3,853 matches
-
ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu miejii dincolo de coajă, ca în picturile cubiste, chiar și câte un stâlp de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu nimic, decât doar să le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca habar n-avea cum să se împartă între Mama Pământ și Tatăl Ceresc. Dacă privea în sus, către balcoanele coșcovite, coperite cu gratii și geamuri îndeobște murdare și sparte, era în pericol să cadă în vreo groapă mocirloasă ori să se împiedice în vreun morman de origine incertă. Iar dacă privea în jos, tupilându-se ori sărind, cu mersul piticului ori pasul gigantului, după cum arătau formele de relief, risca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor erau găsiți oameni zăcând în cele mai neașteptate locuri. Nu numai în casele lor, în așternuturi, cu brațele în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui cine suntem ! zise Maca. Și nu te mai agita atâta ! O să-ți cadă șapca și n-o să mai rămână nimic din tine... Mergi, ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arătat. O carte sfâșiată, un pumn de monede de aur cu urme de pământ, osul moale al tâmplei purtând în spatele urechii urma glonțului, un pistol din vremea războiului, purtat prin munți, fotografia împăturită a tânărului rege în uniformă, un ochi spart, din care curgea lumina închegată, ca albușul de ou. Pentru multe dintre ele, hainele îngroșate de praf, sudoare și sânge, pecetluite cu urmele vătămărilor ori spațiilor concentraționare, erau ele însele mărturii. Veneau, fără să se apropie și fără să vorbească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
constumele vechi. O chibzuială discretă prezida în economia lui. Interiorul său era distins, combinat din piese de familie și mobile noi, dozate cu gust și cu evitarea aspectului de anticărie și a somptuozității deplasate. Însă fațada casei era neglijată, geamurile sparte, cu excepția celor de la apartamentul de strictă folosință, niciodată înlocuite, curtea părăsită buruienilor, poarta de fier masiv înclinată, ieșită din piIoni, stând parcă a se prăbuși peste om. Gaittany nici n-o vedea, ieșirea în curte reprezenta pentru el o faptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dai. Uneori trebuie să cercetezi pentru a descoperi istoria semnificației lor. De multe ori auzim expresia „ești nedrept”. Ori auzim că societatea este una nedreaptă. Căt despre dreptate, poporul spune că ea umblă nu de puține ori cu capul spart. Cel mai adesea însă dreptatea a fost înlocuită de drepturi, e ca și cum un întreg s ar fi sfărămat în cioburi. Discursul despre dreptate a devenit unul despre drepturi. Ar fi poate interesant să facem o cercetare în istoria filosofiei pentru
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
pentru a-l citi și reciti pe Bastiat ar fi acela că a anticipat o serie de evoluții în teoria economică și în practica politică, el putând fi considerat un Jules Verne al științei economice. Spre exemplu, în eseul Geamul spart, el combate în avans cu un secol ideile anumitor autori aparținând curentului keynesist, potrivit cărora distrugerile pot crea bogăție relansând economia. Prin modul în care Bastiat descrie mecanismul prin care sunt elaborate legile și reglementările, el poate fi considerat pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
arde dacă ne ardem. Pe acest doctor aspru, aș dori, pe cât posibil, să îl înlocuiesc cu unul mai blând: Prevederea. De aceea, voi cerceta consecințele câtorva fenomene economice, opunând celor care se văd pe cele care nu se văd. Geamul spart Ați fost vreodată martor al furiei bunului burghez Jacques Bonhomme 8 când fiul său neastâmpărat a reușit să spargă un geam? Dacă ați asistat la acest spectacol, cu siguranță ați constatat de asemenea că toți privitorii, să fi fost vreo
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pozitiv, am înțelege că nu există niciun interes pentru industrie în general sau pentru producția națională în ansamblu să se spargă sau să nu se spargă geamuri. Să facem acum contabilitatea lui Jacques Bonhomme. În cazul primei ipoteze, ipoteza geamului spart, acesta cheltuie șase franci și obține nici mai mult nici mai puțin decât satisfacția de a avea o fereastră. În cazul celei de-a doua ipoteze, ipoteza conform căreia accidentul nu s-ar fi produs, acesta ar fi cheltuit șase
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
avea atât o pereche de papuci cât și o fereastră. Însă, cum Jacques Bonhomme face parte din societate, trebuie conchis de aici că, luată în ansamblul său și punând în balanță produsul și satisfacția generală, aceasta a pierdut valoarea geamului spart. De unde, generalizând, ajungem la următoarea concluzie neașteptată: "societatea pierde valoarea obiectelor distruse în mod inutil" și la următorul aforism care va face să se ridice firele de păr din capul protecționiștilor: A strica, a sparge, a disipa nu înseamnă a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
firimitura mea de pâine, niciodată, niciodată nici măcar umbra celei mai ușoare sarcini... Ah! Vă urmez! Unde îmi era capul? Sunteți, dumneavoastră de asemenea, inventatorul unei reorganizări sociale, sistemul F. Doriți ca societatea dumneavoastră să fie mai perfectă decât cea a Spartei și pentru asta orice monedă trebuie interzisă în mod sever. Ceea ce vă pune în încurcătură este faptul că trebuie să îi faceți pe adepții dumneavoastră să decidă să își golească punga cu bani. Ce vreți? Este piatra de încercare a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu-l îmbăta an de an, la sfârșit de mai, de câte ori era ziua lui. Când a plecat din România, lăsa în urmă un apartament de bloc din Șoseaua Iancului în care vara te sufocai, un lift sordid cu geamul veșnic spart și cu desene obscene pe pereți, zgomotul infernal al orașului, amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea când pleca la școală, în ultimii ani ai domniei lui Ceaușescu. Nu lăsa în urmă prieteni, iubite, amintiri. Nu avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împodobit și grațios, a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
turc bun, nici nu-l poate lepăda. Deprins cu gimnastica și scrima, arareori șede pe-un scaun fără ca mai întîi să-l fi ridicat cu mâna de-un picior, spre a-și arăta tăria. Lumea vorbește că Abdul-Hamid e mână spartă și-i place oca mare, dar lumea n-are cuvânt; din contra, s-ar putea spune că leagă paraua cu șepte noduri și are obiceiuri foarte simple; căci afară de femeia sa legitimă are numai o singură țiitoare și nici bagă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
reprezenteze panhelenismul. Dar toate aceste puteri cari voiesc războiul n-au bani, și războiul se știe că-i feciorul lui bani-gata ș-a lui mînă-spartă. Rusia n-are, Grecia e bogată în măsline, noi... în deficit și sârbii în capete sparte. O singură împrejurare e fericită. Turcul, dușmanul creștinătății, n-are nici atîța lei vechi în hazna câte fesuri sunt pe câmpul de război. Dintre toate trebuie să ne intereseze ținuta Austriei. Am pomenit în n-rul trecut că basul austriac a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Tulburări de comportament: criterii diagnostice din DSM-IV Agresiune față de persoane sau animale 1) brutalizează, amenință sau intimidează adesea alte persoane 2) provoacă adesea încăierări 3) a folosit o armă capabilă să rănească grav pe cineva (de exemplu, baston, cărămidă, sticlă spartă, cuțit, armă de foc) Agresiune față de persoane sau animale 4) a dovedit cruzime fizică față de persoane 5) a dovedit cruzime fizică față de animale 6) a comis un furt înfruntându-și victima (de exemplu, agresiune pentru furtul unei poșete, extorcare de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se dezvoltă la agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne vedea un ansamblu corent, fără să ajungem totuși până la facilitatea reducționistă adusă de faimoasa "metaforă a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la mai buna ei descriere. În privința școlii și e o observație pe care am făcut-o frecvent -, sentimentul de neputință crește odată cu repetarea incidentelor netratate. Se produce atunci părăsirea spațiilor publice
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un determinism fatal orice comportament divergent. "Un geam spart pe o stradă și apoi, treptat, toate geamurile de pe stradă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
divergent. "Un geam spart pe o stradă și apoi, treptat, toate geamurile de pe stradă o să fie sparte", iată rezumatul simplist al unei teorii mult mai complexe. Pe scurt, cine fură azi un ou mâine va fura un bou: metafora geamului spart, în rezumatul ei populist, este simplă, alcătuiește o imagine bine organizată și coerentă a realului. E una dintre cele mai frumoase "relatări" experte care s-au dat în sfera publică. Se adresează înțelepciunii populare și poate alimenta discursul politic prin
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se maschează ceea ce spun cu adevărat cercetările despre incivilitate. Ideea nu-i că unei singure dezordini îi corespunde numaidecât o derivă spre infracțiune și că totul trebuie reprimat (de altfel, textul original pune metafora la plural, e vorba de geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini repetate va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei poliții cu girofar, spectaculoasă și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
marginile păștii. La sfârșit, se modelează în umplutură 8 găoace în care se vor pune ouăle de prepeliță. Pasca se coace 30 de minute în cuptorul încins la 180°, apoi se scoate și se umplu găoacele cu ouăle de prepeliță sparte. Acestea se sărează și se piperează și se dă la cuptor încă 10 minute. Se servește imediat. Un sfat în plus Această pască sărată, tăiată în felii subțiri, poate reprezenta un aperitiv consistent și este ideală pentru o cină rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
toată./ Păzească i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia întrupată;/ Iar inima-i-locaș de neprihană,/ și mâna - mână spartă la pomană.”752 Faima unei astfel de donna angelicata nu putea decât să facă înconjurul lumii, ajungând până în Siria și făcându-l pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iute ca săgeata! Nu mă-ndoi/ Că 882 Ibidem, p. 379. 883 Ibidem. 884 Ibidem, p. 380. 885 Charles A. Owen, art. cit., p. 301. (trad. n.) 886 „Slăvească cine-o vrea căsătoria,/ Eu știu că-i numai grijuri, pungă spartă/ și viață grea de bucurii deșartă” afirmă prietenul lui Ianuarie, Justin. (Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i atât huzur în căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]