-o duci la doctor. Marçal nu răspunse. Socrul lui tăcu. Probabil că se gândeau amândoi la același lucru, că, în spitalul Centrului, ar fi îngrijită ca nicăieri altundeva, cel puțin așa se spunea, de altfel, fiind nevasta unui angajat, nici nu era obligatoriu să locuiască acolo ca să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
înceapă să se observe, imaginează-ți ce-o să-mi audă urechile, Și pe bună dreptate, trebuie să fim drepți, spuse Cipriano Algor. Altă tăcere. E vreme bună, observă Marçal, Să sperăm că va ține așa două sau trei săptămâni, spuse socrul, păpușile trebuie să meargă la cuptor cât mai uscate posibil. O nouă tăcere, aceasta îndelungată. Poliția ridicase barajul, șoseaua era liberă. De două ori Cipriano Algor încercă să vorbească, a treia chiar vorbi, Ceva nou despre promovarea ta, întrebă, Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mult sau mai puțin, Parcă n-am ști să trăim altfel, Poate că nu există alt mod de a trăi, Poate că e prea târziu să existe altul. N-au mai vorbit până când au intrat în sat. Marçal îi ceru socrului să se oprească la poarta casei părinților lui, Doar cât să-i anunț că venim mâine la prânz. Într-adevăr, așteptarea n-a fost lungă, dar, din nou, Marçal nu părea mulțumit când se urcă în furgonetă, Ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nor negru pe cer, acum e ideea fixă de a locui în Centru, Știi că nu m-ar deranja să le cedez locul, Nici să nu te gândești, nici nu se pune problema, și nu pentru că-mi schimb părinții pe socru, dar ei se au unul pe altul, în timp ce dumneata vei rămâne singur, N-aș fi singurul om de pe lume care trăiește singur, Pentru Marta ai fi, te asigur, Mă pui în situația să nu știu ce să-ți răspund, Unele lucruri sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
consecințe îi făcuse figuri în practică. Marçal o anunță pe Marta că a doua zi vor lua prânzul cu părinții lui, dar nu făcu nici o aluzie la neplăcutul dialog pe care îl avusese cu maică-sa, ceea ce-l făcu pe socru să creadă că subiectul devenise privat, o problemă care trebuia analizată în intimitatea camerei cuplului și nu tocată și comentată într-o conversație în trei, dacă nu cumva, cu cea mai lăudabilă prudență, Marçal a vrut pur și simplu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
e mai devreme. El spuse, Marta nu e acasă, dar intră, te rog. Ea spuse, Nu vreau să deranjez, vin altă dată, ce mă aduce aici nu e urgent. El spuse, S-a dus cu Marçal să ia masa la socri, nu poate întârzia. Ea spuse, Voiam doar să-i spun Martei că mi-am găsit de lucru. El spuse, Ai găsit de lucru, unde. Ea spuse, Din fericire chiar aici, în sat. El spuse, Și ce vei face. Ea spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de statuete, sau mai bine zis trei sute cincizeci, socotind probabilitatea erorilor. Nu încăpeau mai multe. S-a întâmplat să coincidă cu ziua liberă a lui Marçal și a fost pentru el o zi grea de lucru. Răbdător, amabil, își ajută socrul să aranjeze păpușile pe rafturile interioare, își luă sarcina să alimenteze cuptorul, treabă pentru bărbați robuști, atât din pricina efortului fizic cerut de transportul și introducerea lemnelor în cuptor cât și a duratei, căci un cuptor ca ăsta, vechi, rudimentar în raport cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vechi, rudimentar în raport cu noile tehnologii, are nevoie de mult timp ca să atingă temperatura optimă de coacere, fără să uităm că, după ce-a atins-o, trebuie menținută cât mai stabilă cu putință. Marçal a lucrat toată noaptea, până la ora când socrul, după ce-a terminat lucrarea pe care s-a străduit s-o grăbească în olărie, a venit să-l înlocuiască. Marta i-a dus cina tatălui, apoi i-o adus-o și lui Marçal și, așezați amândoi pe banca ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e la fel de serios ca o mână întinsă, Pentru dumneata, vestea nu e bună. Cipriano Algor îi înțelese intenția, îl privi pieziș, zâmbind ușor de parcă ar fi râs de propria resemnare, și spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fiind o parte, este mai mare decât întregul, probabil pentru că e mai înalt decât toate clădirile care-l înconjoară, mai înalt decât orice clădire din oraș, probabil pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea la care vedem cerul pe un câmp deschis. După un moment de tăcere, Marçal rosti, Cred că îți înțeleg ideea, și se opri aici, nu vroia să alimenteze în mintea socrului un curent de gânduri care l-ar fi putut face să se închidă în spatele unei noi linii de disperată rezistență. Dar grijile lui Cipriano Algor o luaseră în altă direcție, Când ne mutăm, Cât mai curând posibil, am văzut apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
dar nu-l aprindem, mă voi ocupa eu mai târziu, după aceea voi mă ajutați să încarc în furgonetă păpușile gata, și, cât timp le duc la Centru și mă întorc, stați și voi liniștiți, fără un tată și un socru care să se bage unde nu-i fierbe oala, Ăsta a fost acordul pe care l-ai făcut cu departamentul de achiziții, să livrezi păpușile mâine, întrebă Marçal, n-am rămas cu impresia asta, am crezut că le vom duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cine știe dacă nu pentru ultima dată, Ce idee mai e și asta, mai avem de făcut încă șase sute de păpuși, spuse Marta, Nu sunt chiar așa de sigur, De ce, În primul rând, mutarea, Centrul nu-l va aștepta pe socrul gardianului rezident Marçal Gacho să-și termine comanda, deși trebuie spus că, în timp, presupunând că l-aș avea, aș putea s-o termin singur, și în al doilea rând, În al doilea rând, ce, întrebă Marçal, În viață, vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Marçal, Câinele, răspunse ea, Găsit, rectifică Cipriano Algor, și Marta continuă, Nefiind noi oamenii care l-ar putea omorî sau abandona, trebuie să-i găsim un rost, să-l încredințăm cuiva, În Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în sfârșit, Marçal și Marta, somnoroși, s-au ivit în ușa bucătăriei, jumătate din treabă era făcută. Au luat micul dejun împreună schimbând fraze de circumstanță, mai vrei cafea, dă-mi pâinea, mai e marmeladă, apoi Marçal și-a ajutat socrul să termine ce era de făcut, s-a ocupat de delicata operație de a așeza cele trei sute de păpuși terminate în lăzile folosite înainte la transportul vaselor. Marta îi spuse tatălui că va merge cu Marçal la socrii acasă, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
a ajutat socrul să termine ce era de făcut, s-a ocupat de delicata operație de a așeza cele trei sute de păpuși terminate în lăzile folosite înainte la transportul vaselor. Marta îi spuse tatălui că va merge cu Marçal la socrii acasă, trebuia să-i informeze de apropiata mutare, e de văzut cum vor primi vestea, oricum nu vor sta la masă, Probabil vom fi aici când te vei întoarce de la Centru, încheie. Cipriano Algor spuse că-l lua cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tine de parcă vrea să ți se bage sub piele. Marçal se gândi puțin și spuse, În fond, e indiferent, e totuna, oricum ne vom muta la Centru peste zece zile, Chiar crezi că e indiferent, că e totuna, îl întrebă socrul, Uite, dacă rezultatul sondajului va fi pozitiv, vom mai avea timp să terminăm păpușile și să le predăm, cât privește restul comenzii, în mod logic, va fi automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
o colivie atârnată la geam, și-ar putea închipui că e liberă, Ferestrele nu se pot deschide, De ce, Din cauza aerului condiționat, Bineînțeles. Ajunseră la ușă. Marçal intră primul, dădu bună ziua celor doi paznici de planton, spuse în treacăt, Soția mea, socrul meu, și deschise ușa care dădea spre interior. Au intrat într-un ascensor, Să luăm cheia, spuse Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
dat un apartament din astea, nu știu dacă aș reuși să trăiesc în el mult timp, spuse Marta, Gardienii rezidenți trebuie să se considere mulțumiți cu un apartament obișnuit, cu ferestre, Niciodată nu mi-aș fi închipuit că a fi socrul unui gardian rezident va fi cel mai mare noroc și privilegiu pe care mi le-a rezervat viața, spuse Cipriano Algor. Apartamentele erau identificate ca niște camere de hotel, cu diferența că între numărul etajului și numărul ușii era pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
găsi o soluție, Nu-ți place casa, întrebă Marçal, E casa pe care o vom avea, n-are nici un rost să discutăm dacă ne place mult sau puțin sau deloc, parcă am smulge petalele unei margarete. Marçal se întoarse spre socru, cerându-i ajutor, n-a spus nimic, doar l-a fixat cu privirea, Trebuie să recunoaștem că nu arată rău deloc, spuse Cipriano Algor, casa e nouă, mobila e dintr-un lemn bun, evident, mobilele trebuiau să fie diferite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]