2,499 matches
-
s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era sub el a trecut înainte. 10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: "Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar." 11. Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: "L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brîu." 12. Dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
au răspuns împăratului: Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel, 6. să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului." Și împăratul a zis: "Vi-i voi da." 7. Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Saul Rițpa, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet și pe cei cinci fii, pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; 9. i-a dat în mîinile Gabaoniților, care i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au pierit împreună, au fost omorîți în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. 10. Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea peste stînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul. 12. Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa. 13. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și s-au strîns și oasele celor ce fuseseră spînzurați. 14. Au îngropat oasele lui Saul și fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa. 13. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și s-au strîns și oasele celor ce fuseseră spînzurați. 14. Au îngropat oasele lui Saul și fiului său Ionatan în țara lui Beniamin la Țela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară. 15. Filistenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mai apăsat pe măsură ce mă îndrept spre civilizație, mă trezesc când aproape era să dea peste mine căruța șantalie cu un cal maro, cu Țârțâc cățărat sus pe capră și fie-sa cea mare, Zina, pe-o latură, cu picioarele goale spânzurând deasupra drumului prăfos. Țârțâc nu vede altă ieșire decât să-mi lase fata în grijă. Îți dai seama, domnu’ Tudor, aici nu mai au trai, da’ dac-ai vorbi matale cu prietenu’ ăla care duce fetele-n Turcia?... Tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria lor, doi erau sârbi, trei germani, un croat, un armean și chiar un austriac de-al lor. Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta cu ochii boldiți pe pereți privind la cum trece vremea... Trăiește! A dracului babă mai ești! îi răspundeam cu un râs care nu mai era al meu și-mi spânzura la colțul gurii. Ea îmi sărea de gât și se prefăcea că vrea să-mi mănânce urechile. A pus baba gheara pe tine... Ai să te transformi într-un moș belicos care salivează după o bunăciune ca mine. Cum puteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tăi. Ce dracu îi mai trebuia și el pe lista aia mare? ... și în acele momente înțelegea greșeala pe care o făcuse povestindu-i tocmai ei despre iubirea sa de taină. Își prinse brațele de gâtul meu și se lăsă spânzurată a neputință. Eu tăceam urând cuvintele care mă făceau vinovat de tristețea prietenei mele cele mai de suflet. Să nu plângi...nu și tu! Promit că am să vorbesc cu el... O să-i spun cât ești de minunată, că îl
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de mânie în ochi. Ești un om atât de simplu! Nu recunoști nici un fel de obligații. Nimeni nu ți-e obligat în nici un fel. — Și nu te-ar face să te simți prost dacă m-aș duce și m-aș spânzura pentru că am fost dat afară din cameră întrucât n-am putut plăti chiria? — Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat totuși, am remarcat. — Nu. Am căpătat un angajament. Fac portretul unui instalator pensionar în schimbul sumei de două sute de franci. — Și cum ai izbutit să aranjezi lucrul ăsta? — M-a recomandat femeia de la care cumpăr pâine. Individul îi spusese că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mai pleacă înapoi, și am cunoscut oameni care au venit aici cu o slujbă pe un an de zile și blestemau locul, și când au plecat au jurat pe tot ce au ei mai scump că mai bine se spânzură decât să se întoarcă aici, și când colo, peste șase luni îi vedeai debarcând din nou și-ți spuneau că nu pot trăi nicăieri în altă parte. L Am eu ideea asta că unii oameni sunt născuți unde nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ata se ridică în picioare și îl privi drept în ochi: — N-au decât să se ducă alții dacă așa vor, dar pe tine n-am să te las. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Dacă mă părăsești mă spânzur de copacul dindărătul casei. Îți jur pe Dumnezeu! Era o forță imensă în felul ei apăsat de a vorbi. Nu mai era nici pe departe tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a mai lipsit! I-au tras nenorocitului o bătaie soră cu moartea, apoi l-au alungat din sat. L-au găsit a doua zi la marginea păduricii, în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii să se dezmeticească, profesorul Angelo a dat în judecată conducerea orașului, pe motiv că nu e dispusă să satisfacă necesitățile legitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar fi fost spânzurat, atunci aici ar fi crescut mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare. Asta îmi place. Mi-o notez pentru Andor. Am deja un caiet plin de titluri pentru el. Colaborez. Ne sfătuim, o alegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
seară m-au fugărit mai mulți câini care probabil erau la vânătoare de pisici sălbatice, într-o altă seară niște copii pe care nu-i cunosc, au fugit după mine amenințându-mă că, dacă mai trec pe acolo, mă vor spânzura în copac pentru a da de lucru liliecilor, altă dată o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
moi - cu toată gravitatea mea profesorală, și avea gustul să mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mulțimea de băieți, care se precipitară către ușă. Alergând o dată cu ceilalți, Lucian simți aripile clătinându-i-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o știință ireproșabilă a machiajului. În schimb, părul lung și blond îi atârna pe un sacou atât de urât, încât trebuie să recunosc că mi s-a făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la cel mai odios magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sănătos atât la trup, cât și la minte din lumea aceasta n-ar vrea să se infecteze intrând în contact cu celulele bolnave ale nimănui, oricât de deștept sau luminat. Și cine e demonul ăsta care îmi propune să mă spânzur pentru că, vezi Doamne, așa mi-ar fi mai bine? Pentru că așa aș scăpa mai repede de dorința asta aprigă de a nu vrea să trăiesc și de a nu vrea nimic în general? Ce dorește de la mine și cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]