16,835 matches
-
s-o trimit? întreabă Boss-ul cel Mare. Știu eu? Poate Malaezia sau altceva de prin Asia. Pleci și tu cu ea? Afacerile nu-mi permit, șefu'. Codrin a cotizat consistent la partid în campania electorală și, cum o mînă spală pe alta, Adriana a fost trimisă în Malaezia, spre bucuria tuturor. Pacea s-a așternut peste România și toți românii erau fericiți datorită relațiilor excelente pe care le aveau cu Malaezia. Fericirea Adrianei n-a durat prea mult. Excelența Sa dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru lanțuri. Petru visa o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne adună precum o cloșcă cosmică, piu, piu, piu... patrie, piu, eu sunt pui, eu sunt vierme... Priviți, am învățat mersul târâș la ce bun să te imaginezi fluture? Anii 80. Și ei își spălau reciproc creierele. Asta da sfințenie! Duminica, la primărie, se da anafora pe cartelă. Binecuvântarea clasei muncitoare o rostea tovarășul prim, secretarul citea omagiul conducătorului iubit, directorul ținea un spici despre neprihănita inimă a statuilor, părintele Tatu binecuvânta sfânta virilitate, erecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a deschis ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cu ta-tu, bucovineni împuțiți! Omule, ieri am văruit, vine Crăciunul, uite ce ai făcut! Muncușoara mea, ai uns pereții, untura nu se mai duce. Curvelor blestemate, mi-ați mâncat viața, mi-ați distrus casa! Curvele satului ți-au spălat mintea, omule, curvele! Taci, taci, că-și crăp capul! Și voi ce vă holbați la mine? În pod, să nu vă mai văd, în pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a uitat de primul pas, al treilea îl neagă pe al doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și a căzut luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune a inimii, sângele număra monosilabic trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă ca niște cioburi de sticlă sub tălpi: Trebuie să nu am nici o urmă de somn pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o mai poți lua de la capăt. Așa a pățit Iuda, Matiaș a evitat repetițiile. Primul pas ezitare, cineva se face că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Carului Mare. Ce buze are franțuzoaica, mulaj de argint peste trupul sfinților! Doamne, câte catapetesme poate împodobi cu un singur sărut! Îți curg balele, dar nu vrei să recunoști. Lasă dracului pudismul ăsta de fată mare, scutură-te de ciumă, spală-ți sângele și pune-l la uscat pe alt soclu. Castanii din Copou au înflorit pentru câteva mii de iubiri, în fiecare an au luat-o de la capăt, și în fiecare an și-au lepădat lumina sub șinele de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule doctor, ce îți este așa de greu să înțelegi? Era miezul nopții. Încremenit, lângă calorifer, parcă aștepta execuția. Luna, un disc cât roata căruței, galbenă, portocalie, roșie, mâzgălea noaptea cu lumină, luna spăla cămăși de sfinți pe malul gârlei, cineva scapără chibrituri în cer: O să plouă. Mai bine ai trece, Dumnezeule, lumina prin sită decât printre gratii! Petru a adormit ca un prunc pe o rogojină uscată; luna, sub fereastră, împletea pănuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în fiecare seară să mă vadă, astăzi nu m-am spălat pe față, Ana mi-a atins fruntea, unde o să se așeze? În spitalul Socola, Dumnezeu picta un tablou de toamnă, când a tras ultima tușă, s-a făcut octombrie. 44. De la facere până la desfacere, viața, o vegetare în doi. Consecvenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac eu oameni! Mâine în genunchi vă țin toată ziua, să primiți ispășirea păcatelor, o să vedeți voi purgatoriu! Ana o să vă scoată pula din cap, pui de cățea ce sunteți! Și tu ce te uiți la mine? Marș și te spală la pizdă, că puți cât ca o cherhana! Păi... Nici un "păi", un ceai negru cu o dublă de rom. Tu să nu bei, auzi?! Nu-mi plac femeile care beau, am o alcoolică acasă, îmi ajunge. La 5 dimineața, paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa în bisericuța cimitirului între două pomeniri, îi spovedea dimineața în magazia de lemne, feriți de ochii lumii și de alți ochi albaștri... Părintele Luca a refuzat să colaboreze cu securitatea, drept pentru care, nici după revoluție nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste dacă nu am, nimic nu sunt." Aici nu vei clinti nicio frunză fără voia jupânului. Eu am avut multă râvnă când am venit, voiam să-mi spăl păcatele, l-am ucis pe tata pentru 500 de lei. Mă trezeam noaptea la două și până la patru făceam Psaltirea. A auzit starețul, mi-a dat ascultare în cimitir, 46 de gropi. Eu le-am săpat. În ultimii doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un îndreptar pentru mărturisire, citește-l și scrie prin câte ai trecut. Scrie-le pe înțelesul părintelui și ai grijă: nu copia cartea. Păcatele adevărate sunt cele plânse în inimă. Săracul, sigur a scăpat de la balamuc sau poate i-a spălat mințile vreo muiere... Eu cred că l-au bătut peste cap când era mic. Este atât de crud, starețul l-a trecut cu vederea, de Visarion nu scapă, mama lui de poponar. Chilia sărăcăcioasă dar curată; un pat din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau poate că a spus, nu-și mai amintește. La un moment dat, sute de ochii s-au oprit dojenitori asupra-i. A spus, apoi a tăcut dacă a spus. Când i-a făcut de 7 ani, scheletul parcă era spălat cu sodă caustică, nu mai avea inimă, satul însă și-l amintea ca un mort de îndestulare. Petru și-a cerut iertare lângă cruce de la cel mai prost schelet crescut în grădina bisericii. În munte, peste creștetul brazilor, noaptea cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi castori și câțiva șoareci au trecut să mă vadă. M-am simțit ca la spitalul de urgență în zi de vizită. Aș putea interpreta această întâlnire mai sarcastic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
capul locului că el la un popă unguresc În casă nu are ce să caute, pentru că nici la biserica lui nu va merge niciodată. Biling vismul meu fiind mai avansat, n-am avut nimic Împotrivă, ba chiar voiam să-mi spăl anume păcate cu această par ticipare. Invitația au acceptat-o și Zoli și Duczi. Părintele, un bărbat slab, nu prea Înalt, Îmbrăcat În gri, ne-a poftit În ceea ce trebuie să fi fost casa parohială și ne-a condus Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor de șaisprezece ani, Maria, să lucreze la Weisz. Fata făcea de toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu Weisz, care făgă duise că o va lua de nevastă. Și-a informat și fiica de intenția lui, nebănuind Însă că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
căutarea lui Mr. George, iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În secolul al XIII lea, pentru minerii germani aduși la scos aur și argint, mă mir ce fel de doamne or fi bîntuit pustietățile locului... Judecător absolut fusese ochiul onomastului. Să fi văzut el În trăsăturile femeilor care or fi spălat rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru o singură Împun sătură, una singură, și aceea cu păcat greu, numai În ziua de Paști. Iar fără această cămașă cusută gata, Vilma să nu se poată mărita. A mai azvîrlit părintele vîndut două anateme: să nu se poată spăla și pieptăna fata lui decît o dată În an cîtă vreme nu e dezlegată de blestem, iar după moarte, sta fia ei să nu-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]